Octavian Ispas (CS Water Performance Timişoara): „Împreună, ajungem campioni la Rio de Janeiro 2016!”

S-a întors de curînd pe Bega, de la cîrma lotului olimpic al Japoniei, unde a activat în ultimii 7 ani, şi a lansat o grupare de seniori de care Timişoara ducea lipsă în kaiak-canoe, C.S. Water Performance, în care îi reuneşte pe foşti şi actuali participanţi inclusiv la Campionatul Mondial şi Jocurile Olimpice, sportivi cu preţioase medalii în palmares. Fiecare cu experienţele lor pe alte meleaguri, antrenorul Octavian Ispas practic prin întreaga lume, iar unii dintre kaiakişti şi canoişti cu învăţăminte mai puţin faste de la Snagov, cluburile departamentale şi lotul României, cu toţii au revenit la matcă, în căutarea unui culoar ideal şi cu foarte mari ambiţii de a readuce pe Bega chiar aurul la nivel mondial şi olimpic. În continuare, aspecte foarte interesante ale acestei provocări, într-un interviu în exclusivitate…

Octavian Ispas (stînga) a revenit pe Bega, la CSŞ1 Timişoara şi CS Water Performance Timişoara, de la lotul olimpic al Japoniei, al cărui antrenor a fost din 2005

… Ca o caracteristică generală, aceşti performeri pe ape se arată a fi foarte decişi şi direcţi, debordînd de încredere şi nebătînd cîmpii, ci, după cum mi-a înfăţişat antrenorul Octavian Ispas şi pliantul de prezentare al clubului, schiţat sub stindardul „Împreună ajungem campioni la Rio”, foarte clari şi precişi în obiectivele deja definite: pe 2013, Campionatul Mondial de Seniori de la Duisburg, în Germania; 2014 – Campionatul Mondial de Seniori, Moscova – Rusia; în 2015 – Campionatul Mondial de Seniori, Milano – Italia; iar în 2016 – Jocurile Olimpice de vară de la Rio de Janeiro, în Brazilia.

Nici mai mult, nici mai puţin.

 

***

„Era absolut necesar să constituim un club de seniori dar în prima fază nu ne-am gîndit neapărat la performanţă. Am tot investit în club, peste 40.000 euro, în aparatura necesară, în bărci, în materiale. În Timişoara au mai existat în trecut cluburi de seniori, au fost chiar două la un moment dat”

 

Echipa Clubului Sportiv Water Performance are însă pedigree-ul pentru a năzui la ţinte la prima vedere atît de îndepărtate, Octavian Ispas activînd ca antrenor olimpic al lotului nipon la Jocurile Olimpice de vară Beijing 2008 dar şi la J.O. Londra 2012, cu expertiză în cadrul Comitetului Olimpic mexican și japonez, iar sportivii avînd deja laurii lor în palmares.

Bogdan Mada, tînărul născut în 14 februarie 1989 în Urseni, este campion european iar de dată recentă clasat pe locul 11 la Jocurile Olimpice de vară Londra 2012, Alin Anton este şi el multiplu campion european, Alexandru Șalău, un junior la absolvire, este medaliat cu bronz la Campionatul European din Portugalia, din vara lui 2012, Alexandru Vieru este ocupant al locului 4 la Campionatul Mondial de juniori din 2011, Claudiu Ursu ste campion balcanic de juniori şi naţional de seniori iar David Balaj, un alt junior la absolvire, campion național. “Era absolut necesar să constituim un club de seniori dar în prima fază nu ne-am gîndit neapărat la performanţă. Am tot investit în club, peste 40.000 euro, în aparatura necesară, în bărci, în materiale. În Timişoara au mai existat în trecut cluburi de seniori, au fost chiar două la un moment dat, şi anume CS Politehnica respectiv Constructorul Timişoara, care însă s-a desfiinţat în anul 1992, şi dădeam 7-8 sportivi lotului naţional. Au plecat însă cu toţii în 2003, către Dinamo şi Steaua, dar nu neapărat le-a fost bine acolo. Timişorenii nu sunt cei mai agreaţi la Bucureşti…”, după cum ne-a spus Octavian Ispas, iniţiator şi fondator al grupării de seniori necesară în flotila Begăi.

Şi ce mai flotilă! (despre care vom reveni cît de curînd, prin discuţiile avute cu sportivii)

Care este déjà în asidue pregătiri, pas cu pas, pentru majorele sale ţinte internaţionale mai sus amintite, o încercare constituind-o déjà sîmbăta viitoare, pe 22 decembrie, Campionatul Balcanic de kaiak indoor, aflat la prima sa ediţie, de la Belgrad, iar mai apoi, în condiţiile în care, vedem bine, canalul Bega are apele cam îngheţate, un stagiu-cantonament de 5 săptămîni în Brazilia, din 4-5 februarie 2013, cu cazarea, masa, bărcile de antrenament şi accesul pe ape oferite gratuit de gazdele sud-americane, atît ca parte a unui program pre-olimpic de promovare pus pe roate de ţara cafelei cît şi în baza legăturilor înodate de antrenorul Octavian Ispas cu membri ai diferitelor federaţii internaţionale de kaiak-canoe. „Anticipînd Jocurile Olimpice, gazdele noastre din Brazilia ne pun toate acestea la dispoziţie în lacul zonei deltei din centrul oraşului Porto Alegre, noi trebuind doar să ne finanţăm transportul dus-întors, aspect la care lucrăm din greu”, ne-a explicat Octavian Ispas, care în 15 decembrie împlineşte vîrsta de 39 de ani.

Această practică este una des uzitată în lumea kaiak-cenoe-ului internaţional, iar ca exemplu „vreme de 3 ani la rînd am adus lotul Japoniei în pregătiri la Timişoara, circa 7-8 sportivi, pentru o lună de zile, în ianuarie, şi ca un bun prilej să mai petrec şi eu ceva timp cu familia, acasă. Pentru niponi întrecerile interne se încheiau în luna noiembrie, aşa încît era un moment prielnic unui stagiu extern”, după cum a mai punctat Ispas, implicat vreme de 7 ani cu flotila naţională niponă, pînă în 2012, după ce iniţial era metodist în cadrul Comitetului Olimpic mexican şi a Comitetului Naţional al sportului din ţara americană, activînd în cadrul sporturilor de viteză, rezistenţă şi forţă.

Iar dacă pe niponi i-a adus pe Bega, şi Florian Mada, frate mai mare al lui Bogdan, cu 7 medalii la Campionatul European şi Mondial, a fost încercat de Octavian Ispas la lotul Japoniei…

„Acum abia ne redescoperim reciproc şi căutăm să ne aşezăm aşa cum trebuie, să ne găsim albia, şi de aceea se anunţă un an 2013 dificil, în care tindem să ne stabilizăm pentru a ataca marile provocări pe care ni le-am ales. Voi vedea cum vor evolua băieţii”, a continuat antrenorul Ispas, unul dintre ei, decanul de vîrstă Alin Anton, intervenind prin a remarca faptul că „ne lua de mici la kaiak-canoe, în clasa a opta, aşa că ne ştim bine, bine”, iar mentorul repreluînd firul discuţiei prin a spune că „ei sunt acum însuraţi şi chiar cu copii”, aluzie la faptul că ex-campionul european Anton este într-adevăr proaspăt tătic al unui bebeluş în prima lună de viaţă. „La stilul închistat de cantonament de la Snagov tendinţa era să vrei să mai ieşi de sub acea carapace, pe cînd aici, în Timişoara, sunt familişti cuminţi, la casele lor, şi care vin frumos la antrenamente. E mai funcţional”, a mai explicat Ispas, tată al unui băiat în vîrstă de 10 ani, care practică deja kaiakul, şi al unei fetiţe de 8 ani, şi care a fixat ca primă mare încercare Campionatul Mondial din 2013, de la Duisburg.

CS Water Performance: echipa de seniori de mare performanţă... Anton, Mada, Şalău, Vieru, Balaj

„Tindem la înalta performanţă şi la o mai mare calitate a activităţii noastre, care să se reflecte în timp într-o medalie mondială cît mai strălucitoare, pentru că ţintim mai ales Campionatul Mondial şi Jocurile Olimpice, deoarece aceşti sportivi au tolba plină de medalii naţionale la seniori. Dorinţa noastră în termen de 4 ani este să cucerim aur la nivel mondial iar apoi la Jocurile Olimpice”, a trasat clar obiectivele ex-antrenorul coordonator al Japoniei.

Pînă atunci însă, pas cu pas, anul 2013 înseamnă mai întîi o primă participare la Campionatul Naţional, drept criteriu de selecţie pentru Cupa Mondială, ale cărei etape de interes pentru timişoreni sunt cele din 5 mai, la Szeged, şi 17 mai, la Racice, iar apoi o altă selecţie, în luna mai, la constituirea echipajelor României pentru Campionatul Mondial de la Duisburg, prioritar în agenda lui Octavian Ispas în detrimentul Campionatului European.

Ar mai urma Campionatul Mondial sub 23 de ani, din Canada, după alte 3 săptămîni fiind marea înfăţişare de la Duisburg: „Iar apoi, cu clubul Water Performance, să reprezentăm Timişoara la Campionatul Naţional!” Şi punct pentru un prim an plin al noii grupări de seniori de pe Bega.

 

***

„De exemplu, a fost spre mirarea japonezilor cum de este într-atît de greu să obţii sponsorizări în România: <ar trebui să fie lesne, la cîte limuzine de lux circulă pe străzile voastre>, îmi spuneau dumnealor după ce s-au pregătit şi au văzut cum este aici”

 

„Ţelul nostru este ca în 2-3 ani să ieşim campioni mondiali iar apoi olimpici. În 2013 va fi probabil ceva mai greu, deoarece suntem totuşi la început, dar pe parcurs, pe termen mediu, un rezultat bun echivalează pentru noi cu o medalie la Campionatul Mondial, ceea ce ar constitui o excelentă performanţă pentru disciplina kaiak-canoe în România, căci nu s-a mai cucerit una în kaiak-ul românesc din 1999. Principalul nostru obiectiv este ca Alexandru Şalău să concureze la Jocurile Olimpice de vară Rio de Janeiro 2016 în flotila României, în canoe simplu, iar Alin Anton şi Bogdan Mada să compună un kaiak de doi, pe 200 respectiv 1.000 de metri ”, a mai explicat fostul antrenor al reprezentativei de juniori a României.

Remarcabilele obiective autoimpuse de acest nou club înfiinţat dar încărcat de o vastă experienţă competiţională în domeniu a personalului reunit la C.S. Water Performance Timişoara necesită însă şi un sprijin pe măsură, care pare a putea fi captat, dacă este să te iei după impresionantul pliant compilat de Ispas pentru sponsori, doar că, vorba sa, „nu este însă şi destul de sigur. De exemplu, a fost spre mirarea japonezilor cum de este într-atît de greu să obţii sponsorizări în România: <ar trebui să fie lesne, la cîte limuzine de lux circulă pe străzile voastre>, îmi spuneau dumnealor după ce s-au pregătit şi au văzut cum este aici. Dar la noi oamenii cu potenţial financiar preferă şi tind să investească pare-se în altceva…”

Iar pentru a-mi oferi un alt exemplu, de peste graniţă, Ispas a mai remarcat că „în Ungaria, fiecare sportiv medaliat este sponsorizat de un finanţator desemnat de federaţia de kaiak-canoe, pe baza parteneriatelor pe care le încheie cu diversele companii”.

Şi totuşi, cu o mai mare sau mai mică finanţare, Octavian Ispas este încrezător că experienţa acumulată în arhipelagul nipon şi cu flotila japoneză pe apele lumii îi va servi la a atinge ştacheta foarte înalt amplasată: „Pe japonezi i-am luat de nicăieri dar am reuşit premiere istorice, constînd în calificări şi medalii la Cupe Mondiale, Campionate Mondiale, Jocuri Olimpice de vară. Clasările pe locurile 5 şi 6 sunt parte a palmaresului dobîndit cu lotul naţional nipon, în condiţiile în care sportivii lor sunt mult inferior fizic românilor. De aceea am convingerea că nu este atît de greu să depăşim aceste performanţe, cu nişte timişoreni pe care îi cunosc de mici, i-am adus în acest sport şi îi ştiu cît pot face. Totul este însă să avem răbdare, ceea ce japonezii aveau din plin, pe cînd noi nu…” Aviz amatorilor, mai ales celor care mai şi deţin teşchereaua.

Revenit acasă, din Ţara Soarelui Răsare: Octavian Ispas în hangarul CSŞ1 Timişoara, de pe malul Begăi

Mărturie a anilor săi în Ţara Soarelui Răsare rămîne stăruitoarea strălucire a unui porţelan din sediul clubului CSŞ1 Timişoara, de pe Amforei 4, cu înscrisurile flotilei nipone de kaiak-canoe sprint la J.O. de vară 2012, în frunte cu numele unui „principal” Head Coach, Octavian Ispas, coordonator al japonezilor la Eton Dorney. Acum, alături de Zeno Lache, şef de catedră în kaiak-canoe la clubul juvenil timişorean, şi de colegii Codruţa Şofron, Norbert Rogoveanu şi Florin Diaconu, Ispas speră se reimpulsioneze sistemul local de copii şi juniori dar mai ales să întărească gruparea sa de seniori, în care ar urma să se regăsească pe viitor cele mai performante produse ale pepinierei.

Atît antrenorii timişoreni au deplîns pierderea absolvenţilor localnici, care n-aveau unde să continue, în lipsa unui club de seniori pe Bega, în favoarea grupărilor departamentale care nu neapărat le-au oferit lapte şi miere, mai ales în cazul lui Alexandru Vieru şi Bogdan Mada, cît şi sportivii în sine şi-au dorit o mai benefică revenire la matcă, aşa încît Octavian Ispas doar a completat acest puzzle, prin reîntoarcerea sa din Asia.

Ocazie cu care, la unison cu vechii şi noii săi elevi, cunoscători în amănunţime a închistării de la nivelul lotului “tricolor”, Ispas a semnalat că “schimbările se pot realiza cu foarte, foarte mare dificultate în naţionala de kaiak-canoe din România, unde totul este foarte rigid”.

La care Alin Anton l-a completat prin a spune că “avem un acelaşi sistem de pregătire de zeci de ani, practic de la înfiinţarea Federaţiei Române de kaiak-canoe”, Ispas repreluînd firul gîndurilor cu ideea că “niciodată n-am crezut că sistemul ar mai putea merge bine, fără a mai şi schimba ceva. Iar la modul cum este conceput totul la lot, antrenorii de acolo îşi asumă şi educaţia sportivilor, ceea ce nu prea le reuşeşte”.

Iar la cum decurg lucrurile, nu se poate vorbi neapărat de un declin, căci “România încă se regăseşte între primele 10 naţiuni din lume”, după cum a punctat Ispas, dar unii ca de exemplu niponii nu stau nici aceştia degeaba, ori “înainte eram între primele 3 ţări, din circa 120”, concluzia lui Anton.

Totodată, cei de la CS Water Performance nu se tem însă de eventuale „represalii” din partea Federaţiei Române de Kaiak-Canoe pe seama faptului că au optat să atace provocările pieptiş şi nu în cadrul cazon şi împămîntenit al lotului naţional, subliniind că, din contră, federalii au salutat iniţiativa Timişoarei şi o văd ca pe o şansă de progres pentru întregul sistem autohton. Cu alte cuvinte, dacă le vor merita, sportivii timişoreni nu-şi vor pierde locurile în bărcile flotilei României, la Mondial sau Jocurile Olimpice…

 

***

„Nu ne prezentam cu mulţi sportivi, mergeam de exemplu şi doar cu 5, dar cîştigam toate probele în care concuram şi îi învingeam pe cei de la Orşova în întîlnirile directe”

 

Cît despre cluburile autohtone între care se regăseşte de acum şi C.S. Water Performance, înfiinţat în 2009 şi activat în forţă în acest an, “s-a mai restrîns numărul lor, înainte erau la un moment dat 56 de cluburi, apoi au rămas doar circa 20 iar acum s-au mai reînfiinţat, să tot fie cam 40…”

Printre acestea, şi CSŞ1 Timişoara, prolific înaintea deceniului său extern, şi rămas pe aceeaşi linie a înaltei performanţe juvenile: “Înaintea plecării, ţin minte că Timişoara n-avea un eşec în kaiak-canoe. Nu ne prezentam cu mulţi sportivi, mergeam de exemplu şi doar cu 5, dar cîştigam toate probele în care concuram şi îi învingeam pe cei de la Orşova în întîlnirile directe. Ei deplasau însă un lot mult mai numeros şi de aceea şi cîştigau mai multe medalii”.

Performanţe pe care foştii juniori de la CSŞ1 şi ai lui Ispas sunt siguri că pot să le reînvie măcar la nivel naţional, unde, ca un botez al focului pentru seniorii lui C.S. Water Performance, Alin Anton, revenit după 3 ani de pauză competiţională, a devenit în vară medaliat cu argint la Campionatul Naţional: “Noi n-am mai vrut să stăm la lotul naţional, în acele cantonamente prelungite, ci doream o schimbare, ceva nou. Acolo intervenea plafonarea, exista o închistare…”

Dar orice schimbare numai uşoară nu este, “de aceea 2012 a fost un an mai greu pentru noi toţi, şi urmează un altul la fel de greu…”, după cum a punctat Ispas, detaliind circumstanţele nevoii timişorenilor de a reveni pe Bega: “Cam toţi sportivii de lot naţional sunt sătui de cantonamentele prelungite în pădurile Snagovului şi nu se mai practică nicăieri în lume să stai atîta timp laolaltă în pregătiri centralizate, căci pur şi simplu nu mai este ca pe vremea stricteţii din gimnastică. Cu 11 luni petrecute an de an în acelaşi cadru intervine o plafonare psihică”.

Ca un alt exemplu, Ispas a mai explicat: “Cu lotul Japoniei ne-am pregătit mai degrabă prin alte locuri, căci era şi mai ieftin, de exemplu în diferite locaţii pe continentul american, în Germania, iar ceea ce am observat peste tot este că nici o naţiune nu mai menţine acest tipic al cantonamentelor prelungite în acelaşi loc, derulat la noi. Iar ceea ce doresc prin Water Performance este să iniţiez un proiect intermediar între cele practicate de mine aici, în trecut, la lotul României, şi ceea ce am deprins şi aplicat în Japonia. Am dobîndit multe cunoştinţe, am captat multe aspecte benefice de la foarte multe echipe cu care ne intersectam în pregătiri şi întreceri, am luat aminte cum sunt alţii organizaţi… Acum este necesară doar o reobişnuinţă cu activitatea acasă…”

Unde “Timişoara a avut dintotdeauna tradiţie în kaiak-canoe, dar pînă cu cîţiva ani în urmă, în România, nu era considerat ca fiind un centru mare, apreciindu-se că Bega este o apă mică. Mai interesanţi pentru federali erau lipovenii, dar şi pentru că în accepţiunea lor n-a mai fost importantă calitatea muncii, ci cantitatea”.

 

***

„Dificultatea sa derivă din faptul că mişcarea din kaiak-canoe nu este una naturală, pentru că ne folosim cu predilecţie doar de braţe şi de trunchiul corpului pentru a înainta, pe cînd instinctual, şi de la primii paşi în viaţă, oamenii sunt obişnuiţi să alerge”

 

Referindu-se la atractivitatea ramurii în care activează, Ispas l-a caracterizat ca fiind “un sport foarte frumos, pentru că este practicat în natură şi are acel imprevizibil dat de elementele naturale. Se spune că fără apă n-ar exista viaţa iar a-l practica pe ape îl face cu atît mai atractiv. Dificultatea sa derivă din faptul că mişcarea din kaiak-canoe nu este una naturală, pentru că ne folosim cu predilecţie doar de braţe şi de trunchiul corpului pentru a înainta, pe cînd instinctual, şi de la primii paşi în viaţă, oamenii sunt obişnuiţi să alerge. În plus, barca nu constituie un punct fix, n-avem un punct fix în barcă, aşa încît coordonarea cu barca, padela, apa, toate sunt vitale”. La care decanul de vîrstă al seniorilor, Alin Anton (27 de ani), aproape ride… serios: “Tehnica de vîslit nu prea are limite pentru noi, cei din kayak-canoe, şi este foarte uşor să strici ceea ce cu trudă ai menţinut”

Iar firul discuţiei revine la obiectivele pe termen mediu-lung: “În linii mari, nu ne interesează cu adevărat decît rezultatele internaţionale. Ceea ce este mai greu în primă fază, pentru că nu prea suntem sprijiniţi de către sponsori şi autorităţi şi mai ales în situaţia în care suntem la un nou început. Dar, pe baza unor CV-uri cu trudă conturate în ani anteriori, sperăm să captăm susţinerea încă şi din aceste faze incipiente”.

Octavian Ispas, primul din stînga, laolaltă cu componenţii flotilei de kaiak-canoe a Japoniei, al cărei antrenor şi coordonator a fost, din 2005 în 2012. Ispas, care în 15 decembrie împlineşte 39 de ani, a revenit pe malul Begăi, atît la juniorii lui CSŞ1 cît şi la clubul de seniori pe care l-a înfiinţat, CS Water Performance

Ceea ce nu este însă uşor pentru antrenorul Ispas, care poate deveni conducător de club doar vreme de cîteva ore pe zi, “de la două la 4, cît alerg de colo-colo şi nu pot reuşi multe… Nu este un sport foarte costisitor, odată ce eşti echipat cu ambarcaţiunile necesare, cu simulatoarele, iar acestea, pe care le avem noi, sigur sunt cele mai performante din ţară. Există însă problema unui spaţiu de depozitare şi de pregătire, iar momentan suntem primiţi pe baza CSŞ1, căci activez în cadrul catedrei, dar nu este foarte convenabil, pentru ambele părţi. Primarul Timişoarei ne-a promis însă o bază a noastră şi nu pot spune că nu se doreşte susţinerea noastră. Sperăm să se şi poată însă înfăptui!”

CS Water Performance are aşadar 14 sportivi legitimaţi, începînd cu luna octombrie, cînd a avut loc “repatrierea” unor multipli medaliaţi ai Timişoarei, care n-au avut cele mai fericite experienţe la stagiile lor peste ani la cluburi bucureştene, iar ca bază material, ei bine, sperăm să nu fim lecturaţi şi de maeştrii în efracţii, 15 kaiace olimpice K1, două kaiace olimpice K2, două canoe, 10 kaiace pentru începători, o barcă motor, 3 trenajoare, plus echipamente şi efecte sportive, totalizînd 47.000 EUR.

Iar planul de bătaie ar fi următorul… “Să creem un echipaj de dublu, din Alin Anton şi Bogdan Mada, aceasta este marea necesitate pentru obiectivele noastre, iar Alexandru Şalău, un mare simplist în devenire, să tragă individual. Sportivi avem pentru aşa ceva, cu toţii laureaţi”. Într-adevăr, n-ar fi aşadar doar băştinaşii fraţi Mada, din Urseni, ci şi Alin Anton, ex-campionul european născut în Piatra Neamţ, juniorul la absolvire Alexandru Şalău, din Suceava, Alexandru Vieru, care abia aşteaptă să se relanseze după mai nefasta experienţă “la centru”, Cătălin Ursu şi David Balaj, unicul încă neaureolat la nivel internaţional…

 

***

„Bogdan Mada mi-a zis că vrea să se întoarcă la Timişoara pe cînd eram la Londra, cu ocazia Jocurilor Olimpice. Stăteam de vorbă în cameră, cînd mi-a zis decis că vrea să revină pe Bega!”

 

“Anul trecut l-am reactivat pe Alin Anton, decanul de vîrstă, care s-a reapucat foarte serios de pregătiri, s-a antrenat permanent. Bogdan Mada este un campion european de juniori care în 2011 a obţinut două locuri 4 la Campionatul Mondial de seniori, la Szeged, plus obţinerea calificării la Jocurile Olimpice de vară Londra 2012. L-am readus de la CSA Steaua pe Bogdan Mada, după cei 3 ani acolo, plus încă doi înainte, la Dinamo. Bogdan mi-a zis că vrea să se întoarcă la Timişoara pe cînd eram la Londra, cu ocazia Jocurilor Olimpice. Stăteam de vorbă în cameră, cînd mi-a zis decis că vrea să revină pe Bega! Îi avem şi pe cei 2 juniori la absolvire, Alexandru Şalău şi David Balaj, pe Claudiu Ursu, un campion balcanic şi component al lotului sub 23 ani al României”, i-a prezentat succinct antrenorul Ispas, punctînd cazul mai puţin fericit al lui Alexandru Vieru, care “s-a lăsat de un an”, pe fondul nepăsării celor de la “centru”. E vorba despre un campion naţional de tineret şi seniori, clasat pe locul 4 la Campionatul Mondial din 2011, în K4, respectiv pe 5 la Campionatul European de anul trecut, după ce sfîrşea pe 3 Campionatul Balcanic din 2009.

Iar CSŞ1 Timişoara are oricum o bună grupă de juniori, încheind pe locul secund ca punctaj în anul 2012  între grupările din România, după cei din Orşova, şi din care Alexandru Şalău se detaşează ca fiind cel mai de valoare sportiv, în canoe simplu: “Mai au cîteva zile de juniorat, căci de anul viitor, împreună cu colegul său de generaţie, David Balaj, va trece la categoria Tineret. Au absolvit junioratul…”, după cum a mai explicat Ispas, adăugînd că “Şalău are calităţi de simplist şi încercăm vreme de un an, doi, să mergem în această formulă, şi anume să alcătuim o barcă de 2, cu Bogdan Mada şi Alin Anton, iar Alexandru să meargă pe cont propriu. Este foarte lucid, potrivit pentru a vîsli în simplu”.

Acest articol a fost publicat în Exclusiv, Kaiak-canoe și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Octavian Ispas (CS Water Performance Timişoara): „Împreună, ajungem campioni la Rio de Janeiro 2016!”

  1. cstm spune:

    Bafta sa aveti. Si paote usor si oameni cu bani vor intoarce privirea spre unele sporturi, care la adica nici nu necesita mari investiti si mai degraba interes si dorinta de a ajuta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


6 − patru =

 


Ultimele articole din categoria Exclusiv: