Politehnica Timișoara devenea campioană cîștigînd pe 5, 9 și 12 mai în fața primelor 3 clasate în 3 precedente ediții

N-am explicitat în titlu cînd cucerea titlul național, pentru că trofeul la handbal în 7 a fost adus pe Bega o singură dată, în 1991, dar succesele decisive au fost reușite în perioada 5-12 mai, tocmai în fața ocupantelor podiumului în precedentele 3 ediții de campionat, Steaua, Minaur și Dinamo. La 22 de ani după triumful primului club nu din București pe semicercul masculin, răstimp în care Timișoara n-a mai reajuns pe podium, punctăm din ”60 de ani alb-violeți” momentele unice din mai ´91…

”60 de ani alb-violeţi”, scrisă de Marius Breazu, care semnează PE SEMICERC în www.sporttim.ro, Constantin Jude și Viorel Jurcuţ, și publicată în 2007 în a doua sa ediție, adăugită

Așadar o rememorare, trebuind remarcat încă din start că, deși actuala garnitură a alb-violeților Politehnicii se va deplasa la finele acestei săptămîni la Constanța doar de pe locul 7, pentru o ultimă etapă de campionat, în fieful campioanei HCM, timișorenii se regăsesc cei mai bine plasați în acest 2013 dintre forțele de-atunci ale primei ligi, Dinamo chinuindu-se să evite retrogradarea iar Steaua și Minaur fiind doar pe cale să revină în Liga Națională.

Cu alte cuvinte, un picaj în bloc al ”careului de ași” ce acapara primele 4 poziții la final în patru ediții succesive ale Diviziei A, din 1985 pînă în ´88…

Dar revenind la momentul victoriilor decisive din mai 1991, spicuim din capitolul ”Bucureștiul se recunoaște învins”, parte a cărții ”60 de ani alb-violeți”, scrisă de Marius Breazu, Viorel Jurcuț și regretatul Constantin Jude și publicată la Editura Politehnica Timișoara în 2007, și care reliefează sugestiv pe copertă anii de grație de la lansarea grupării în 1947, și anume ´56, cu titlul național la handbal în 11, adjudecat de CSU, 1986, al triumfului în Cupa României, precum și ´91…

Cu Otto Heel la timonă, cooptat ca antrenor principal în vara lui 1990, și ajutat de secundul Vasile Fărcaș, poliștii au dat asaltul final în prima jumătate a lunii mai, după cum urmează: ”În continuare, erau programate două partide foarte dificile chiar dacă jucate în propria sală, cu Steaua și Minaur. Mai întîi, la 5 mai, Poli – Steaua 27-23 într-un meci electrizant, în care gazdele au avut de suferit handicapul descalificării portarului Basaraba pentru 3 eliminări! Cu toate acestea, Poli a fost mai tot timpul în avantaj chiar cu 5-6 goluri, pentru ca în minutul 55 violeții să mai aibă un singur gol în plus, 24-23. Golgeterii gazdelor au fost Sajenev – 9, Gal 6, D. Dobrescu 4, N. Dobrescu 3, Ignat 3, Dedu și Naghi cîte unul. La 9 mai, Minaur Baia Mare înclina steagul cu 23-26 în fața aceluiași tumultos public timișorean, joc după care Poli a trecut pe primul loc, ceea ce nu se mai întîmplase din etapa a opta”.

Autorii cărții au apelat la un scurt intermezzo, inserînd ca suport fotografic un clișeu cu numărul 15 polist aruncînd la poartă peste blocaj și explicația ”Vasile Sajenev, unul dintre tinerii valoroși, la Poli, după 1989”, iar noi punctăm acum aspectul că performanța din ´91 a Timișoarei venea după o copioasă dominație a Stelei, cîștigătoare pe rînd a 11, 7 respectiv 4 ediții de campionat, serii întrerupte de Dinamo, în 1978 respectiv ´86: ”Pentru ca tacâmul să fie complet, după Steaua și Minaur, la București aștepta Dinamo, un meci capital pentru soarta campionatului, programat la sala Floreasca în 12 mai 1991. Jucînd debordant, cu spiridușii Gal și Matei, timișorenii au fost egalați doar o singură dată (4-4 în minutul 9), restul partidei fiind la discreția lor (14-9 la pauză), scorul final fiind 29-20, ceea ce le asigura studenților, practic, titlul național pe care și l-au dorit atît de mult. Din nou Basaraba și Sajenev au fost printre cei mai buni, golurile fiind realizările lui Sajenev – 10, Matei 5, Gal 4, D. Dobrescu 4, Naghi 3, Dedu 2, Ignat 1”.

Un trofeu cucerit înainte de limită, după ce returul era abordat cu două prime jocuri acasă găzduite la Buziaș, deoarece sala Olimpia intrase în reparații, iar finele campaniei nu mai aducea nici o victorie, ci o remiză pe Bega cu Universitatea Craiova, următoarea pe lista campioanelor României, în 1992, și un eșec la ieșenii retrogradați în B.

Lecturînd în continuare, ”putem spune că în acel sezon Poli a profitat la maxim de slăbiciunea celorlalte adversare și a transformat aceste deficiențe ale partenerilor de joc în atuuri foarte importante. A fost victoria muncii și a ambiției, a tenacității și a încrederii în forțele proprii. Iată-i pe cei care au cîștigat primul titlu național la handbal în 7 pentru provincie, încercînd să deschidă un nou drum în lista numelor echipelor campioane: IOAN BASARABA, CĂTĂLIN MITREA, DRAGOȘ DOBRESCU, NICHIFOR DOBRESCU, DAN NAGHI, ALEXANDRU DEDU, VLAD CABA, GHEORGHE PLEȘCA,  DAN PETRU, VASILE SAJENEV, VALER IGNAT, ALEXANDRU MATEI, OCTAVIAN FÂNAȚĂ, ADRIAN ȘTOT, IOAN HORGE și HORAȚIU GAL”. Dintre aceștia, portarul Basaraba era căpitanul echipei, antrenată de Otto Heel și Vasile Fărcaș, cu Roland Gunesch ”sufletul” formației, Petre Manciu medic iar Octavian Gligor, președintele secției.

Otto Heel n-a mai avut în 2010-2011 la cîrma poliştilor parcursul bun de acum 20 de ani

Otto Heel a mai activat la cîrma alb-violetă în 2010-2011 dar fără a reînoda parcursul bun de acum 20 de ani

Titlul era adjudecat cu 16 victorii și o remiză din 22 de partide, golaveraj 590-519, și două puncte avans față de Dinamo București (53p) respectiv 7 față de Universitatea Craiova, urmate de Minaur Baia Mare și Steaua, din totalul de 12 prim-divizionare la start. Dintre care, la ora actuală, în Liga Națională mai activează nici jumătate dintre cluburi, unele sub alte denumiri, vicecampionii alb-roșii din 1991 fiind acum pe 10, U CUG Cluj, atunci pe 6, actualmente lamentabil retrogradată, cu suișuri pentru Știința Bacău, pe-atunci a opta, acum din nou vicecampioană, respectiv Constanța, forță dominantă în ultimii ani, pe 10 în 1991.

Mai notăm din acel capitol al unei performanțe de vîrf nu doar a handbaliștilor politehniști, ci a întregului sport timișorean, că ”în paranteză fie spus, nu se poate trece cu vederea o paralelă cu situația din perioada cîștigării titlului de handbal în 11, în 1956. Atunci, cu un sezon înainte de cucerirea primului loc, timișorenii au încheiat campionatul pe locul 9, iar în anul următor îmbrăcării tricourilor de campioni, echipa a căzut pe poziția a 7-a. De data aceasta, în 1990, Poli s-a clasat pe locul 8, apoi a câștigat titlul național, pentru ca finalul campionatului 1991-´92 să o găsească pe poziția a 6-a a Diviziei A!”

Remarcabil este și faptul că Timișoara a luat-o înaintea celor de la Minaur Baia Mare în privința cuceririi titlului, chiar dacă maramureșenii îi devansau pe bănățeni în precedente 15 ierarhii finale de la promovarea ”minerilor” pe prima scenă, în 1972, prima coroniță venind pentru încercații galben-negri abia în 1998.

În prealabil, handbaliștii alb-violeți se mai apropiau de titlu în 1961, la jocul în 11, ca vicecampioni, cu Tehnometal Timișoara încheind pe 3, tot pe poziția a doua mai încheind în 1979 și 1987, și cucereau medaliile de bronz în 1959, la prima ediție disputată în 7 jucători, cînd cîștigau finala mică a turneului final în fața concitadinei Tehnometal, respectiv în 1963, ´67, 1985 și ´86.

Și apropo de turneele finale play-off ale celor mai bine 4 clasate, acest sistem de desfășurare va fi repus în practică din viitorul sezon, 2013-2014…

Acest articol a fost publicat în Exclusiv, Handbal și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


6 × doi =

 


Ultimele articole din categoria Exclusiv: