Pandur, campion mondial de judo la veterani, despre colapsul acestei ramuri în oraş

Dacă intri la un bazin de înot, interesîndu-te de un concurs de nataţie, nu te-ai aştepta să sfîrşeşti vorbind despre judo. Ori mai bine zis despre soarta sa pe cale de dispariţie în Timişoara.

Holul Aqua Arena te introduce într-o ambianţă mult mai subtilă decît cea a unei baze sportive oarecare iar din spatele pultului Dan Pandur schiţează un zîmbet îngăduitor. Este administrator al complexului cu bazin olimpic şi practicant de mic al înotului, învăţăcel al lui Gheorghe Szuhanek la Băile Neptun, pe cînd Timişoara avea un centru de nataţie şi conta la Campionatul Naţional, însă mai presus de toate campion mondial între veterani la judo, titlu cucerit anul trecut la Sidenfringen.

Dan Pandur, campion mondial între veterani la judo şi administrator Aqua Arena, despre declinul acestui sport aici şi o inversare a piramidei sportului

Pandur ne pune la curent că există în Timişoara o secţie de judo reunind 6-8 veterani, Timpolis, antrenîndu-se serile de la 6 în incinta sediului Poliţiei din Bulevardul Take Ionescu. Ca sport de competiţie însă, judo este în rest inexistent în oraş, decăzînd, ca şi în cazul înotului, de pe un piedestal la înălţime. „Timişoara avea tradiţie şi rezultate în judo. Îmi amintesc atmosfera din Casa Pionierilor, unde într-o sală plină se întreceau la judo câte 15-20 de copii în gala de dimineaţă şi tot atîţia după-masa. Şi Şcoala Sportivă avea o sală de judo, la fel şi Politehnica, deţinînd saltele şi găzduind antrenamente într-o sală. Toate însă s-au desfiinţat”, oftează Pandur după un sport în care nu poţi începe fără un costum, cele bunicele fiind la 80-90 euro, şi pe măcar o saltea, unu pe doi metri fiind puţin peste 100 de euro. Ar fi nevoie de 10 metri pe zece…

„Mama era colegă de servici cu profesorul de istorie Harry Popovici, la Şcoala Generală 9, în zona Eneas, unde a fiinţat prima secţie de judo pentru copii, şi astfel am păşit pe saltea, în clasa a V-a. Ideal, iniţierea e de la 4-5 ani, maxim pînă la nouă. Acum copiii ajung şi după 10 ani la sport, cînd poate e prea tîrziu. În fine… Pe-atunci, Harry a fost sufletul care insufla copiilor dragostea pentru judo şi de numele său se leagă istoria judoului local”, rememorează Dan Pandur anii în care o competiţie altfel hulită de mulţi, Daciada, coagula entuziasmul sportului de masă, magnetizînd inclusiv judokani pînă şi din satele cele mai izolate spre calificări la faza judeţeeană, zonală şi apoi naţională. „Astfel se năşteau campioni autentici”, explică Pandur.

Care ne exemplifică de la un „concurs de Daciada la Baia Mare, cu vreo 40 de tineri concurînd numai la categoria 42 kilograme, foarte populară. Asistenţa era numeroasă, la fel şi participarea… Erau antrenori care urmăreau concurenţii, se făceau selecţii, în plus şcoala fiind un real rezervor de viitori performeri…”

Şi-atunci, ce s-a întîmplat? „După 1989, sportul, şi în special cel de masă, a fost neglijat, unele discipline într-o mai mare măsură decît altele. Statistica spune că 1% sau chiar mai puţin dintre români practică sportul, ceea ce este foarte trist. În plus, preocuparea celor care deţin frîiele revigorării sportului nostru este scăzută iar variante nu prea sunt”, spune Pandur.

Să fie Aqua Arena o picătură într-un ocean de indiferenţă? „Într-adevăr, e doar un început şi prea puţin pentru un oraş de dimensiunea şi populaţia Timişoarei. Aici facem o treabă serioasă dar o infrastructură sportivă adecvată ar trebui să reunească multe săli de sport, multe bazine”, continuă Dan Pandur, absolvent al Facultăţii de Mecanică, secţia TCM, concurent cîndva în Campionatul Naţional Universitar de judo. Căci pe lîngă Harry Popovici, în oraş a contat în dezvoltarea acestei ramuri Constantin Bogdan, sufletul disciplinei la Politehnica, şi Mihai Andron.

Pandur admite că se lăsase la rîndul său de judo, odată cu desfiinţarea secţiilor din oraş, revenind însă în cercul foştilor colegi de generaţie cu ocazia Campionatului Internaţional de veterani, găzduit de sala Constantin Jude, la îndemnul veteranului Mihai Botez, 84 ani: „M-a convins să mă întorc la judo, să-l practic din nou”. Şi nu-i pare rău…

Deşi pe cont propriu, veteranii judoului se prezintă la turnee, inclusiv internaţionale, cum este cel din Ungaria, în martie – aprilie, o repetiţie binevenită pentru Mondial. Unde la fiecare categorie de vîrstă, într-un arc de cerc de 5 ani, concurează circa 30 de veterani. La categoria sa de greutate, 60 kilograme, Pandur s-a încoronat atît la Master 45-50 de ani cît şi la 50-54 ani, în ediţii consecutive. Ne-a dezvăluit implicit şi vîrsta, regretînd că în 2010 Timişoara n-a mai organizat un concurs pentru veterani. Alt regret, ţinînd de eşecurile în faţa aceluiaşi judokan rus, în două concursuri succesive de Campionat European, într-o semifinală şi-o finală.

Dan Pandur încă triumfă în lume la vîrsta sa, pe cînd majoritatea noii generaţii nu ştie cu ce se mănîncă sportul şi nici nu este încurajată în acest spirit. „Din o sută de aspiranţi, e cazul şi în judo, sfîrşeşti prin a selecta maxim 10 din care sita cerne două vîrfuri. Aceasta e realitatea sportului, piramida sa. Din nefericire, sportul românesc post-1989 s-a reconturat ca o piramidă întoarsă. S-a investit pentru marea performanţă, în cele cîteva puţine vîrfuri, infim comparativ cu sportul de masă, care s-a subţiat. Iar acum, la prima şi cea mai mică greutate, se aruncă prosopul. Copiii nu mai au tăria altor generaţii iar părinţii nu prea înţeleg etosul sportului”, spune Dan Pandur.

Cît despre Aqua Arena, aflată „la mare căutare”, numărul clienţilor, fie ei abonaţi ori venind pentru o sesiune de înot, a scăzut uşor în a doua jumătate a anului, fapt influenţat în lunile reci şi de percepţia eronată a oamenilor vizavi de ieşirea la frig. „Oricum, se face treptat, de la 30 grade Celsius în incinta bazinului, la 26 la vestiare şi 23 în acest hol, abia apoi ieşindu-se în aer liber. E însă stilul nostru de înfofolire, asta e problema”, e de părere Pandur, care subliniază evidentele costuri sporite cu întreţinerea unui asemenea bazin de dimensiuni olimpice, de la calitatea şi temperatura apei pînă la serviciile specializate de curăţenie.

Complexul are circa 500 de abonaţi şi circa 500 de copii veniţi la selecţii la înot numai în acest început de an şcolar, preţurile fiind rezonabile, nici prea mici, implicînd scăderea standardelor, nici prea pipărate, cu reduceri generoase, de pînă la 30%, pentru pachete în grup achiziţionate de companii pentru angajaţii lor. Chiar şi dintre acestea însă, unele au lăsat prosopul pe marginea piscinei. Pe cont propriu, ca la judo pentru veterani.

Acest articol a fost publicat în Judo și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Pandur, campion mondial de judo la veterani, despre colapsul acestei ramuri în oraş

  1. Wow this is a great resource.. I’m enjoying it.. good article

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


5 × = patruzeci cinci

 


Alte articole legate de acest subiect: