Cadouri de Paști

Duși sunt anii în care România încă ajungea să joace de la egal la egal cu Franța sau Scoția, duși sunt anii în care mai era solicitată să fie parteneră de joc a unor naționale de calibru. La ora actuală, măsură a decăderii, eventual selecționate de dezvoltare ale Argentinei sau Italiei sunt rodate în compania ”Stejarilor”, care mai găzduiesc cel mult halte ale naționalelor pitoreștilor insule din Oceanul Pacific în turneele lor în emisfera nordică, turnee ale căror întâlniri de vază nu sunt în orice caz cu ”tricolorii”. ”Stejari” având ocazia unor întâlniri oficiale cel mult cu Georgia și Spania, dintre țările care devansează România în ierarhia IRB, și de care sunt învinși. Și oare ce întreprinde Federația Română de Rugby ca măsură a stopării declinului și relansării Ovaliei carpatine? Împarte cadouri de Paști. Sau or fi electorale, dar altfel ambalate.

Într-adevăr, România nu mai pupă de ceva vreme vreun meci test cu o reprezentativă dintre primele 10 clasate în ierarhia International Rugby Board, dispărând de pe radarul acestora și din cercul lumii bune a sportului mondial cu balonul oval, căci să tot fie deja aproape 7 ani din septembrie 2015, când ”Stejarii” mai prindeau prin tragere la sorți întâlniri oficiale cu Franța și Irlanda, pierdute sever în cadrul turneului final al Cupei Mondiale, la Londra. Șapte ani fără a te măsura cu unii dintre cei mai buni din lume.

Iar aceste aspecte trebuie reamintite pentru că Ovalia carpatină s-a imunizat într-atât de mult la măsura reculului în raport cu propriile standarde de altădată, încât și-a rătăcit etalonul de valori și se poate lăsa dusă de val la vreun succes precum cel înregistrat pe teren neutru în testul cu Uruguay, caz din noiembrie 2021. Mai mult, că a survenit reciprocitatea și ”Stejarii” vor juca în iulie două teste la Montevideo cu sud-americanii, cei de la F.R.R. se simt pesemne din nou pe cai tot mai mari.

Sunt însă câteva aspecte esențiale, pentru a pune punctul pe i. Unul. Testul din toamnă cu uruguaienii, strămutat de la București la Verona, a echivalat cu primul meci jucat de sud-americani după recenta lor calificare la turneul final mondial de anul viitor din Franța, un fel de regrupare dar și ”încălzire” în desantul lor peninsular având drept priorități partidele următoare cu selecționata secundă a Italiei și în primul rând cu Squadra Azzurra, națională din Turneul celor 6 Națiuni. Al doilea. Uruguay este cea care caută să prindă din urmă România, și nu invers, ”celeștii” fiind pe locul 19 în clasamentul IRB, cu două trepte mai jos însă tot mai aproape ca punctaj de ”tricolori”, 66,40 față de 66,95, semn că strategia funcționează. 

Imunizată la decădere dar și la noul palier valoric la care se raportează, pe care duelurile cu alde Georgia sau Spania au devenit veritabile pietre de încercare dar și repere ale oscilațiilor de la un sezon la altul, Federația Română de Rugby este pe de altă parte și în negare vizavi de măsura reală dar camuflată a picajului de ordin general al Ovaliei carpatine, căci altfel ar fi tras un sănătos semnal de alarmă după dezastruosul România U18 – Olanda U18 0-34 la Campionatul European secund divizionar din toamnă, încheiat de ”Stejărei” pe locul 7 din 8 participante, nu cu mult mai bine situându-se selecționata sub 20 de ani tot în liga a doua continentală, pe locul 5 din opt protagoniste. Care va să zică oarecum imunizată la topirea zăpezilor de altădată, dar și nu prea.

Căci gravitatea situației ar impune luarea taurului de coarne, când colo, F.R.R. a ales a păși tot în direcția greșită, cale inaccesibilă spre redresare, mai degrabă la vale.

În ce sens? Ei bine, Federația Română de Rugby a justificat de o manieră care dovedește că și-a rătăcit busola și că nu mai simte fenomenul ca pe propriul buzunar, decizia de comasare peste iarnă a primelor două eșaloane de seniori, de la un sezon la altul, ”luându-le pe sus” pe unele dintre cele mai modeste secund-divizionare și transformându-le din pix în grupări de prima ligă, în contradicție cu orice criterii sportive de promovabilitate, ceea ce a creat un precedent periculos. Fără a mai pomeni despre evidenta nivelare în jos a valorii competiționale a campionatului primei scene. Competitivitate și performanță? Puse în mare pericol.

În căutarea salvării aparențelor, căci nu mai rămăseseră după 2021 decât 5 cluburi în elita Superligii, și cine-o fi oare de vină?, F.R.R. nu s-a raportat la cauze, din instinct de supraviețuire, ci a căutat să pudreze și cosmetizeze obrazul ros de probleme al Ovaliei carpatine, împingere pudică și pedantă a mizeriei sub preș sub forma alipirii cvintetului fruntaș la majoritatea fostelor secund-divizionare în nou înființata Ligă Națională de Rugby. 

Ex-secund-divizionare de pluton care nici că-și puteau imagina anul trecut pe vremea asta că în aprilie 2022 vor juca înainte de Paști pe prima scenă a rugby-ului românesc, fără a fi necesar a promova, conform uzanțelor în sport. Cadou de la ”stăpânire”. Nu însă oare un cadou nociv, cu toxicitate indusă lent dar sigur?

Timpul le va dovedi pe toate, însă – prin prisma câtorva semne deja apărute în etapa inaugurală de Florii, când de exemplu poate că Valentin Calafeteanu ar fi dorit să testeze unii ”mânji” ai Timișoarei pe întreaga durată a celor 80 de minute ale unui meci de rugby, și nu doar 72 de minute, la cât a limitat din fluier arbitrul delegat al F.R.R. întâlnirea cu oaspeții nou promovați din pix din Alba Iulia, iar asta tocmai pentru a îndulci proporțiile decalajului valoric între protagonistele aceleiași întreceri gândite de federali – efectele pe termen mediu-lung se anunță a fi cât se poate de detrimentale. Urmări ale unei tentative sortite eșecului de limitare a pagubelor din ultimele decenii. Exemplul de mai sus, ales pentru a semnala că unor tineri cu potențial le-ar putea dăuna măsurarea forțelor în raport cu… ”jaloane”, căci poți crește valoric doar dând piept cu cei mai buni.  

Care va să zică vreun cap de pod al relansării? Nici vorbă. Încă un pas la vale. La prima vedere și pe moment, entuziasmul unui nou început, însă mai degrabă prin exerciții de imagine și relații publice exercitate de pârghiile ”marilor campioni ai presei sportive” de pe Dâmbovița, puerile articole ”de bine” despre pitorescul grupărilor secund divizionare cadorisite de F.R.R. peste iarnă cu un loc sub soarele primei scene.

Pe termen mediu-lung, vise umede și fierbinți ale federalilor ca fostele secund-divizionare să prindă în plan valoric urma cvintetului fost în Superliga, o imposibilitate, dat fiind uriașul handicap valoric și calitativ al componentelor Diviziei Naționale de Seniori – ligă secundă până anul trecut. Componente lăsate peste ani a se zbate în anonimat și mediocritate, într-atât de mult încât le vine imposibil a mai reface terenul pierdut. 

Iar scorurile debutului de campionat stau mărturie. SCM USAMVB Timișoara – CSU Alba Iulia nici n-a generat recordul rundei inaugurale, acel 96-6 din Ronaț fiind binișor întrecut de reușita ”Cenușăresei” Superligii, CS ”U” Cluj, din mai mereu ciucă a bătăilor în fața ”careului de ași”, dintr-o dată zmeoaică a Ligii Naționale, 133-6 cu CSM Bucovina Suceava.

Care să mai fie oare așadar valoarea reală a competitoarelor? Clujenii, cu doar două victorii anul trecut în campionatul Superligii, strict împotriva codașei Tomitanii Constanța, capabili a administra la prima strigare un 133-6 fără comentarii unei foste secund divizionare din demisolul defunctei întreceri, căci un eșalon secund nici nu mai există la ora actuală, ca altă hibă a mașinațiunilor federale. Ce se va alege atunci de bucovineni la întâlnirea campionilor băimăreni și a timișorenilor, dar mai ales cum ar putea oare crește și nu descrește valoric forțele consacrate ale primei scene din Maramureș și Banat cu asemenea partide în program, mai nefolositoare poate chiar și decât un antrenament de pregătire?

Tot prima rundă a adus și rezultatul CS Dinamo – Poli Iași 62-0, succes așadar fără replică al ocupanților locului 3 în Superliga 2021, iar asta împotriva unor moldavi care de bine, de rău au mai activat nițel în deceniul trecut pe prima scenă, cu ultimele lor apariții în octombrie 2017, când ieșeau ceva mai puțin șifonați din confruntările de la Timișoara, cu 54-20, respectiv de pe teren propriu, 8-35 cu CSM București. Iar soarta ieșenilor este elocventă în sensul că F.R.R. n-a cultivat în deceniul trecut creșterea în profunzime a competitivității Superligii lansate cu 8 participante în 2021, ci s-a lăsat la cheremul destinului, pierzând rând pe rând participante la noua întrecere.

Arădenii, implicați între cele 8 cluburi protagoniste la lansarea Superligii în 2011, n-au mai revenit după retrogradarea suferită la finele acelui an, iar de astă dată au declinat invitația de participare la noua Ligă Națională de Rugby, absolut de înțeles. 

Ex-campioana națională Farul, grupare de tradiție și etalon a rugby-ului intern, dar și folosită pe post de demaror a importurilor ieftine din alte zări la începuturile deceniului trecut și ale Superligii, importuri convenabile și forului federal, a sucombat tocmai sub presiunea efectelor nesustenabile ale unor asemenea achiziții, dispărând de pe prima scenă după sezonul 2014, incalculabilă pierdere, de neînlocuit. 

Superliga fără Farul? Se putea și așa în degringolada Ovaliei carpatine. Urma dispariția din peisajul elitei a ieșenilor, fără victorie în turul ediției 2017-2018 și aruncând din mers prosopul. Nu mai trecea mult și dispărea și CSM București, în vara lui 2019, iar hemoragia Superligii era tot mai accentuată, buzoienii abandonând după sezonul de toamnă al ediției 2019-2020, parcă anticipând tragerea pe dreapta a competițiilor, nejustificată și ilegală, în martie 2020. 

Tot mai multe victime, iar ca tacâmul să fie complet, ”lanterna roșie” a campaniei de avarie 2020-2021, Tomitanii Constanța, n-a mai răspuns la apel și pentru Superliga 2022. 

Când însă un centru de tradiție precum Constanța dispare de două ori în nici zece ani de pe prima scenă, mai întâi Farul – garnisită cu sportivi din emisfera sudică sau de peste Marea Neagră, apoi Tomitanii – relansată nu demult cu juni ai litoralului, atunci înseamnă că luminile de avarie pâlpâie la intensitate maximă.

Cum să și poți relansa noul campionat al Ligii Naționale de Rugby în absența polului de referință Constanța? E ca și cum noua competiție ar fi și ciungă, și șchioapă. Semn al teribilelor probleme de pe prima scenă și ale Ovaliei carpatine în general. Dacă noua întrecere poate primi ”verde” cu codașe ale fostei divizii secunde în componență dar în absența constănțenilor, dispăruți de la un an la altul din fosta elită, atunci înseamnă că orice ar fi posibil sub oblăduirea F.R.R. 

Vor semnala unii că o trupă dobrogeană se regăsește totuși în cadrul noii divizii de elită, ex-secund-divizionara RC Năvodari, care a și câștigat la debut, 44-37 acasă cu Grivița UNEFS București, dar și respectivul club de pe litoral tot din fosta Divizie Națională de Seniori provine. Cu un calibru pe măsură.

Crede oare F.R.R. că poate redresa rugby-ul intern prin a le oferi centrelor din Alba Iulia, Gura Humorului, Petroșani și Suceava șansa de a juca un tur cu prim-divizionare consacrate din Baia Mare, Cluj și Timișoara, respectiv centrelor din Bârlad, Galați, Iași, Năvodari și Griviței bucureștene oportunitatea de a da piept tot un tur cu alde CSA Steaua și Dinamo!? Este o măsură în cel mai bun caz pompieristică, nici măcar cu iz experimental, pentru că un experiment ar presupune un deznodământ necunoscut. Ori demersul tocmai demarat tinde a sfârși de o manieră detectabilă. 

Abia a fost expus noul ”ghiveci” iar primele manifestări au fost cât se poate de previzibile, cu rezultate de 133-6, 96-6, 62-0 și 66-12. La ce se va ajunge oare până în etapa a șaptea!? O pierdere de tempo, o întreagă primăvară irosită pentru fostele protagoniste ale Superligii, constrânse a se limita la un singur duel mai de Doamne Ajută în turul preliminar, campioana din Baia Mare cu timișorenii, vicecampioana CSA Steaua cu dinamoviștii. În rest, antrenamente cu public. Și nu utilizăm termenul ”umilire” în cazul deznodământului resimțit de fostele secund-divizionare în confruntările inegale cu consacratele Superligii, ci mai degrabă semnalăm periculoasa nivelare în jos a valorii competiției primului eșalon.   

Iar un cadou de Paști nu pare a veni niciodată singur, ci ”la pachet”, așa încât F.R.R. nu doar că le-a oferit ex-secund-divizionarelor debutul pe prima scenă înaintea Săptămânii Mari din 2022, dar le-a lăsat și o pauză de Sfintele Sărbători după etapa inaugurală, runda a doua fiind programată abia la finele lunii, la o săptămână după Paști. Osteneală mare cu o etapă de debut rezumându-se la numai 6 întâlniri dintre cele mai dezechilibrate, una singură încheindu-se la o diferență de un eseu transformat, runda secundă fiind lăsată peste două săptămâni. Ocazie cu care, întârziat, vor debuta în cele din urmă și ”Zimbrii” maramureșeni și steliștii.

Care va să zică primul meci oficial al vicecampioanei țării în noul sezon 2022 e oferit de onor Federația Română de Rugby abia la fine de aprilie. Greu de crezut că roșu-albaștrii din Ghencea ar jubila la asemenea indulgență, atâta larghețe. Astfel poate crește nivelul competițional al Ovaliei carpatine, prin a asigura principalelor forțe un meci de debut în campionat în prag de 1 mai!? Sau chiar de ”ziua muncii”, debut pentru ”Zimbri” acasă cu timișorenii.

Iar resortul cauză – efect va funcționa negreșit. Noua lansare, cu efect de bumerang. Pe moment, în 2022, F.R.R. ar putea salva aparențele grație ”Stejarilor”, în pole-position în turneul patrulater de recalificare din noiembrie pentru Cupa Mondială de anul viitor din Franța, o calificare la turneul final din 2023 venind ca o mânușă la momentul oportun pentru a da senzația de bine, că lucrurile ar curge pe făgașul dorit. România rugbistică se va lăsa în consecință dusă din nou de val, va fi vară, cald și bine, un 2023 al marilor speranțe, surle, trâmbițe și trompete ale anticipării ”Mondialului” în a căror larmă nu se va mai auzi vaietul Ovaliei interne. Bătătură în care minusurile însă doar se vor îngroșa ca urmare a recentei schimbări de macaz. 

Cum să reunești în același campionat laureata la zi din Baia Mare și codașa ligii a doua din Alba Iulia, și să speri la redresare? Eventual poate la vreo reabilitare în plan imagistic, în spectrul formelor fără fond, dar nimic consistent. Va dispare apoi și urma de credibilitate rămasă, la constatarea daunelor noului ”proiect”. Speranța moare însă întotdeauna ultima. 

Relansarea rugby-ului intern are nevoie de altceva decât de crearea unui ”ghiveci” din puținele grupări de seniori rămase în picioare, 14 care va să zică. Iar recentul România – Olanda 0-34 pe teren neutru la U18 sugerează pe unde ar trebui cu adevărat umblat, și nu așa, cu măsuri pompieristice, ci ca la carte, carte întocmită de cei mai buni. 

Imixtiunea politică în sport, alterat și pervertit sub asemenea influențe, iar chiar fostele îndeletniciri ale șefului federal pe coridoarele puterii semnalează aspectul că și rugby-ul a cochetat în felul său cu spectrul politic, va face însă aproape imposibilă regenerarea sănătoasă și organică a Ovaliei carpatine. Unde se insinuează în peisaj factorul politic, acolo ofilește autenticitatea fenomenului în sine. Dar și răsar ”subiecte” puerile pentru ”marii campioni ai presei sportive” de la ”centru”. Dumnezeu cu mila.

Sporttim nu editează în premieră datele tehnice pe coloana ca atare rezervată în pagina secțiune Rugby, cu rezultatele, programul viitor și clasamentul nou înființatei Ligi Naționale, dat fiind uriașele decalaje valorice dintre participante, care descalifică nivelul competițional al întrecerii, ierarhia finală a grupelor geografice fiind cât se poate de previzibilă, cu băimărenii și timișorenii ca și calificați din seria nord-vestică, iar steliștii și dinamoviștii din cea sud-estică. Este un vot de blam din vestul țării pentru inoportuna opțiune federală. 

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


9 + = paisprezece

 


Ultimele articole din categoria Rugby: