Campioana Timișoara Saracens, în fața finalei pentru recâștigarea Cupei României și a două jocuri acasă în Challenge Cup

Regrupată săptămâna aceasta și cu numeroșii internaționali convocați la loturi în noiembrie pentru meciul selecționatei România A și cele 3 partide ale ”Stejarilor”, Timișoara Saracens se pregătește pentru ultimele 3 înfruntări ale anului, și anume finala celei de-a 72-a ediții a Cupei României, programată vineri la ora 12 la Cluj, respectiv celelalte partide acasă din Grupa 1 în European Rugby Challenge Cup, pe 8 și 15 decembrie, cu francezii de la Clermont Auvergne și englezii de la Northampton Saints.

Iar cea mai abordabilă dintre cele 3 dispute ale sfârșitului de an pentru rugbiștii Timișoarei este partida cu trofeul pe masă de vineri de pe stadionul ”Iuliu Hațieganu”, în care clubul din Ronaț are ocazia recâștigării competiției în care s-a impus mai adesea în acest deceniu, de 4 ori, decât toate celelalte formații din Superliga la un loc.

În fața campionilor naționali reconfirmați pentru a doua oară la rând în luna mai la București se va afla vineri la amiază sub Feleac clubul pătruns în forță în ultimul an și jumătate în grupul aspirantelor la onoruri din Ovalia carpatină, CSM București, lider după turul Superligii și deținător la zi al trofeelor întrecerilor eliminatorii interne, Cupa Regelui și Cupa României, adjudecate anul acesta.

Elevii din capitală ai lui Eugen Apjok cucereau în primăvară primul trofeu al secției de rugby a ”Municipalului” bucureștean tocmai într-o finală a Cupei României câștigată la limită cu CSM Știința Baia Mare, după ce precedentele 3 ediții erau câștigate fără greș de timișoreni, în 2014 tocmai la Cluj, pe Cluj Arena contra maramureșenilor, în toamna precedentei Cupe Mondiale, în 2015, la Iași contra steliștilor, iar în primăvara lui 2016 pe ”Dan Păltinișanu”, de o manieră detașată în fața acelorași ”Zimbri” din nord.

Este așadar ora încleștării între formația campioană care caută să-și recâștige trofeul adjudecat de 4 ori în ultimele 7 ediții ale Cupei României pe patru arene diferite, iar vineri se va adăuga la număr și cel de-al cincilea stadion, și cea care i l-a preluat anul acesta. Gruparea din Ronaț este mult mai familiarizată la ceasul disputelor cu trofeul pe masă cu băimărenii în cealaltă jumătate a terenului, iar în cele din urmă invariabil învinși cu asemenea ocazii, unică până acum de la relansarea timișorenilor la finele lui 2010 fiind finala jucată în compania unei oponente din capitală, care a și pus-o cel mai mult la lucru pentru a-și păstra trofeul, meciul cu Steaua din capitala Moldovei fiind decis în prelungiri, după ce la capătul timpului regulamentar se înregistra un scor de egalitate.

Timișoara Saracens la ora păstrării Cupei României la Iași în condițiile speciale ale toamnei de Cupă Mondială, în 2015

De astă dată însă, spre deosebire de finala de la Iași, timișorenii vor reveni pe ”Iuliu Hațieganu” în efectiv în linii mari complet, după ce semifinala câștigată vinerea trecută cu 17-13 în dauna Stelei pe același gazon demonstra capacitățile și altor componenți din lot, în absența internaționalilor implicați în barajul câștigat de rămânere în Rugby Europe Championship iar apoi în testele pierdute cu oaspeți de peste Oceanul Atlantic.

Elevii lui Sosene Anesi sunt fără doar și poate mânați de o foarte mare dorință de a recuceri trofeul Cupei României pentru Timișoara Saracens, pe de altă parte și CSM București căutând să mențină linia ascendentă a grupării venite din urmă de dată recentă, confirmată sâmbătă prin succesul cu 25-13 și 3-1 la eseuri chiar în fieful ”Zimbrilor”, așadar un ultim act între finaliste care au primit doar câte 13 puncte săptămâna trecută.

CSM are de partea ei temeritatea grupului dornic să răstoarne ierarhiile consolidate în ultimii ani dar și avantajul de a se fi pregătit după turul Superligii într-o formulă mai compactă sub bagheta iscusitului Eugen Apjok, și nu în absența atâtor selecționabili la loturi, cum a fost cazul bănățenilor, pe când tripla campioană la zi a campionatului elitei deține atuul dobândirii unei mai vaste experiențe atât prin câștigarea în acest deceniu a numeroase meciuri cu trofeul pe masă pe toate cele 3 fronturi ale Ovaliei carpatine, de la un moment dat chiar într-un regim de rutină, cât și prin partidele din octombrie cu vizitatori galezi și în Franța, provocări la care a fost supusă de adversari din puternicul rugby occidental și din care a avut strict numai de câștigat.

Există o diferență între finalistele de vineri de la Cluj și în ceea ce privește programul lor competițional, bucureștenii sperând să pună punct sezonului într-o notă fericită, pe când timișorenii privesc finala Cupei României și ca pe o oportunitate de menținere în priză înaintea a patru partide internaționale în următoarele două luni de care nici un alt club românesc nu va beneficia. Rugbiștii din Ronaț vor căuta să facă tot posibilul pentru a se prezenta cât mai onorabil în decembrie la ora ultimelor înfățișări pe teren propriu din actuala ediție în E.R. Challenge Cup, cu fruntașa din Top14 și englezii din Northampton, iar apoi în ianuarie pe tărâm insular, în Țara Galilor și în returul cu Saints. Așadar un ciclu competițional mult mai complex și solicitant pentru Timișoara Saracens, calapod pe care orice aspirantă la onoruri din Superliga și-ar dori să ajungă, fiind însă ușor de detectat că atingerea acestui palier constituie o misiune dificilă pentru un club românesc, iar menținerea pe o asemenea linie, cu atât mai anevoioasă.

Primul hop este însă întotdeauna și cel mai greu, iar colectivul bănățean va căuta să-și mențină aura invincibilă în finalele adjudecate fără greș în acest deceniu, cinci în campionatul Superligii, patru în Cupa României și una în Cupa Regelui, aer imbatabil cu asemenea prilejuri care este la fel de greu de întreținut mereu proaspăt peste ani și ani, deja șapte la număr. Performanțele interne ale Timișoarei Saracens cât și în cele două campanii preliminare de calificare din Continental Shield sugerează reușita punerii în aplicare a relansării rugby-ului local prin gruparea de seniori, posibilă la nivelul atins strict doar grație investițiilor efectuate de Dan Dinu, iar finala de vineri de la Cluj, deși are o conotație de mică însemnătate și decăzută în derizoriu prin programarea orei de start, conferă o semnificație mai mare pentru tabăra bănățeană decât ar părea la prima vedere, dat fiind identitatea oponentului în premieră cu asemenea ocazii, un club de un alt calibru ca posibilități și potențial, care este clar că-și dorește preluarea prim-planului pe plan intern cu vedere spre exterior, și care s-ar folosi de orice prilej precum un ultim act al Cupei României pentru a câștiga teren. Cel mai greu odată ajuns în vârf este să te menții, motiv pentru care Timișoara Saracens se vede nevoită să-și pecetluiască și în continuare autoritatea fie și prin intermediul Cupei României, deși ținta prioritară rămâne în agenda oricărei grupări cu cele mai serioase intenții campionatul Superligii. În care, la mijlocul traseului, finalistele de vineri sunt ca și la egalitate…

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


4 + patru =

 


Ultimele articole din categoria Rugby: