Perioada anunțată inițial de întrerupere a competițiilor până la reluarea lor arată cât de lipsiți de realism sunt decidenți din federații de prim-plan în România. În lumea lor…

Că în marea lor majoritate oamenii își duc în general viața într-o ignoranță ca și desăvârșită vizavi de ceea ce nu-i afectează direct, mai pe șleau spus habar n-au pe ce lume trăiesc, captivi fiind conformismului adoptat fără introspecție și discernământ dintr-un set de șubrede crezuri adânc înrădăcinate și de nezdruncinat, fără a-și autoadresa firești întrebări de bun simț pe linia ”dar dacă?”, se dovedește din plin în aceste zile aparte și prin abordările factorilor de decizie de la cârma unor federații de prim-plan din sporturi de echipă din România, comunicatele remise trădându-le crasa lipsă de realism. Nu li se pretinde a fi clarvăzători cu o mare intuiție, dar dacă tot au onoarea de a fi fost învestiți în funcții cu responsabilitate, ar fi cazul ori să fie adecvat informați pe liniile realității factuale, ori să fie consiliați ca atare. Populațiile n-au avut vreodată nici pe departe darul de a întrezări ceea ce li se coace, nedumerite până și în clipa loviturii recepționate implacabil și fără greș, dar deșertăciunea umană este mai evidentă prin prisma inabilităților pe aceeași linie a unor persoane promovate pe posturi totuși la un anumit nivel oarecare.         

Ceea ce se întâmplă la ora actuală în lume sub forma reacțiilor de tot felul din mediul civil relevă uriașa ignoranță în care s-a complăcut în timp omul ”modern”, extrem de pueril prin modul în care cu lejeritate s-a lăsat dus de nas, total imersat cu ochelari de cal în superficialul banalului cotidian, venindu-i cu atât mai greu a digera și înțelege turnura lucrurilor, contrarie așteptărilor induse de obișnuința peste ani, conturată pe fondul acceptării prin aliniere cadrului sistemic altfel profund alterat, implementând o uriașă inginerie socială cu spălare pe creier și condiționare.  

Se dovedește acum cât de mare era de fapt dependența domeniilor de activitate din viața socială, printre care și sportul, de marea schemă a lucrurilor constant și nonșalant ignorată cu o superficialitate strigătoare la cer, ignoranță generând în timp o invaliditate cu handicap în ideea de a percepe cu luciditate realități factuale de netăgăduit. Foc, foc? Nu. Apă, apă.

I-am flata pe decidenții din sport dacă am estima că ultimele informări din partea unor federații de prim-plan au fost lansate în ideea că speranța moare ultima, realitatea ținând mai mult de paralelismul acestora cu ceea ce se întâmplă cu adevărat în jurul lor. Iar ceea ce nu stăpânești, nu poți nicidecum înțelege.

A li se schița situația? Ar fi nevoie mai întâi de deprinderea abecedarului cu rădăcini istorice, de o întreagă gamă de date, indicii și repere, adică de cunoaștere aprofundată, baze pe care ar putea eventual absorbi informații cu impact curent. Ignoranța este însă de aur, disimulată binecuvântare, așa încât, pe relația între adresantul miop și recipientul lesne de convins, comunicatele lansate trec ca fiind pertinente, la obiect și pliate contextului.   

Din păcate și din nefericire, nu este așa.

Ceea ce se întâmplă la început de 2020, o mișcare mai fățișă și smucită în sensul cursei de strângere incrementală a șurubului, era absolut de așteptat pentru puținii care urmăresc cu realism înrâurirea tot mai evidentă a lucrurilor la nivel global în ultimele trei decenii, o chestiune nu de ”dacă”, dar de când și sub ce formă, convenabil aleasă de astă dată din sfera bioterorismului de oculta mondială transnațională prin ai săi intermediari, un nou virus prefabricat, acum și cu mutații genetice, glonț declanșator cu rol de acoperire al momentului lansării masive a tehnologiei militare cinci ge, experimentată deja pe viu precum în laborator, dar și drept motiv și pretext pentru un mult mai sumbru viitor lanț în timp al acțiunilor pe pielea populației, gen vaccinare, cipuire, câte și mai câte, mari și mici, ce mai!, control absolut și tiranie totalitară după chipul și asemănarea noii ordini mondiale.

În negare până la nesfârșit, ca prizonieri ai setului strâmb de prejudecăți, necredincioșii nu vor îngăima altceva decât ”teoria conspirației”, atât știu, atât și pot deduce, căzuți însă de fapt în plasa unei conspirații în toată regula, țesută treptat cu ochiuri care mai de care în ultimele câteva sute de ani, și într-adevăr cu atât mai incredibilă prin magnitudinea și nonșalanta-i debordanță. Cine și-ar putea închipui și imagina toate cele!?

Somn ușor, dar istoriei nu-i pasă că oamenii sunt într-atât de naivi încât să respingă până în pânzele albe orice legături altfel detectabile între reperele comploturilor de tot felul ce se urzesc fără granițe în vederea unui viitor scop final, repere având invariabil la bază o ”problemă”, în ultimul caz sub forma unui virus, urmată de o ”reacție”, în cazul de față prin restrângerea tot mai rapidă a drepturilor cetățenești, astfel indusă încât să fie prin adopție îmbrățișată de cei vizați, și completată cu o ”soluție”, cea a vaccinării salvatoare (sic!) ca țintă primordială pe termen scurt, atașându-i-se în timp printre altele detașarea de moneda în numerar și cipuire, absolut toate aceste repere și mașinațiuni fiind generate de manipulatorii din umbră. Iar istoriei nu-i pasă de valurile generaționale ale maselor, tocmai pentru că este ulterior scrisă de către cei care o croiesc.

”Problema” a fost cu virulență lansată, fapt de netăgăduit, dar pălește în magnitudine în raport cu ”reacția” ideal proporționată de aceiași urzitori cu înclinații transfrontaliere și care înadins o doreau a fi într-o notă cât mai mare ca punct de plecare pentru viitori pași, mărime a notei pe care n-au întrezărit-o deloc nici subiecții rândurilor noastre, factori de decizie din federații românești de sporturi cu minge, de o naivitate mai străvezie decât a omului de rând și neavizat din stradă prin a-și închipui visător că ascunșii manipulatori de la butoane n-ar avea în vizor o terapie de șoc pe adresa obișnuințelor luate de bune ale maselor considerând că ”libertățile” – de la sine înțeles – li s-ar cuveni.

În consecință, federalii doar s-au aliniat pe pilot automat prin a păși greșit în limita percepției eronate a stării de fapt, parcă total rupți de ceea ce se întâmplă cu adevărat în jurul lor, consecință a condiționării în timp, orbi vizavi de aspecte care, iată!, ignorate peste decenii dar parte al unui păienjeniș cât se poate de vizibil pentru inițiați, învăluiau vrând-nevrând și sportul, fără a mai cere permisiunea. Însă, fără să vrea sau nu, mult prea mare a fost puerila complicitate a organismelor din sport de a face jocul globalizării fără limite și opreliști, neintuind parcă altceva mai bun, legate la ochi pe un roller-coaster pe care scria ”bum!”, încât să mai poată întrevedea și efectele, reversul medaliei. Era o veritabilă corabie a nebunilor, competiții internaționale fără număr în stânga și-n dreapta, răsărite precum ciupercile după ploaie, ca pe bandă rulantă și în nota unei nătângi bucurii a ahtiatului, o prea mare preocupare vizavi de această fâțâială de colo-colo, distrăgând atenția. ”Dreptul” la libera circulație, un bumerang lovind acum din plin omenirea, cu un dur ricoșeu în direcția sportului…       

Care a reacționat în Carpați atât cât l-a dus mintea, alegând inițial vremelnica dată de 31 martie 2020 ca punct final al perioadei de întrerupere a competițiilor, în ciuda oricăror evidențe cât se poate de limpezi că reacția căutată de instigatori se dorea a fi majoră, de durată mai îndelungată, pentru implementarea unor viitoare și mai sinistre aplicații pe publicul larg, și nicidecum o bagatelă trecătoare cu zilele.

Cel mai patetic a abordat problema Federația Română de Handbal, cu comunicate peste comunicate, din aproape în aproape, de parcă n-ar fi dedus nici măcar în ultimul moment cât de mică s-a făcut în fața imensului val care tot creștea cu tendința de a lovi, abia săptămâna aceasta, joi, admițând în cele din urmă că se sistează orice mișcare până la ieșirea din starea de urgență, după ce încă și miercuri, în preziua notei finale, își mai imagina portițe întredeschise, atrăgând atunci atenția ”tuturor membrilor afiliați că orice formă de antrenament efectuat în sălile de handbal, săli de forță, sau alte spații închise este strict interzisă. În același timp, Federația Română de Handbal recomandă tuturor participanților la activitatea handbalistică să respecte cu strictețe măsurile impuse de autorități, în vederea combaterii epidemiei de coronavirus”.

Nu este deloc o dovadă de curaj din partea FRH că miercurea trecută, pe 11 martie, semnala într-un alt comunicat prealabil că ”se interzic activitățile culturale, științifice, artistice, religioase, sportive și de divertisment în spații închise, cu participarea a peste 100 de persoane. Noile măsuri intră în vigoare astăzi și sunt valabile până în 31 martie, cu posibilitate de prelungire. Astfel, cluburile care organizează meciuri de handbal în această perioadă vor trebui să țină cont de faptul că numărul persoanelor participante la joc conform criteriilor enumerate aici, nu trebuie să fie mai mare de 100”, cu alte cuvinte că handbalul încă ar mai putea la o adică răzbi, ci o sugestie că unii decidenți erau complet rupți de realitate. Se trăiește cumva pe o altă lume și ar fi necesare niște hărți cu indicații specifice?

FRF a fost exact pe același calapod, hotărârea Comitetului de Urgență de joi 12 martie bătând strict și numai până la finele lunii în curs, atât îi poate ajuta faza lungă, și anume că ”dispune suspendarea tuturor jocurilor aferente competițiilor oficiale organizate de FRF, LPF, AJF/AMFB până la data de 31.03.2020 inclusiv. În funcție de evoluția situației la nivel național referitoare la pandemia de COVID-19, prezenta decizie poate suporta modificări”.

Iar modificările au venit rapid, săptămâna aceasta, cu ditamai saltul!, de la 31 martie la ”nu înainte de 16 mai”, o întrebare fiind implicit cât se poate de necesară. Cum este posibilă o asemenea diferență, de mai bine de o lună și jumătate!? Cât de ruptă de realitate putea fi inițial FRF încât să-și imagineze că începând din ziua păcălelii ar reînnoda din nou firul întrecerilor!?!  

Copie la indigo și la unison, Federația Română de Baschet s-a trezit la realitate tot abia săptămâna aceasta, adică după ce fusese instituită starea de urgență, prin a semnala că renunță la data de 31 martie 2020: ”Comitetul pentru Situatii de Urgenta din cadrul Federatiei Romane de Baschet, intrunit in sedinta extraordinara astazi, 20 martie 2020, decide: 1. Prelungirea perioadei de suspendare a tuturor competitiilor oficiale de baschet organizate sub egida FRB/AJB/AMMB pana la incheierea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei…”

Nici diriguitorii din rugby n-au fost tocmai departe, FRR anunțând în 11 martie că jocul inter-țări programat sâmbăta trecută, România – Belgia, se va disputa fără spectatori, o tragere de mânecă aducându-l ulterior pe margine.

Nu era nimănui cât de cât clar, în atâtea ramuri sportive, ce se pune la cale? Nu sunt consiliați și pe aspecte extrasportive sau oare ce păzesc eventualii consilieri? Era cât se poate de evident încă de la finele lui ianuarie pentru cei mai puțin ignoranți în ale mersului lucrurilor pe pământ, că spre ceea ce se tinde implacabil și inevitabil, turnură a lucrurilor fără greș, va fi cu totul aparte. 

Și-atunci să te mai poți încrede în clarviziunea, discernământul și capacitatea de decizie în cunoștință de cauză a unor decidenți aleși spre vârful piramidei federațiilor sportive ale unor discipline cu magnet la public? Se pare că dețin o prea mare credibilitate și trecere, prea limitată fiindu-le în schimb viziunea de ordin general.

Se știe cu cine are de-a face omenirea, dar nu ți-e rușine nici cu ignoranța parcă infantilă a unor aleși în sport care ar fi de preferat să se documenteze și să revină cu picioarele pe pământ, ca formă de protejare pe linie de imagine și la modul real a disciplinelor pe care au onoarea să le păstorească.

Diferența este clară în aceste cazuri între speranța care moare ultima și incapacitatea de a desluși cu luciditate evidențe altfel implacabile. E chiar într-atât de greu de descifrat!?! 

Acest articol a fost publicat în Handbal și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


4 × trei =

 


Ultimele articole din categoria Handbal: