Gheorghe Szuhanek, „suflet” al înotului timişorean: „A treia oară s-a reparat şi atîta s-a băgat în el încît se construia unul Olimpic!”

Gheorghe Szuhanek, de bune decenii viu implicat în nataţia locală, actualmente la cîrma grupării juvenile Delfin Timişoara, ne-a împărtăşit la ora organizării ediţiei jubiliare, a X-a, a „Memorialului Peter Lovas” pentru copii şi juniori, la care a adunat în Arena Aqua Sport un număr record de 301 înotători, inclusiv de la 12 cluburi din străinătate, dintre care 10 din Serbia şi două din Ungaria, opiniile sale în privinţa gravelor deficienţe ce ţin de infrastructura în domeniu, cu consecinţe pe măsură în tot ceea ce înseamnă activitatea în această frumoasă disciplină sportivă, septuagenarul suflînd acum şi în iaurt: „Pînă nu văd bazinul olimpic cu ochii mei, nu cred absolut nimic, mai ales după ce s-a întîmplat în Timişoara în ultimele decenii…”

Cel mai mare şi nou bazin din oraş, Arena Aqua Sport, a găzduit în week-end-uri succesive atît "Memorialul Lovas Peter", un succes pentru copii, cît şi "Cupa Timişoara", ce trebuia să aibă loc la "Bega", doar că bazinul e în reparaţii din primăvară şi pînă spre... alegeri

Pînă la finisarea pomenitei piscine olimpice, Szuhanek ne readuce aminte că bazinul Complexului Sportiv Bega este într-a şaptea sa lună de reparaţii, tradiţionala „Cupa Timişoara” disputîndu-se în week-end în… deplasare, la Arena Aqua Sport, iar „Cupa de Sprint” urmînd totuşi a avea loc în Circumvalaţiunii doar pentru că, după cum opinează antrenorul de înot, e prag de alegeri electorale: „Odată ce s-a depăşit termenul de predare, 1 octombrie, s-au şi gîndit <hai să-l reinaugurăm de 1 decembrie>, fiind şi înainte de alegeri. Cred că asta e şi de aceea am speranţe că măcar <Cupa de Sprint> se va ţine acolo. Pentru că aşa gîndesc şi acţionează. S-a zis la un moment dat despre acest bazin că se aduc blocsaturi din străinătate, care ar fi costat 1.600 euro, dar s-a anulat comanda şi s-au creat aici, însă cu un mare dar, căci şi aici s-a…”, gesticulează elocvent acest „suflet” al înotului timişorean, adăugînd: „S-au băgat bani într-un lucru vechi, ceea ce, oricum ai lua-o, este o cîrpeală. Şi ce poţi face oare dintr-un bazin de antrenament!? Ne putem referi şi la Arena Aqua Sport, şi este foarte bine că nişte particulari au investit pentru practicarea înotului, dar nu poate practic organiza la nivel de concursuri internaţionale. De ce Oradea a putut găzdui finale de CCE la polo pe apă? Simplu. Pentru că din start l-au gîndit bine, cu toate cele, 10 culoare şi adîncime adecvată, tot ce trebuie. Aici are şi 1,50 metri, ori cine poate să joace, cînd îţi trebuie minim 2,30!?”

„Plus acum orice bazin are mai multe facilităţi, printre care această adîncime a sa, ori în Timişoara nu s-au gîndit la multifuncţionalitatea bazinului şi au ajuns acum să trăiască de pe cursuri de iniţiere, crezînd că suntem ca în Occident, ca lumea să meargă într-una. Sunt de fapt maxim 50 de persoane după-amiaza şi pe perioadele de vară nu vine mai nimeni. La noi din păcate sportul nu este o parte integrantă a vieţii sociale…”, a mai spus Szuhanek

„Cînd s-a vorbit că se investeşte în construirea unuia olimpic, cînd în 4 de cartier, pentru agrement, poate şi pentru sport. Părerea mea este că bazinul olimpic se vrea a fi construit în 2 ani şi pare-se că sunt bani dar au mai fost şi în trecut şi nu s-au dat pentru aşa ceva. Pare-se totuşi că de data asta se va face: cum, în cît timp, este o enigmă. Poate îl vom avea, ca oraş, la finele lui 2014, şi toate o să fie bine, iată, avem un bazin. Dar de fapt nu suntem consultaţi niciodată, iar idei poate oferi profesorul Bădescu, care a văzut multe, Tibi Şucan şi cu mine – care cutreierăm ţara şi peste hotare. Nimeni nu ne întreabă însă niciodată şi de multe ori eşti pus în faţa faptului împlinit, aşa cum e, cu multe lipsuri: de exemplu la Arena Aqua Sport, de la stropit, se inundă, şi zilnic trebuie să dai cu mopul, să împingi apa înapoi; apoi spărgătoarele de valuri. Sunt multe detalii şi chichiţe care în cele din urmă contează. Acum, vara, cu ultimele metode, pe afară se utilizează şi la bazine panourile solare, ceea ce la noi ar fi un vis, deşi dacă stai să te gîndeşti, doar soare să fie, căci în rest… Unii ar putea spune că nu fac mare lucru, dar şi de la 18 grade Celsius la 20 ai un cîştig… Trebuie să se facă ceva, pentru că noi suntem rău de tot rămaşi în urmă!”

„Noi de exemplu încă utilizăm cronometrarea manuală, care nicăieri nu se mai practică – cronometrarea în anii ´50 era cu ceasuri mari, ruseşti, atîrnînd de gît de ţi-l încovoia; acum sunt stopere dar tot n-avem electronice. Poate că o să mor şi tot n-o să văd bazinul Timişoarei şi mă întreb cum este posibil că 16 ani a fost primar, a şi făcut înot, şi n-a făcut nimic pentru nataţia timişoreană!?  I-l făceam pe gratis … În 16 ani, să fii tu primar, şi nimic. Nici nu trebuia cu ditamai fier forjat, dar nimeni n-a vrut nimic să facă. De exemplu mai există unul, al fostului Progresul, unde nu este apă, pentru că ar trebui forat, dar nimeni nu este interesat de aşa ceva. Dezinteres, acesta e cuvîntul! Şi ce bun, util, ar fi şi acela…”

Iar Szuhanek a oferit cîteva exemple pentru ceea ce ar putea fi foarte utile bazine în incinta unor şcoli de cartier: „La Şcoala Generală 7 este loc să faci un frumos bazin, şcoala avînd aproape 1.200 de copii, şi astfel faci şi clase de înot. La Generală 16 directorul îmi spunea  <aş dori foarte mult>, mai este Şcoala Generală de pe Liviu Rebreanu, iată  trei puncte diferite, în care s-ar putea, directorii ar fi mulţumiţi, iar toată lumea ar avea de cîştigat. Primăria le ridică şi le dă în administraţia şcolii, unu, pentru a face elevii înot, doi, mai administrează pentru a genera bani, de la public, seara de la 6 la 10…”

Există CSM – are cel puţin 10 secţii dar nimic al lor, polig Diana – tu n-ai o sală a ta. La 3 ca valoare după Bv, Reşiţa – secţie putertnică Masters avem peste 25 membri, Ser, Aut, ultima oară la Memo Schuster la Reşiţa – există dar nu se poate face ceva fără bază materială.

Întrebîndu-se dacă va mai avea puterea să organizeze şi în noiembrie 2013 o a XI-a ediţie în memoria fostului înotător de Jocurile Olimpice al Timişoarei, dat fiind „munca depusă pentru această ediţie cu totul specială, a zecea, şi care, nu exagerez, a fost nemaiîntîlnită în România prin prezenţa atîtor cluburi de peste graniţă, şi care competiţie ar fi fost aproape de nivel european dacă aveam cronometraj electronic, pentru că nici măcar acest neajuns n-a fost acoperit peste ani în înotul timişorean”, Gheorghe Szuhanek a fost foarte tranşant în a pune pe rînd punctul pe i…

„Din păcate, pînă nu punem la dispoziţia sportivilor o bază materială adecvată, lucru mare n-o să fie. Avem ce-i drept participanţi la diverse niveluri, la nivel naţional şi la întreceri internaţionale, în zona noastră, aşadar mergem constant şi în străinătate, cucerim şi medalii, dar la ora actuală ne situăm tot mai mult sub Ungaria şi Serbia, mai ales pentru că baza materială tinde către zero. Toţi cei care au fost înainte, după ce că n-au făcut nimic pentru nataţia timişoreană, au şi stricat. Şi aş începe cu Usoda, un excelent fost centru de învăţare, în buricul tîrgului şi cu perfecte legături, de tramvai, autobuz, firobuz. Şcoala Sportivă a avut în administrare baza dar n-a reuşit în atîţia ani să întreprindă ceva, şi a ajuns un fel de ladă de gunoi a centrului…”, a început Szuhanek, continuîndu-şi periplul într-un alt punct dureros…

„La ILSA, odată ce s-a luat fabrica, care poate s-a luat legal, s-a luat însă şi baza sportivă, care a avut un C.F. separat, şi care a fost foarte frumoasă iar pe vremuri a avut foarte multe secţii – înafară de polo, înot, s-a practicat acolo voleiul, canotaj academic, box, ciclism, handbal… Era tot în mijlocul oraşului şi era o bază selectă”.

Puţin mai încolo, peste canalul Bega, un fost bazin ca şi ras din conştiinţa timişorenilor, deşi chiar reprezenta ceva: „Plus bazinul de la Băile Neptun. Era unul de 13 metri, altul de 5 metri, iar unite a rezultat unul ce-i drept mic, de 25 metri, dar foarte bun pentru menţinerea în timpul iernii a legăturii cu apa. A constituit un cadou acordat înotului timişorean chiar după participarea lui Koszta Laci la Jocurile Olimpice. Peste bazin s-a turnat un strat serios de ciment şi a rezultat, acum, un restaurant italian. E drept, nu era o bază sportivă în sine, dar dimineţile era deschisă publicului, pentru înotul de agrement, iar seara, de la  5 la 10, era folosit de cluburi. Şi acesta s-a dus…”

„Astăzi n-avem aproape nimic. Cel din Circumvalaţiunii, de 25 metri cu 6 culoare, momentan în reparaţii, rămîne o bază bună doar de antrenament, pentru o secţie, două. Dar nu poţi organiza cum se cuvine un concurs, pentru că publicul nu poate să intre, n-are acces pe margini, atît de strîmt e totul. A treia oară s-a reparat acum, şi atîta s-a băgat în el încît se putea face unul nou, olimpic: mai întîi un an şi 7 luni, apoi 7 luni, iar acum de la 1 aprilie şi nu-i încă gata. S-au mîncat bani cu kilogramul şi s-a furat ca-n codru, doar că se va spune mereu, nu sunt dovezi…”

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Exclusiv, Înot și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


9 × = noua

 


Ultimele articole din categoria Exclusiv: