Vuckovic: „Conducerea e supărată”. De ce n-ar fi cazul…

Foarte puţine sunt momentele din viaţă în care poţi declina cu bucurie o convocare la lotul naţional, pentru nişte jocuri oficiale în preliminarii europene, dar exact aceasta este fericita postură în care se regăseşte acum Cristian Stelian Fenici, căpitanul polist, care, devenind tătic, a rămas acasă, pregătindu-se în schimb cu alb-violeţii pentru deplasarea din runda a şaptea, pe 10 noiembrie, la Suceava.

Nedeljko Vuckovic îşi va testa poliştii vineri de la ora 17, la Sânnicolau Mare, cu CSM Oradea, şi sîmbătă, în Timişoara, tot cu cîştigătoarea seriei vestice a Diviziei A

România va debuta mîine seară la Koper, în Slovenia, în preliminariile C.E. 2014 (http://sporttim.ro/handbal/cu-2-polisti-koper-prim-hop-spre-europene-miercuri-seara), însă doar Andrei Grasu, dintre handbaliştii alb-violeţi, se mai află în lotul lui Eliodor Voica pentru această „dublă” incluzînd şi duelul din week-end cu islandezii, de la Piatra Neamţ, ce-i drept pe lîngă alţi ex-componenţi ai clubului timişorean, după cum a remarcat astăzi Nedeljko Vuckovic, antrenor al prim-divizionarei: „Sunt mîndru că 5 jucători ai Timişoarei sunt în lotul României, pentru că pe lîngă Grasu şi Fenici mai sunt şi alţi handbalişti crescuţi aici, Sadoveac, Păiuş, Şimicu…” 

Dar fiecare cu problemele sale, Voica avîndu-le pe cele ale „tricolorilor” şi ale vicecampioanei Ştiinţa Municipal Dedeman Bacău, pe cînd antrenorul Nedeljko Vuckovic se confruntă cu cele împărtăşite astăzi presei, grefate mai ales pe ultimul eşec, 21-24 acasă cu amintiţii vicecampioni băcăuani, şi care par a umbri aceste 3 săptămîni de pauză, folosite însă de corpul tehnic şi pentru a crea „o unitate maximă în cadrul lotului, să dobîndească încredere. Jucătorii trebuie pregătiţi maxim în plan psihic”.

Astfel, tehnicianul sîrb al poliştilor nu se confruntă doar cu probleme de efectiv, dintre care pe cea a pivotului veteran Silviu Băiceanu, un stîlp al defensivei, o identifică în mod special, nefiind exclusă o intervenţie chirurgicală, şi altele fiind aspectele care au înourat cerul alb-violet… „Pe apărare n-am avut mari probleme nici cu Bacăul, doar uneori la Novanc, şi am primit numai 24 de goluri, dar se simte totuşi mult absenţa lui Băiceanu. Noi am fost însă slabi în atac, noi am pierdut singuri meciul. Pe postul de pivot avem o mare problemă şi am explicat la şedinţă…”

Vuckovic, care a utilizat prima săptămînă a celor 3 de pauză competiţională şi pentru a efectua pregătiri fizice în sală şi în aer liber, a remarcat în schimb: „Conducerea este supărată că am cedat adversarului direct (n.n.: Bacău) iar acum trebuie să căutăm puncte din deplasare… Am pierdut şansa să ajungem pe locul 3, ceea ce n-a mai fost vorba la Timişoara în ultimii 10 ani, şi ştim cîte probleme a avut echipa în ultimii 2-3 ani”.

De neînţeles este cum de o conducere care îşi făcea iniţial planurile doar pentru primele 5 etape, pe care şi le dorea fără eşec, dar care nu lua pe-atunci în calcul o a şasea rundă, privind-o diferenţiat deşi urma tot după o săptămînă de pauză, ca şi precedentele, şi nu înaintea a 3 fără competiţii, ceea ce este cazul înaintea acestei a şaptea runde viitoare, poate fi supărată că tocmai cu vicecampioana din Bacău n-au fost egalate nişte aşteptări oricum puţin prea mari chiar şi pentru primele dispute ale actualei stagiuni.

Şi cu Silviu Băiceanu în teren, dar atunci avînd alte mari absenţe, CS U Poli ceda Bacăului mult mai clar în primăvară, 24-32... Acum a fost doar 21-24, ceea ce, oricum ai lua-o, e un pas înainte...

Ori poate tocmai faptul că nici n-au inclus înaintea campionatului în calcule jocul cu Bacăul, din urmă cu 9 zile, sau oricum nu l-au ataşat primelor 5 meciuri, de dorit fără înfrîngere, denotă faptul că vicecampioana era într-adevăr considerată o nucă prea tare înaintea unui sezon pe care l-a abordat, surpriză!, destul de şovăielnic, doar acest debut mai modest al moldavilor remodelînd percepţiile mai marilor alb-violeţilor şi dîndu-le speranţe de pe-o săptămîna pe alta, ce s-au dovedit a fi deşarte. Pentru că n-au luat în totalitate în calcul în primul rînd mai modestul nivel valoric al poliştilor, cu atît mai şubrezit de absenţe.

Voalat, Vuckovic a dat de înţeles că gruparea timişoreană s-a regăsit într-o mai bună postură decît în precedentele sezoane, şi anume să tindă la atingerea podiumului Ligii Naţionale, dar în condiţiile în care, totuşi, pe cînd alb-violeţii s-au bazat în unele momente, de nevoie şi pe fondul revenirii după accidentări de lungă durată a unor Stan ori Spahic, şi pe mai rutinaţi combatanţi ca de exemplu Mrakic sau Sărăndan, aflaţi în jurul împlinirii a 37 de ani, ori Băiceanu, la peste 34 de ani şi jucînd mai mult… într-un picior, fie chiar Timofte sau Cristescu, întins spre 33 de primăveri, băcăuanii în schimb şi-au permis luxul să menajeze chiar şi selecţionabili dintre cei 6 convocaţi la lot ai grupării moldave: „Într-un fel ne prinde bine pauza pentru că băieţii au fost obosiţi după un meci în care Bacăul a folosit chiar 14 jucători împotriva noastră, are bancă de rezerve bună…” 

Mai pe şleau spus, conducerea alb-violetă ar avea cele mai mici motive să fie supărată tocmai după un eşec în faţa vicecampioanei, care se impunea mult mai clar şi drastic la precedenta sa descindere în Timişoara, în aprilie, pe cînd îi prindea pe polişti chiar mai descoperiţi la capitolul efectiv.

În condiţiile date, raportat la nivelul valoric şi al consistenţei întregului lot de jucători, disputa cu Ştiinţa Municipal Dedeman Bacău din actualul tur de campionat era fără doar şi poate un pod prea îndepărtat, cel puţin la momentul actual, şi eventual chiar şi în condiţiile în care Băiceanu şi Sabin Ignat ar fi fost apţi de joc iar interul de forţă Ioan Stan complet refăcut.

Dar aşa, o doză de realism nu strică. De fapt, mai marii polişti s-au complicat încă dinaintea startului în propriile calcule, strategii şi nu în cele din urmă vorbe, lansate din latente temeri, şi care mai bine n-ar fi fost deloc trîmbiţate, lăsînd în schimb timpul să le rezolve pe toate. „Dacă tăceai, filozof rămîneai”, s-ar putea spune pe seama obiectivului imediat, „neînvinşi în primele 5 etape”, amintit în perioada precompetiţională, şi care s-a constituit de fapt într-o cît se poate de mare eroare de judecată.

În primul rînd, dat fiind că vorbim de handbal, a fi neînvins 5 meciuri la rînd implică mai degrabă să te impui în toate respectivele cinci dispute, fiind greu de crezut că-ţi poţi croi o strategie luînd în calcul, să zicem, 3 succese şi două remize. Chiar poţi merge în handbal la egal!?

În al doilea rînd, orice primă etapă de campionat se constituie într-un foarte delicat examen, cu multe necunoscute, şi cu atît mai mult dacă ai parte de un joc în deplasare, eventual la o formaţie cu un antrenor nou şi o pleiadă de noi achiziţii, echivalînd cu ambiţii sporite şi reînoite, ceea ce a fost cazul poliştilor, la debut în fief-ul lui CSM Bucureşti, realmente imprevizibilă prin remanierea de care a avut parte în vară.

Poliştii sunt afectaţi de nişte estimări precompetiţionale puţin prea optimiste, ce excludeau varianta eşecului la debut, în deplasarea la Bucureşti, venind după 9 succese în amicale, dar unde Vuckovic şi Dumitru au fost nevoiţi să-l rişte chiar şi pe Stan, deloc complet refăcut. Prizonieri ai unor prea mari aşteptări din partea conducerii, şi nu pentru prima oară la CS U Politehnica...

Dacă ar avea să-şi reproşeze ceva, conducătorii prim-divizionarei CS U Politehnica ar trebui să realizeze că, mizînd puţin prea mult pe invincibilitatea în nişte prime 5 etape începînd cu o deplasare la CSM drept o condiţie sine-qua-non a păstrării intacte a şanselor de accedere în eurocupe, de parcă sezonul n-ar avea totuşi 22 de runde, au aplicat o nedorită şi deloc necesară presiune psihologică pe unul dintre nu cele mai puternice loturi din competiţie, şi cel mai probabil încă nu de podium.

Strategia a dat greş, avînd un efect de bumerang prin faptul că a generat şi pe mai departe în lotul alb-violet o oarecare nelinişte vizavi de necesitatea recuperării cît mai grabnice a unor puncte percepute ca fiind pierdute în raport cu estimările iniţiale.

Probabil, dacă şi-ar fi făcut o favoare, clubul polist n-ar prea fi trebuit să ia atîta în calcul o primă deplasare, în care, s-a văzut, dorinţa de a nu porni cu stîngul a fost într-atît de mare încît s-a apelat în disperare de cauză, şi nu cu luciditate, la utilizarea lui Stan între minutele 18 şi 55, cam mult pentru un jucător revenit după luni de convalescenţă şi fără jocuri măcar amicale în picioare.

Iar acum, înaintea jocurilor de la Suceava şi Odorhei, urmate de primirea lui Dinamo şi o vizită la „U” Cluj, am auzit din nou ceva despre „6 puncte” şi „locurile 4-5”, un nou plan, să fie B, să fie C, turul urmînd a se încheia acasă, cu campioana HCM Constanţa, la început de decembrie.

Dar, vorba lui Vuckovic, astăzi, „nu se recunosc punctele slabe şi atunci cînd joci cu echipe ca Bacău sau Constanţa, din frunte, ajungi să recunoşti aceste puncte slabe. Am jucat numai pe mijloc, n-am primit mingi pe pivot, nici pe extreme…”, ceea ce spune multe despre aspectul că în loc să se construiască în timp şi cu migală, inclusiv cu gîndul la înlocuitorii de mîine, în strategii pe termen mediu şi chiar lung, mai ales ţinînd cont de media de vîrstă relativ ridicată în raport cu unii componenţi cheie ai echipei, doar se visează prin rezultate imediate la atingerea unor poziţii pe care alţii şi le-au croit în decursul timpului, pas cu pas, şi în mod cert cu alte ştachete bugetare.

Iar dacă mai marii polişti i-au dat credit lui Nedeljko Vuckovic şi în perspectiva intuirii şi punerii în practică a remanierilor necesare în timp, privind mai departe decît la obiectivul imediat al accederii în eurocupe şi considerîndu-l omul ideal şi pentru o reconstrucţie, nu doar pentru colaci de salvare, atunci chiar n-ar trebui să-şi dea ochii peste cap la un altfel totuşi anticipabil eşec cu băcăuanii. Aspectele definitorii ale activităţii în ansamblu a primei echipe ar trebui privite poate puţin altfel.

Este bine să se tindă spre respectivele poziţii şi să le fie zgîlţîite din temelii jilţurile fruntaşelor, care nu sunt deloc inamovibile, dar uneori unele ţeluri nu pot fi atinse doar dorindu-ţi 100% ceva.

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Handbal și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


4 − = doi

 


Ultimele articole din categoria Handbal: