Poveste pe ore, grade, calorii şi sute de kilometri a medicului stomatolog timişorean Ioan Dan Gaşpar, în cea de-a 15-a ediţie a IronMan Austria, la Klagenfurt: „You are an IronMan!”

Un timişorean, sportiv amator, concurent în trecut al unor probe de triatlon, s-a încumetat în week-end la mai mult. Cu succes. Subiect: Ironman Austria, 30 iunie 2013. Participant: Gașpar Ioan Dan, 42 ani, medic stomatolog, 180 cm, 73 kg. Fiind o ediție aniversară, a 15-a, numărul participanților a fost mărit la Klagenfurt de la 2.400 la 2.800. În continuare, povestea unuia dintre aceștia, prin spusele sale, de la start la finish: ”You are an IronMan”

Ioan Dan Gaşpar, timişorean încheind cu succes IronMan Austria, la Klagenfurt: 3,8 kilometri înot, 180 km ciclism plus 42,2 km alergare, maraton

 

… 29 iunie 2013, la Klagenfurt, în Austria

Ora 7… Mă urc pe bicicletă și fac un ultim antrenament de 25 de minute, urc un deal cu diferența de nivel de 250 metri;

Ora 8… Mic dejun;

Ora 9… Prezentarea cursei de a doua zi, în amănunt: cursul, regulile, penalizările, vremea probabilă… Tot ce ține de cursa care va avea pornire la 7 dimineața și termen limită să o termini, ora 24;

Ora 10… S-a terminat prezentarea. Aleg un loc la umbră, lîngă lac, vizualizez cursa de mîine, fac o tură de 20 de minute de înot, mă duc înapoi la hotel să dorm;

Ora 16… Mă întorc să predau bicicleta, săculeții cu lucrurile de care avem nevoie pentru tranziția de la înot la bicicletă și de la bicicletă la alergat… E ora programată pentru categoria mea de vîrstă să facă lucrul acesta.

Ora 17… Mă întorc repede la hotel și stau la umbră sau în pat;

Ora 22… Mă culc și adorm destul de repede;

+

30 iunie 2013

Ora 03:30… Mă trezesc, înghit repede două linguri de pudră de proteine cu apă și mă culc la loc;

Ora 04:30… Mă trezesc și îmi prepar două sticle de isostar + proteine, verific din nou săculețul cu echipamentul de înot, revăd detaliile schimbului de la înot la bicicletă și de la bicicletă la alergare;

Ora 05:00… Plec spre cursă însoțit de încă 5 persoane care mă susțin;

Ora 06:00… Intru în țarcul bicicletelor și umflu roțile la 6 atmosfere, îmi las sticlele de lichid pe bicicletă, verific sacii;

Ora 06:15… Ies și mă îndrept spre lac, unde mă schimb, îmi dau cu vaselină abundent în zona genitala și îmi îmbrac pantalonii de bicicletă (cu silicon în loc de burete). Îmbrac neoprenul căci apa are sub 20 de grade și privesc startul profesioniștilor, de la 06:45.

Ora 07:00… Start pentru ceilalți 2.400 de atleți de pe marginea lacului. Încerc să îmi fac loc și să înot cât mai repede printre înotătorii din stânga și dreapta, picioarele celor din față și mâinile celor din spate. Primesc (și dau) palme peste tot corpul, chiar un cot în frunte, și mă gândesc cu groază că s-ar putea să-mi smulgă cineva cip-ul care trebuie să-mi înregistreze timpii și e prins la piciorul stâng, în încercarea tuturor de a înota printre ceilalți cât mai repede.

07:15… Ne-am mai rărit, înot concentrându-mă la tehnică, am grijă să dau tot ce pot din brațele mele, îmi cruț picioarele cât pot, mă uit după ceilalți să mă asigur că țin direcția bună.

08:00… Intrăm pe un canal îngust, unde se face din nou aglomerație și e plin de spectatori care fac zgomot încurajându-ne. Mai am un kilometru…

08:15… Termin cei 3.800 metri de înot și ies din apă alergând spre țarcul de biciclete;

08:22… Reușesc să mă schimb și pornesc pe bicicletă…

Mă așteaptă două ture de 90 kilometri, cu diferența de nivel de 800 metri. Încerc sa nu merg prea repede și după 10 minute încep să mă hrănesc cu batoane energetice și geluri, căci o să pierd 8-10.000 calorii și trebuie să mă îngrijesc din timp, să aduc cît mai multă energie în loc. Beau constant și des, chiar dacă nu simt nevoia, sau apă ori isostar. Din 20 în 20 de kilometri iau alte două sticle pline și geluri de la stațiile de realimentare. Primesc penalizare, cartonaș galben, pentru că la depășire m-am folosit de plasa de aer a ciclistului din fața mea. Trebuie să mă opresc la penalty-box.

După 5 ore și 56 minute în care am încercat să nu dau tot ce pot, căci mai am nevoie de picioare pentru maraton, ajung la capătul celor 180 km și 1.600 de metri de diferență de nivel.

14:16… Mă dau jos de pe bicicletă și alerg să-mi las bicicleta în țarc. Îmi iau săculețul pentru alergare, mă schimb în haine pe care scrie România (doar 6 suntem din România), mă dau abundent cu vaselină și pornesc la maraton. Mă minunez că am un timp așa de bun și o să fac sub țelul meu de 12 ore și 30 de minute. Am grijă să mănînc constant geluri și să beau. Nu mă grăbesc, țelul îmi va fi atins, important e să nu clachez.

Ora 15:30… Am amețeli ușoare și greață. Nu mai pot să înghit nici geluri, nici să beau nimic. Îmi dau seama că la antrenamente am învățat să-mi disociez mintea de durerea musculară, la antrenamente devine posibil ca să-ți îndeplinești scopul. E un sport cinstit, în care emoțiile nu joacă nici un rol. Întotdeauna cei care fac 4-5 ore de antrenament pe zi o să scoată timpi mai buni decît cei care fac 2-3 ore pe zi. La antrenamente se face anduranța. Nu am nici o crampă, asta înseamnă că sunt și antrenat bine și că m-am hrănit bine de la începutul cursei. Nu mă doare nici o articulație, doar mușchii ard cumplit. Zâmbesc. Durerea e prietena mea. Mă face să mă simt bine, aproape că sunt dependent de ea, nu aș fi mulțumit dacă nu aș avea-o.

Ora 17:00… Mi se înfundă urechile, semn rău pentru mine. E primul meu semn de avarie (deja mă cunosc). Mă opresc din alergat și merg. Oricum m-am oprit la fiecare stație de realimentare, adică la fiecare 2 kilometri, măcar să-mi clătesc gura cu apă de cîteva ori, căci nu mai pot să înghit nimic din cauza grețurilor. Mă uit la ceas, o să fac sub 12 ore. Aș putea forța să fac sub 11 ore și jumătate. Merită? Îmi răspund că nu, e un risc care nu vreau să mi-l asum, nu vreau să fac un colaps de energie sau ceva, nu am mai fost niciodată în situația de a concura peste 10 ore. Mă gîndesc din nou: data viitoare o să scot timp mai bun că o să știu la ce să mă aștept și cât pot să forțez. Mă gândesc din nou: ce interesant că mintea poate să ignore semnalele corpului că nu mai vrea, acele și arsura din mușchi, care zic ajunge. Dar șeful e la mansardă și le zice mușchilor: NO PAIN, NO GAIN . Zâmbesc din nou. Mai vreau sute de ore de antrenament singuratic în care strâng din dinți și merg mai departe? Mă hotărăsc că unul ajunge…

Ora 17:30… Mă uit la ceas și văd că și dacă aproape numai merg, o să fac sub 12 ore. Cedez instinctului de conservare și mai mult merg decît alerg.

18:00… Aud, simt tumultul miilor de spectatori de la linia de sosire, care se minunează de performanțele temerarilor, gîndindu-se că ei nu pot. Zâmbesc gândindu-mă cît se înșeală, crezând că ei nu pot. Sufăr tot mai tare de arsuri în mușchi. Mai puțin…

18:30… E fantastic sentimentul prin care mulțimea te cheamă spre linia de sosire. Cu greu mă abțin să nu plâng. Sunt eu mai emotiv. Îmi dau seama că îi iubesc pe toți spectatorii fără să îi cunosc, iubesc lumea, iubesc viața, îmi vine să plâng.

18:46… Trec linia de sosire și izbucnesc în lacrimi, plâng 2-3 minute în brațele Codruței, care a trăit cursa în felul ei de spectator implicat emoțional direct. Plâng pentru că cele peste 700 de ore de antrenament în ultimele 7 luni, durerea și sacrificiul pentru o cauză care conta pentru mine (și sunt de acord că numai pentru mine are valoare și e un nonsens pentru alții) au fost răsplătite. Mă simt obosit dar extrem de fericit!

Din cauză că sunt îngrijorat că nu m-am hrănit și hidratat, în circa o oră îmi ridic bicicleta și sacii cu lucrurile care îmi aparțin și mă grăbesc să mă întind la hotel, la răcoare. Mi-ar fi plăcut să stau până la 24:00, să îi aștept pe cei care vor suferi mai mult decât mine, să îi aclamez și să le dau atenția pe care o merită, dar nu mă simt în stare. Organizatorii s-au achitat superb de această îndatorire, la fel și spectatorii, peste 100.000. Îmi răsuna încă cuvintele care le striga în cor la unison mulțimea ori de câte ori un atlet se apropia de linia de sosire: YOU ARE AN IRONMAN .

Adorm fericit la hotel.

 

Acest articol a fost publicat în Atletism, Ciclism, Exclusiv, Înot, Sport de masă, Triatlon și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ unu = 9

 


Ultimele articole din categoria Atletism: