Bucharest Wolves – Newcastle Falcons 10-52 și bilanțul 0 0 6, alte dovezi grăitoare pentru a se fi terminat odată cu reprezentarea prin ”Lupi”

RCM UVT Timișoara declina la început de septembrie să se mai înhăiteze cu ”Lupii” București, într-un 2014 marcat de startul parteneriatului bănățenilor cu finalista Heineken Cup, Saracens, calificată sâmbătă în sferturile European Rugby Champions Cup, și iată că după nici 5 luni selecționata divizionară Bucharest Wolves a ieșit cu capul tare plecat din scena ”Challenge Cup”, în ceea ce pare a fi fost cântecul de lebădă al acelui proiect de compromis, dăinuind totuși peste ani.

”Lupii” au pierdut în weekend și pentru a șasea oară, din tot atâtea apariții, în faza grupelor din European Rugby Challenge Cup, ”Vulturii” din Newcastle, altfel antepenultimii în prima ligă engleză, cu doar 4 victorii în 13 etape, dându-le cu terenul în cap pe ”Cluj Arena”, inclusiv prin 8 eseuri, câte patru în fiecare parte: 10-52.

Notând pasivul punctelor selecționatei Superligii în cele 6 jocuri cu oponente din Țara Galilor, Anglia și Franța, 77-261, media pe meci a înfrângerilor ar fi așadar aproximativ 13-43, semn că finishul a fost în descrescendo sau chiar pur și simplu în genunchi, doar gruparea din Rovigo fiind mai șifonată la acest moment al eliminării din Challenge Cup.

Indubitabil, ”Lupii” au avut și momentele lor mai bune de-a lungul anilor, inclusiv cu rugbiști ai Timișoarei între selecționabili, unii ajungând să stea ulterior binișor pe tușă pentru clubul lor datorită accidentărilor survenite la convocări, însă prezențele lor europene deveniseră desuete și aveau nevoie, cumva, de o gară terminus.

A fost necesar ditamai scurtcircuitul inițiat de declinul Timișoarei de a mai răspunde afirmativ convocărilor primite la selecționata divizionară, ca un binevenit semnal de alarmă înaintea actualului sezon european de club că ”proiectul Bucharest Wolves” își cam rătăcise busola și mai supraviețuia doar din inerție și pe o păsuire ca timp, pentru ca FRR să se sesizeze că ar trebui schimbat ceva. Pas înainte, balonul oval e acum în bătătura campioanei CSM Știința Baia Mare, care trebuie să convingă în primăvară, în date și cifre, la dosar, că deține capacitatea de a se alinia în calificările pentru ediția 2015/16 a Challenge Cup.

Dacă o grupare de club va prelua ștafeta participărilor reprezentantei României, oricât de greu i-ar fi, s-ar intra însă într-o dorită normalitate, evidentă din faptul că toate celelalte formații implicate în cupele europene la rugby nu au de-a face cu selecționate divizionare ale unor ligi, fiind în schimb entități de sine stătătoare. Iar dacă chiar nu se poate și… nu se poate, nu participi…

Iar cei care ar mai pleda pentru ideea continuității cu ”Lupii”, după care la o adică ar ofta, să se întrebe cât prestigiu și onoare pentru nivelul valoric al Superligii a mai putut acumula Bucharest Wolves prin eșecurile pe linie în medie cu 13-43. Să fim realiști și să admitem că o formație cu jucători convocați de la 4-5 cluburi românești nu-și putea depăși condiția tocmai datorită lipsei de omogenitatea și coeziune a respectivei selecționate dar și a handicapului valoric al sportivilor în cauză față de partenerii lor de întrecere și mai ales pe seama faptului că întrecerea noastră internă n-are forța de a croi niște rugbiști suficient de pregătiți pentru a pune umărul un an întreg, cu continuări și la orele iernii, în regim constant și intens.

Doar notând eșecurile la scor ale selecționatei Superligii din România în a doua întrecere de club a Europei poți distinge cu atât mai clar cât de greu trebuie să fie sezonul celor implicați în elitele profesioniste din Franța și Anglia, cu mult mai multe și mai grele meciuri în cascadă, toamna, iarna și primăvara, pe fronturi paralele, și la un alt nivel.

Se invoca la lansarea ”Lupilor”, cu ani în urmă, că grupările românești de club n-ar fi făcut față provocării eurocupelor, fiind depășite de situație, dar s-a ajuns în cele din urmă în același punct și cu selecționata divizionară, fără însă ca între timp formațiile din Carpați să se înzdrăvenească prin trimiterea câtorva sportivi reprezentativi la acest lot neoficial al elitei românești.

Evident, rugby-ul autohton a căutat pe anumite căi revigorarea necesară după vria în care inevitabil ajungea în urma anilor ca buni oponenți pentru alde Franța sau Anglia, iar încercarea cu Bucharest Wolves a fost una dintre acestea, însă inițiativa, mai degrabă empirică și artificială, dădea semne că și-ar fi consumat veacul. Într-adevăr, peste ani s-a oferit posibilitatea acumulării unor meciuri în picioare în rugby-ul internațional de club unor jucători de vârf din întrecerea internă și unor potențiali selecționabili pentru ”Stejari”, însă ideea în sine a inițiativei a subminat pe undeva însăși competitivitatea campionatului românesc, care ar fi trebuit de fapt să pășească încet, încet în direcția conturării unei platforme în baza căreia cluburile fruntașe să fie motivate odată în plus pentru a se impune, drept răsplată având și deschiderea de a participa în competițiile europene.

O astfel de șansă te-ar determina să îți fortifici colectivul și să-ți îmbunătățești structura clubului, pentru a putea face față provocărilor la nivel internațional. Discuția ar fi mai lungă dar, în mare, a fost necesar să se contureze niște poli de forță mai clar definiți în rugby-ul autohton, și care știau mai exact ceea ce doreau, cazul Timișoarei, pentru a lua la bani mărunți principiile participării prin selecționata divizionară și a intenționa să nu se alinieze unui status-quo parcă de neclintit.

Este clar, comparând reușitele lui Saracens în competiția numărul 1 de pe continent și asocierea lui RCM UVT Timișoara cu gruparea londoneză, că orientarea galben-albaștrilor este mai benefică pe această cale decât de a aproviziona o selecționată ajunsă ciuca bătăilor la diferențe notabile în întrecerea cu numărul 2 din Europa, dar a fost necesară o ruptură cu luări de poziție de frondă pentru ca unii să fie aduși cu picioarele pe pământ. ”Lupii”, ca și concept, ajunseseră pe o potecă tot mai îngustă.

Vor veni însă și înfrângerile cluburilor românești de sine stătătoare în aceeași competiție, iar atunci ar putea sări partizanii proiectului Bucharest Wolves că ar fi fost mai bine înainte, însă discuția este deja alta. Se acordă în sfârșit o șansă celei mai competitive grupări interne să reprezinte competiția autohtonă, ceea ce nu era cazul până acum, mergându-se pe o idee testată peste decenii în rugby-ul carpatin, cea a participării cu o selecționată divizionară.

Schimbarea ar conferi o mai mare greutate și semnificație Superligii și câștigării campionatului, crescând implicit competitivitatea întrecerii, redusă în acest deceniu la un surd duel de orgoliu, în doi, de când cu mânușa aruncată maramureșenilor de către cei din Ronaț.

A fost necesară ceva cutezanță din partea grupării din Banat, lovită de participările ”Lupilor” și prin indisponibilitatea de durată și de marcă a lui Lemnaru, iar galben-albaștrii au avut de suferit, însă lucrurile par a lua întorsătura firească, rămânând de văzut ce va urma într-adevăr…

În altă ordine de idei, deși depășită în Franța, la Clermont Auvergne, cu 18-6, Saracens s-a calificat în sferturile European Rugby Champions Cup, în care va juca în primul weekend din aprilie la Racing Metro 92, fază a întrecerii în care se vor mai disputa și meciurile Toulon – Wasps, Leinster Rugby – Bath și Clermont Auvergne – Northampton Saints. Pe când în sferturile Challenge Cup, printre altele, Newcastle Falcons va da piept cu Exeter Chiefs iar Newport Gwent Dragons, cealaltă formație calificată din grupa ”Lupilor”, cu Cardiff Blues.

Chiar dacă românii n-au cum să ajungă la acest nivel, pot măcar să viseze, iar a muta jaloanele din bătătura ”Lupilor” în cea a învingătorilor de drept în Superliga internă e un pas înainte și pentru campionat, și pentru cluburile sale, oricât de improbabil și enervant ar putea suna pentru unii.

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


8 − = patru

 


Alte articole legate de acest subiect: