Unica şi ultima. Dacă nici măcar la Ploieşti, atunci… în casă

Este posibil să nu smulgi într-un întreg tur de campionat măcar o remiză din deplasare, mai ales în condiţiile în care toate celelalte 13 competitoare, fie şi inferioare ţie în ierarhie, au scos cel puţin două puncte? Da, fapt demonstrat tocmai de a noastră CSU Politehnica Municipal, care, cedînd sîmbătă cel mai strîns dintre cele 6 eşecuri suferite afară în prima jumătate a Ligii Naţionale, 28-27 la Satu Mare, în ultima rundă a turului, a dovedit că întîmpină o serioasă problemă la acest capitol.

Poliştii şi-au acumulat cele 5 victorii din tur doar la Timişoara, rămînînd unicii prim-divizionari fără punct obţinut în deplasări. Acasă lei, afară mieluşei?

Trăgînd linia la finele turului abia încheiat, se constată că 12 cluburi au cîştigat măcar o dată pe terenuri străine, dintre care 8 s-au impus de fapt de cel puţin două ori, doar codaşa Steaua rămînînd fără succes afară dar măcar smulgînd două remize. Poli? Zero. Pe rînd, 25-21 la Energia Lignitul Pandurii Tîrgu Jiu, ocupantă a locului 5 după tur, 27-24 la Potaissa Turda (6), 23-21 la CS Caraş Severin (3), 21-19 la Dinamo Municipal Călăraşi (8), 25-22 la Ştiinţa Municipal Dedeman Bacău (2) iar sîmbătă 28-27 la Municipal Satu Mare, urcată a noua, peste Poli, graţie victoriei.

Numitorul comun? Scorurile în general strînse şi nu cu multe goluri primite, mai ales comparativ cu rezultatele altor dispute. Aşadar însă şi cu… mai puţine „boabe” marcate, ceea ce ar putea sugera pe undeva că precauţia excesivă de a nu încasa ar putea dăuna reuşitelor mai ales în confruntările „de-afară”. Explicaţia? Uneori, la revenirea din deplasări, s-a invocat maniera părtinitoare de arbitraj, alteori aluziile au căzut pe seama ghinionului, neşansei. Aproape cînd una, cînd alta… S-a jucat şi pierdut în fiefurile ocupantelor locurilor 2, 3, 5, 6, 8 respectiv 9 la finele turului, adică pe terenurile unor grupări care inclusiv prin succesele în dauna Timişoarei i-au lăsat pe polişti undeva dedesubtul lor, pe poziţia a zecea, cu tot atîtea puncte şi un uşor tremurici în anticiparea returului, şi se poate specula, fără a fi fost martori oculari la faţa locului, că pe alocuri bănăţenilor li s-au mai purtat sîmbetele, mai mult sau mai puţin vădit. Dar o minuţioasă pregătire a acestor deplasări, în care să nu laşi mai nimic hazardului, nu te poate în cele din urmă ţine departe de cucerirea măcar a unui punct, indiferent de circumstanţe. Sau nu?

Ce-i drept, este însă foarte dificil de cuantificat evoluţia externă de ansamblu a poliştilor pe parcursul turului în condiţiile în care, fără excepţie, mass-media timişoreană este ca şi inexistentă cu ocazia duelurilor din deplasare, din motive în general justificate, ce ţin de factorul timp, costuri, logistică. A-ţi face o impresie necesită un exerciţiu de imaginaţie pe baza succintelor relatări telefonice post-partidă ale unora dintre protagonişti, fie ei antrenori sau jucători, inducînd un inevitabil subiectivism, şi ar trebui să laşi o mult mai mare marjă de eroare şi interpretare în cazul scrutinizării reportajelor de la faţa locului prin prisma corespondenţilor locali, care, fără a proslăvi jurnalistul timişorean, tind a fi predispuşi la un şi mai ascuţit partizanat local.

Şi-atunci, cam ce concluzii am putea trage de la distanţă? Glasul cifrelor ne-ar ajuta cel mai mult în a releva că poliştii s-au ţinut mai mereu scai în meciurile acestor deplasări, pînă spre final, la secondanta cu doar două eşecuri în 13 runde Ştiinţa Municipal Dedeman Bacău cedînd de exemplu cu chiu cu vai, cu 25-22, inclusiv sub presiunea… factorilor locali din tribună.

Dar la Satu Mare, care şi prin prisma locului din Liga Naţională, zece şi aşadar sub polişti la ora meciului, părea cea mai accesibilă dintre toate!?! Ei bine, căpitanul şi jucătorul de lot naţional Cristian Stelian Fenici s-a exprimat ulterior că Poli ar trebui să facă bine şi să înveţe să învingă şi în deplasare, ca necesitate adăugînd succeselor de acasă, unde, iată, se mai şi pierde, neaşteptat sau ba, cum a fost cazul în prima şi ultima apariţie a turului în „Constantin Jude”, şi anume cu nou-promovaţii ploieşteni respectiv cu liderul campion HCM Constanţa.

Cu alte cuvinte poliştii au admis că nu s-au impus nici măcar unde era de aşteptat să o facă, şi unde pierdeau tot cu acelaşi 28-27 şi în returul trecut. Îngrijorător, notînd eşecurile identice, este faptul că s-a bătut practic pasul pe loc ca rezultate, în condiţiile în care de-atunci lotul a înregistrat serioase întăriri numerice şi valorice. Ai componenţi cu experienţă internaţională la nivel de club şi selecţionate reprezentative, şi nu doar pe un post, două. Fenici şi Stan sunt de lot naţional, Hagiu, sosit la rîndul său anul trecut, cochetează şi el cu anticamera reprezentativei, iar de exemplu un Timofte sau Băiceanu au toată rutina unor foste asemenea dueluri. Cu toţii sosiţi la echipă în ultimele 12 luni, de unde că eforturi şi căutări de consolidare totuşi s-au făcut, uneori şi pentru a înlocui inerentele accidentări cu ghinion, cum se pare că a fost afectată echipa de ieşirea din schemă a impetuosului Gorijan Spahic… Luaţi om cu om, compartiment cu compartiment, poliştii sunt vădit superiori măcar pe hîrtie destulor altor garnituri care, nota bene, au tot strîns puncte externe. În plus, Poli se prezenta la Satu Mare şi cu ascendentul moral al alipirii unui nou component, sîrbul Lalic. Şi-atunci? Cum să risipeşti un avantaj de 3 goluri, avut la mijlocul jumătăţii secunde!?!

Există un oarecare trac? Un complex al deplasării? Se pleacă pe picior prea defensiv? O teamă de ambianţa sălii adverse? Sau să fie vorba de neajunsuri tactice, de abordări care te apropie de deziderat dar sunt totuşi insuficient de consistente? Poate că aici ar avea mai mult de chibzuit şi ceva mai pe îndelete de explicat tocmai antrenorul principal Nedeljko Vuckovic, subiect peste ani al acestui du-te-vino şi ca manta de vreme rea, înspre şi dinspre club.

Ce nu puşcă, să zicem aşa? O dată, de două ori, de trei ori… Dar de 6 ori!? OK. Ce-a fost, a fost. Fapt este că ar mai urma în retur 7 deplasări, dintre care 4 pe terenurile tuturor cluburilor clasate momentan sub polişti în ierarhie: la U Cluj, la CSM Bucureşti, la stelişti şi, proxima, în Prahova. Poli e pe 10 şi, privind ierarhia de pe coloana din dreapta, nu tocmai pe un confortabil pat cu petale de trandafiri. Ai căror spini ar putea înţepa dacă, uşor sub presiunea rezultatelor şi, am spune noi, al unor obiective niţel cam irealiste, trasate prin vară, alb-violeţii vor începe returul aşa cum au încheiat turul, clacînd afară.

În week-end, Poli va debuta în retur la Ploieşti, cu nou-promovata CSM, cea spulberată recent acasă de băcăuani, cu 12-25, şi aici e mult mai mult în joc decît un simplu duel între locul 10, cu 10 puncte, şi prahovenii de pe 13, penultimul, cu 7 puncte. Căci Poli e practic obligată să cîştige, pentru a se revanşa şi a repara acel neverosmil faux pas din prima etapă, pe 10 septembrie, cînd bănăţenii şocau prin a ceda acasă, în tur, cu 24-25. Era redebutul peste ani al găzarilor în elită, şi chiuiau tocmai la Timişoara.

Am spune aşa… Că dacă Poli, dat fiind antecedentele şi circumstanţele jocului, precum şi evidenta sa superioritate valorică, nu va tranşa în favoarea ei ceea ce în mod logic ar trebui să-şi adjudece, atunci unii şi-ar putea arunca pentru o zi carnetele ce-i leagă de sportul pe semicerc, şi să rămînă închişi în case. Nu de alta dar, zău, sunt relativ bine întreţinuţi şi remuneraţi, mai ales comparativ cu chinurile omului de rînd, sînt adulaţi de mulţi, aplaudaţi la scenă deschisă, încurajaţi şi susţinuţi, împopoţonaţi de sigle care mai de care mai fistichii de sponsori protejîndu-i copilăreşte, aşa încît ce alte mari probleme ar mai avea aceşti sănătoşi şi chipeşi sportivi de performanţă, decît să se scuture de acest deja bătător la ochi complex!?

Se poate? Ba bine că nu. În fond e duelul prim-divizionarelor cu cele mai puţine goluri marcate în tur, aşa încît logica ar spune că pe cît de beton e defensiva polistă, cea mai ermetică din Liga Naţională, nici firavul atac ploieştean n-ar prea putea avea cîştig de cauză, de unde că tot ce-ar avea timişorenii de făcut e să marcheze un acel gol în plus faţă de gazde.

Întorcînd în retur situaţia în favoarea sa, în speranţa că va culege roadele consolidării şi-şi va da drumul la goluri şi prin deplasări, copiind un mult mai bun retur precedent, comparativ cu turul trecutei campanii, Poli ar putea finalmente prinde prima jumătate a clasamentului, acea dorită zonă 1-6, sau măcar poziţiile calificante în Cupa României, şi anume 1-8, care-şi vor disputa trofeul post-încheierea Ligii Naţionale în sistemul 1 cu 8, 2 cu 7, 3 cu 6, 4 cu 5 şi apoi sferturi, semifinale şi finala, într-un turneu ca la botul calului, pompieristic, pare-se la Baia Mare.

Iată numărul reuşitelor înregistrate în deplasare de prim-divizionarele Ligii Naţionale în turul campaniei: 1. HCM Constanţa – 6 victorii; 2. Ştiinţa Municipal Dedeman Bacău – 4 victorii; 3. Universitatea Suceava şi Pandurii Târgu Jiu – cîte 3 victorii; 5. CSM Ploieşti – două victorii şi două remize; 6. Potaissa Turda şi CS Caraş Severin – două victorii şi o remiză; 8. CSM Satu Mare – două victorii; 9. HC Odorhei – o victorie şi două remize; 10. U Cluj şi Dinamo Călăraşi – cîte o victorie şi o remiză; 12. CSM Bucureşti – o victorie; 13. Steaua – două remize.

CSM Ploieşti – CSU Poli Municipal va avea loc sîmbătă de la ora 17,30, în cadrul etapei a XIV-a.

Acest articol a fost publicat în Handbal și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


cinci + = 10

 


Ultimele articole din categoria Handbal: