Nu puțini sunt oamenii de sport români care activează peste hotare, în diferite ramuri, un tânăr antrenor crescut pe apele canalului Bega asigurându-ne că promovează Timișoara ”peste tot prin intermediul sportului”, mai exact în kaiac-canoe. Nicu-Florin Cihărean, câștigător ca sportiv al unui ”bronz” la Campionatul European și nepot îndepărtat al renumitului halterofil Traian Cihărean, ne-a adus la curent din Hexagon în calitatea sa de antrenor care activează ca și consilier în domeniul kaiac-canoe în Comitetul Departamental Haute-Saône, după ce la începutul acestui deceniu dezvăluia tot la ceas de primăvară pentru Sporttim fațete ale artei spintecării valurilor grație puterii muşchilor „trenului superior”. Spusele sale de-atunci compuneau titlul reportajului, „Minus nouă grade, ninge, plouă, nu ne-ntreabă nimeni. Noi tragem!”, explicațiile sale de-acum relevă cum se trage pe ape în Franța, unde a fost desemnat antrenor principal al tinerilor speranțe din regiunea Bourgogne Franche-Comté: ”Organizez cantonamente și competiții în vederea selecționării celor mai buni minimi pentru a participa la campionatele naționale…”
După două săptămâni încărcate la trecerea pragului din aprilie în luna mai, în care a și înrâurit un cantonament cu 27 de copii selecționați ai echipei regionale Bourgogne Franche-Comté, timișoreanul care începea sportul de performanță prin a fi lansat pe apele canalului Bega de antrenorii săi din secția de kaiac-canoe a Clubului Sportiv Școlar Numărul 1 din capitala Banatului și-a găsit timp pentru a ne expune cu amabilitate din reperele acestei populare discipline într-o națiune îndrăgostită de cursurile sale de ape interioare, Hexagon cu țărm la mare, ocean și un renumit canal.
Adițional, tânărul reprezentant al arenei sportive timișorene pe apele Franței ne-a pus la dispoziție ca suport și ilustrat consemnări din presa din Hexagon pe marginea demersului în care este implicat de a dezvolta ramura kaiac-canoe în Comitetul Departamental Haute-Saône, creator și de punți unind pasionați ai disciplinei pe valuri din țara natală și cea de ”adopție”.
Acum aproape un deceniu, cu ocazia ediţiei inaugurale a „Cupei Timişul Şag”, Nicu Cihărean, pe-atunci membru al grupării private CS Water Performance Timişoara, se referea la kaiac-canoe prin a spune că „este un sport individual care te ajută să îţi dezvolţi capacităţile motrice şi pe care am ales să-l practic la cam 15 ani. Sufeream de suflu sistolic dar practicarea sportului mi-a rezolvat problema medicală! La zece-doisprezece ani este optim să începi să practici kaiac-canoe.” Pasionat, întreținea o pagină de profil cu căutare în domeniu, www.kaiakcanoeromania.blogspot.com, mai explicând totodată atunci că „frumos este să nu ieşi din ritm, şi de aceea ne reunim, foşti sportivi de mare performanţă, vreo cinci, la clubul Water Performance…”
Anii au trecut dar dialogul s-a înfiripat ușor, numele Bega stârnind rezonanțe sufletești lăuntrice timișoreanului activând acum cu pasiune și pricepere în sportul francez.
– Ce mai faceți, cum vă merge departe de casă, de Bega?
Nicu Cihărean: ”Bine, mulțumesc! Numai ce am venit de la Cupa Franței de kaiac-canoe și acum mă pregătesc să plec la un club pentru antrenament, întotdeauna cu gândul la apele Begheului”.
– Sunteți numeroși kaiaciști bănățeni și români în general peste hotare și țineți legătura? Octavian Ispas a activat și dumnealui numeroși ani în străinătate, vă consultați reciproc?
N.C.: ”Surprinzător, suntem destul de mulți kaiaciști în afara României. În Franța, suntem 3 români care încă mai participăm la concursuri de kaiac. Am avut ocazia să cunosc și alți foști sportivi și antrenori din România, în țări precum Germania, Marea Britanie, Austria, Italia, Statele Unite, Mexic, Azerbaidjan, Portugalia, Noua Zeelandă… Precizez că și antrenorul lotului național de kaiac-canoe al Austriei este timișorean, Lehaci Vasile – fiica lui, Ana Roxana Lehaci, a participat la Jocurile Olimpice de vară de la Rio de Janeiro. În mare, școala românească de kaiac-canoe este foarte apreciată în lume datorită tradiției și modelor de antrenament dezvoltate în țara noastră de-a lungul timpului. În ceea ce privește legătură cu domnul profesor Octavian Ispas, trebuie spus că am fost selecționat de la școală de domnul profesor Lache Zeno, iar după un an de kaiac am trecut la grupa domnului Ispas. Cooperarea cu domnul Ispas mi-a adus primul titlu de campion național la juniori în anul 2002.
Totodată, în anul 2014 am avut o colaborare prin programul european Erasmus+ „Tineret în acțiune”, prin care sportivii clubului român Water Performance și clubului francez Saint-Mihiel au avut un schimb de experiență, materializat prin cantonamente sportive și culturale în România, la Timișoara, și Franța, la Saint-Mihiel. Trebuie menționat că toată coordonarea acțiunii și obținerea fondurilor europene pentru acest proiect a fost meritul domnișoarei Rogozea Sabina, tot din Timișoara”.
– Pe ce ape vâsliți în Franța?
N.C.: ”În Franța, am avut ocazia de a îmi stăpâni setea de navigație pe foarte multe râuri, lacuri și mări. Spre exemplu Sena, Loire, Rin, apele din zona Bordeaux, Dijon, nordul Franței, Montpellier, Ardèche, nu numai… Momentan sunt angajat de către Comitetul Departamental Haute-Saone pentru a dezvolta kaiac-canoe pe apele Saône, L’Ognon și lacurile din aceasta zonă. Trebuie să menționez că în Franța există peste 8.500 de kilometri de canale navigabile pentru toate tipurile de bărci. În care este estimat că peste 9 milioane de persoane practică, ocazional, sporturi nautice; fiind înregistrate peste jumătate de milion de ambarcațiuni, într-un sector economic care are o cifră de afaceri anuală de peste 4 miliarde de euro”.
– Ce anvergură și tradiție are kaiac-canoe în zona în care locuiți?
N.C.: ”În zona în care locuiesc kaiac-canoe nu este doar un sport recreațional, ci și un sport de tradiție. În orașul în care locuiesc – Besançon, clubul de kaiac-canoe are o tradiție de peste 150 de ani! Anul trecut a terminat pe locul doi în clasamentul general kaiac sprint și maraton în Franța, din 170 de cluburi clasate. Echipa este antrenată tot de un român, Frusinoiu Andrei. Totodată, în această zonă sunt sportivi, antrenori și voluntari care au participat la Jocuri Olimpice la fiecare ediție din anii 60 încoace. În Regiunea Bourgogne Franche-Comté există 44 de cluburi de kaiac-canoe, care acoperă toate ramurile acestui sport: sprint, slalom, maraton, polo, coborâre pe ape repezi, wild water, dragon boat, freestyle, Stand Up Padel și așa mai departe… În fiecare an, din această regiune sunt sportivi care reprezintă Franța la competițiile internaționale cu rezultate remarcabile!”
– Cum este poziționat kaiac-canoe în Franța în general între disciplinele olimpice?
N.C.: ”Cum am mai spus, kaiac-canoe este un sport cu tradiție în Franța. La ultimele ediții ale Jocurilor Olimpice de vară, Franța nu a ratat podiumul, fie că vorbim de sprint sau slalom. Au sportivi valoroși, cum ar fi Maxim Beaumont – medaliat cu argint în K1 pe 200 de metri în 2016 sau Tony Estanguet – aur în canoe 1 slalom în 2000, 2004 și 2012. Cel de-al doilea este președintele comitetului de organizare a Jocurilor Olimpice Paris 2024!”
– Cum este structurat ca organizare administrativă la nivel federal, de asociații regionale și cluburi?
N.C.: ”Politica Federației Franceze de Kaiac-Canoe are în centru sportivul. De aici organizarea este foarte bine structurată și urmează clubul, comitetul departamental, comitetul regional, federația, ministerul… Toate aceste structuri sunt asociații sportive cu caracter non profit”.
– Cum funcționează selecția, în particular pe plan regional și ca strategie la nivel național?
N.C.: ”Strategiile selecției pentru recrutarea noilor sportivi sunt diferite față de România. Spre exemplu, în România, antrenorul se prezintă la școală în timpul orelor de sport pentru a încerca să atragă sportivi în cluburile lor, invitându-i la club să încerce, cu speranța că se vor întoarce a doua zi. În Franța, în fiecare iarnă cluburile fac parteneriate cu școlile din zonele lor, pentru a propune cursuri de 4-6 ședințe de kaiac, în locul orelor de sport. Alte strategii reprezintă „zi de porți deschise”, implicarea părinților în viața asociativă a clubului, propunerea de secțiunii de loisir pentru familie, dezvoltarea sportului de masă, dezvoltarea turismului pe lângă club pentru autofinanțare, apropierea de firme și alte asociații sportive, culturale…”
– Care sunt condițiile ca bază materială și care este ritmul competițional?
N.C.: ”Sistemul pus la punct de federația franceză este unul foarte interesant. Cluburile pot obține fonduri pentru achiziția de bărci și materiale adiacente (padele, căști, veste de salvare) pentru dezvoltarea sportului de masă, în special pentru turism, sănătate și dezvoltarea simțului ecologic. Prin banii rezultați din aceste activități, clubul este în măsură să plătească utilitățile clubului, antrenori și materiale pentru sportivi care vor să atingă marea performanță. Având în vedere faptul că toate cluburile sunt asociații non profit, trebuie să reinvestească fondurile obținute pentru bunul mers al clubului. În ceea ce privește ritmul competițional, în Franța, astfel de evenimente sunt aproape săptămânale începând cu luna martie, până în luna iulie, când începe sezonul turistic. Apoi, în toamnă se reîncepe programul competițional până prin octombrie, când intrăm în perioada de iarnă. Având în vedere faptul că sunt foarte mulți sportivi dornici să participe la campionatele naționale, federația franceză impune cote de participare pe fiecare probă. Astfel, un sportiv trebuie să participe la campionatul regional , apoi la campionatul interregional – Nord, Sud, Est, Vest, și apoi are dreptul de a participa la Campionatul Național, dacă se califică. Spre exemplu, la grupa de vârstă cadeți, în proba de kaiac simplu 1000 de metri cota de participare este de 99 locuri – adică 10 serii cu 9 participanți pe serie, iar cei 99 de sportivi participanți reprezintă cam 35 % din cadeții care au luat starul începând cu campionatul regional; la seniori este la fel, iar cadeții nu au dreptul să participe la seniori. În concluzie, pepiniera sportivă de kaiac-canoe este enormă în Franța, cu un număr de 350.000 de legitimați in 710 cluburi.
– Cum ar fi o zi de concurs în kaiac-canoe juvenil în Franța și dacă este ceva aparte, pitoresc, specific de semnalat?
N.C.: ”În ceea ce privește kaiac-canoe pentru cei mici, în Franța găsim 4 categorii de vârstă: „alvin” (până la 8 ani), „poussin”(9-10 ani), „benjamin” ( 11-12 ani) și „minim” (13-14 ani). Pentru aceste categorii de vârstă, cadrele departamentale organizează mici concursuri adaptate lor, de exemplu Challenge Jeune. Putem avea o competiție desfășurată pe mai multe manșe: un cros al tânărului kaiacist, apoi o competiție de kaiac în piscină – cu un parcurs ludic, o probă de sprint – de 100 de metri, un parcurs de kaiac slalom pe lac, un parcurs de combatant cu temă de kaiac. Toate acestea având menirea să țină tinerii kaiaciști în club și să îi pregătească pentru viitor. O altă particularitate o prezintă Campionatul Național de tinere speranțe, categoria minimi. Aici fiecare regiune își adună cei mai buni și motivați minimi pentru a participa la aceste naționale sub culorile regiunii, nu a clubului. Spre exemplu, eu am fost desemnat antrenorul principal al tinerilor speranțe din regiunea Bourgogne Franche-Comté. Organizez cantonamente și competiții în vederea selecționării celor mai buni minimi pentru a participa la campionatele naționale”.
– Cum vă decurge activitatea, în ce constă și dacă mai sunt români angrenați în domeniu în Franța?
N.C.: ”Având în vedere că postul meu este de Consilier Departamental și antrenor de kaiac-canoe în departamentul Haute-Saone și Regiunea Bourgogne Franche-Comté, rolul meu este de dezvoltarea sportului de masă, de performanță, turismul local și sportul în școală. Organizez cantonamente departamentale și regionale, particip la organizarea competițiilor interne și externe. În anul 2017 am participat la organizarea Campionatului Național Kaiac-Canoe de Maraton, iar anul acesta sunt în organizarea Campionatului European de Maraton, care va avea loc la Decize. Cum am mai precizat, mai există în Franța un sigur român angrenat în acest domeniu, antrenorul clubului Société Nautique Besançon – domnul Frusinoiu Andrei”.
– Care sunt principalele repere și caracteristici ale practicării kaiac-canoe în Franța, ca metodică, regim al pregătirii, criterii de selecție, cadru competițional?
N.C.: ”Selecția pentru lotul național al Franței este una foarte grea pentru un atlet francez care vrea să reprezinte țara lui în competițiile internaționale. Regimul de selecție este reprezentat prin patru manșe – de toamnă, iarnă, primăvară și una mai la sfârșitul lui mai, iar ultima manșă reprezintă și selecția finală. Sportivii sunt obligați să se prezinte la cele patru manșe pentru a fi detectați și evaluați de antrenorii naționali. Sportivii de performanță se antrenează la club, după sau înainte de orele de școală sau lucru. Au 3 cantonamente anuale de reunire a lotului național de câte o săptămână, maxim două, în care se încearcă mai mute variante de echipaje. Dar de regulă, sportivii selecționați în lotul național, în luna mai, se antrenează la club, fiind convocați la stagii terminale de două săptămâni înainte de competițiile majore”.
– După ce duceți dorul din kaiac-canoe de acasă?
N.C.: ”Începând sportul în Timișoara, nu poți să rămâi insensibil la frumusețea parcurilor de pe malul Begheului. Adoram să mă antrenez cu prietenii mei de la CSȘ Nr. 1 Timișoara și TIMCON, vara, înainte de campionatele naționale. De-abia așteptam să încep sezonul competițional cu Cupa Timișoarei, unde îmi regăseam prietenii de la alte cluburi din țară, și să ne luăm la întrecere pe Bega în spiritului fairplay-ului. De fiecare dată e o plăcere să mă reîntorc la clubul la care am început această aventură în lumea sportului! Iar acum nu ezit, indiferent de ocazie, să povestesc, promovez și să laud Timișoara, orașul meu de suflet. Poate cândva mă voi întoarce să ofer ceva înapoi, comunității în care am crescut și am fost educat.”
– Cum percepeți acum din Franța kaiac-canoe din România dar și tendințele din acest sport la nivel internațional? Se poate România racorda lor și în ce măsură?
N.C.: ”Din punct de vedere a școlii de kaiac sprint, România are sportivi și antrenori de mare valoare. Mă bucur să văd foști sportivi care revin cu plăcere în cluburile în care au început de mici să practice acest sport și îi văd că încearcă să dezvolte și alte ramuri ale kaiac canoe: maraton, dragon boat, kaiac-polo, Stand-up paddle, slalom, wild water. Cu acești oameni inimoși, România are o șansă să practice sport, nu numai pentru performanță, ci și pentru sănătate, dezvoltare armonioasă, descoperirea mediului înconjurător din alt unghi, cel al plimbării în natură dintr-un kaiac sau o canoe”.
Felicitări Nicu, experienta ta si sistemul în care activezi sunt o sursa de inspiratie pentru noi cei care incercam sa dezvoltăm în România kaiac canoe.