Corectitudine politică. Cuvântul, mult mai aspru pedepsit decât pumnii în cap, într-un raport 8 la 3. Rus, și bătut, și sancționat până la anul

Ce mai culme a ironiei, ca tocmai pe când România privește în premieră doar pe micul ecran turneul Cupei Mondiale în plină desfășurare în Japonia, și asta în urma descalificării ”Stejarilor” la ”masa verde” pentru utilizarea în preliminarii de către reprezentativa Federației Române de Rugby a unui centru ineligibil datorită alinierii sale prealabile pentru Tonga natală într-un 2014 după care și era cooptat de CSM Știința Baia Mare, forul de specialitate al Ovaliei carpatine să migălească pedant în nu mai puțin de 19 pagini două decizii disciplinare cu 8 săptămâni de suspendare în contul unui ex-internațional ”tricolor” care în cazul judecat fusese de fapt repetitiv lovit la pământ cu pumnul în zona feței, și anume Vasile Rus, de la Timișoara Saracens, respectiv cu o sancțiune înjumătățită la 3 săptămâni pe adresa uverturii din Fiji care a aplicat respectivele lovituri surprinse și de camera TVR în transmisiunea directă a meciului de campionat din 21 septembrie din Superliga, și anume Ratu Taniela Rawaqua Maravunawasawasa, de la gazda maramureșeană, acesta motivându-și reacția brutal violentă prin justificarea că în prealabil ar fi fost repetitiv jignit la modul verbal de șeptarul bănățenilor. 

Și ce mai izbitoare contraste ale soartei sportului cu balonul oval din România prin aceste sugestive ipostaze!

Pe de-o parte, stupefianta neglijență federală de a nu verifica minuțios eligibilitatea pentru ”Stejari” a centrului de la CSM Știința Baia Mare, tonganul Sione Fakaosilea, eroare ce a costat România o absență în premieră în istoria competiției de la actualul turneu final IRB Rugby World Cup, în ciuda obținerii calificării pe teren de către ”tricolori”. 

Iar pe de altă parte, în vreme ce întrecerile din Japonia tocmai se derulează fără români, scrupulozitatea la sânge cu care Federația Română de Rugby a pus în aplicare propriul Regulament Disciplinar și de Conduită prin a-l sancționa de aproape 3 ori mai aspru pe cel repetitiv lovit în zona capului, la pământ fiind după ce era ajuns din urmă, lovit și dezechilibrat, și anume Rus, decât pe cel care-l lovise într-o ploaie de pumni, fijianul ”Zimbrilor”. 

Nici nu-și mai are absolut nici un rost întrebarea dacă F.R.R. îngăduie cu clemență reacțiile de natură fizică sub o formă violentă, căci răspunsul l-a oferit prin înjumătățirea sancțiunii aplicate celui care a lovit repetitiv cu pumnii un partener de întrecere pe care-l adusese la pământ într-o dispută unilateral ofensivă fără balon din timpul partidei, dar ar fi în schimb de remarcat alte aspecte care dau cât se poate de serios de gândit în ceea ce privește gradul uluitor de manipulare a percepției opiniei publice sub fierul roșu aprins al insidioasei corectitudini politice. 

Care se arată a conta mult mai mult și a cântări mult mai greu într-o lume vizibil spălată pe creier la un nivel depășind deja limitele recuperabilului, moarte a neuronului și decapitare a firescului, din moment ce niște vorbe în vânt, care la urma urmei nici pe departe nu rănesc, sunt considerate net mai agravante decât o reacție ulterioară deplasat de violentă prin intensitatea sa, punând brutal în pericol integritatea fizică a unei persoane, tocmai în zona vitală a capului.

În primul și în primul rând meciul CSM Știința Baia Mare – Timișoara Saracens nici nu s-ar fi jucat, iar implicit întreaga vâltoare în jurul unor vorbe în vânt nu s-ar fi iscat, dacă ”Stejarii” ar fi fost actualmente prezenți la turneul final al Cupei Mondiale, sau mai bine zis dacă Federația Română de Rugby n-ar fi greșit flagrant în privința ineligibilității pentru ”tricolori” a centrului tongan al maramureșenilor, Fakaosilea.

Iar tocmai în acest aspect constă drama de moment și cu ramificații în profunzime a rugby-ului românesc.

Și anume că în loc ca F.R.R. să fi stimulat în acest deceniu relansarea organică a Ovaliei carpatine cu atât mai mult cu cât reseta din 2011 campionatul intern prin startul Superligii, forul federal s-a lăsat de fapt dus de val în a încuviința importurile tot mai masive din partea cluburilor forte din țară de jucători străini de o anumită factură valorică și în special din emisfera sudică, inclusiv cu direcționare spre naționala ”Stejarilor”, tendință ce s-a dovedit a fi fatală calificării obținute pe teren, retezând astfel României într-un moment cheie oportunitatea culegerii roadelor unei noi prezențe în compania cremei mondiale a balonului oval, pe tărâm nipon. Efectele influxului rugbiștilor de peste hotare în primul eșalon intern nu se făceau deja resimțite în perspectiva participării la precedentul turneu final, din toamna lui 2015, iar asta și pentru că și mai numeroase importuri cam de pe-atunci începeau să survină, dar și pentru că anumite baze autohtone consolidate în timp încă nu se erodaseră, însă complexitatea unor asemenea factori s-a răsfrânt în cele din urmă asupra parcursului în preliminariile pentru Cupa Mondială 2019, mai anevoios și cu un bumerang adițional tocmai pe filieră străină.

Există un raport de cauzalitate evidentă între declanșarea importurilor spre Superliga și naufragiul ”Stejarilor” înaintea IRB Rugby World Cup 2019, aproape eșuați în preliminarii deși cu sportivi naturalizați în teren, dar eliminați apoi oricum la ”masa verde” tocmai pe seama unei naturalizări…

Acesta este veritabilul punct nevralgic și dureros. De asta ar trebui în mod normal să le pese forului federal și cluburilor forte din Superliga, și nu să toace timpul și maculatura în a căuta nod în papură pe seama unor eventuale vorbe de nimic, dând apă la moară mult prea balonatelor sensibilități ale unora, parcă mereu pe arcuri și lezați nevoie mare să nu care cumva să folosești altceva decât limbajul de lemn cu interdicții al corectitudinii politice. Și ca o paranteză… Să nu fi fost oare capabilă F.R.R. să se consulte competent la obiect în acest caz și cu gruparea maramureșeană ce-l cooptase deja de ceva sezoane pe Fakaosilea, iar nici clubul băimărean să nu fi avut habar tocmai de detaliul semnificativ legat de prezența centrului într-un tricou al statului Tonga chiar în 2014, an al achiziționării sale!? Nu știa CSM Știința pe cine achiziționase și n-avea nici insularul gură să se laude!?    

Uriaș contrast între gravitatea ratării la ”masa verde” a unei calificări de care Ovalia carpatină avea mai mare nevoie acum ca niciodată, dat fiind o evidentă perioadă premergătoare de ezitare, și amănuntele în care se pot pierde unii la ora actuală, complet legați la ochi și trași la cheie pe pilot automat, într-o ridicolă exercitare a absurdei corectitudini politice ca fațetă a totalitarismului mascat și perfid ce a colonizat biata Europă ca și terminată de dictatele unionale înfigând încet și sigur călușul în gură. Uriaș contrast între pe de-o parte uzurparea sportului și a performanțelor sale, iar pe de altă parte bolnăvicioasa grijă vizavi de hilare copilării pe marginea cărora unii parcă imediat așteaptă a stârni isteria. Un fel de țara arde, babele se piaptănă. România stă plânsă pe margine, rămasă acasă, iar conjuncția reacției exagerate dinspre Baia Mare campioanei și aplicării de către F.R.R. a propriului Regulament Disciplinar și de Conduită aduce a deșertăciune rătăcitoare în ceață. 

Și bineînțeles că n-are nimeni nimic cu rugbiștii străini achiziționați pe liniile noilor tendințe, tematica fiind referitoare la viziunea discutabilă a cluburilor fruntașe din Superliga și gradul de acceptare al acesteia din partea F.R.R., la fel cum și jucătorii în speță n-au neapărat o vină, centrul Fakaosilea cel mult că n-a deschis gura anticipativ despre truda sa în tricoul statului Tonga, ceea ce a indus absența ”Stejarilor” din Japonia, iar uvertura Ratu Taniela Rawaqua Maravunawasawasa cel mult că și-a pierdut pe moment cumpătul, fără a-l durea nici pumnii și nici gura, cât să se plângă, dar coincidența de moment, sub forma scandalului din campionatul intern în plină desfășurare a Cupei Mondiale fără România, poate lăsa senzația că valul influxului de străini n-a adus cu mult mai mari beneficii decât complicații. Iar nimeni nu se opune ”progresului”.

Vasile Rus: suspendat

Incontestabil, este total lipsit de fair-play și onestitate să cauți să-ți ațâți verbal un oponent în cursul partidei, dacă Rus l-a tot împuns într-adevăr repetitiv din vorbe pe decarul ”Zimbrilor”, și este total contrariu nu doar spiritului jocului să-ți lovești adversarul fără balon într-o răfuială pe perioada disputării meciului, ceea ce a făcut uvertura pe pielea sportivului oaspeților și a constatat toată suflarea Ovaliei carpatine, atât din tribunele arenei maramureșene dar și prin difuzarea în direct a întâlnirii, însă asemenea infracțiuni din spuse sau prin fapte pot negreșit apărea în vâltoarea unor confruntări cu orgolii și ambiții precum între singurele campioane ale Superligii în deceniul în curs, CSM Știința Baia Mare și Timișoara Saracens. E vorba despre un duel mereu viu și deja cu un istoric, implicând indirect și pasiuni latente, mocnite, ce pot erupe.

Este bine știut că rugby-ul nu este nici pe departe un joc de domnișoare, ba din contră, bărbătesc și aspru, cu competitori care nu dau la o adică înapoi de la a-și mai servi câte o serioasă îmbrânceală, existând potențialul unor conflicte verbale sau fizice fără balon, dar care se limitează și rămân pe gazon, ce-a fost în teren, asta e, pe măsura încrâncenării oponentelor. A surprins însă torentul revărsării ulterioare a conflictului din iarbă și după încheierea partidei, bâlci care deservește cu mult mai mult imaginii sportului cu balonul oval decât infracțiunile în sine de pe suprafața de joc. Uvertura băimăreană, care s-a simțit insultată, jignită, lezată, afectată și toate cele, s-a plâns explicativ în acest sens centralului, justificându-și implicit reacția violentă pentru care pe bună dreptate a fost eliminat cu cartonaș roșu, iar decarului i-a ținut isonul un coechipier care a confirmat că Rus i s-a adresat lui Ratu Taniela Rawaqua Maravunawasawasa cu cuvintele ”black monkey”, totul erupând mai apoi și mai inflamat în mediul online, iar dacă e sămânță de scandal, și nelipsitele preluări de caz ale unor ”mari” oficioase ”de la centru”, care n-au făcut decât să mai înflăcăreze titlurile, înfierând bineînțeles cu multă corectitudine politică niște vorbe în vânt. Și dă-i, și-agită secera și ciocanul! Nu se poate-așa ceva! Xenofobie! Rasism! Discriminare! 

Să cadă cerul, nu alta! Unii dintre români, mai ”rasiști” decât rasiștii, alți români, mai catolici decât Papa. Dar dacă Rus l-ar fi agasat verbal pe decar pe alte considerente decât cele legate de etnie și culoarea pielii? Ar fi fost mai puțin grav!?! Ba din contră, de la caz la caz. Doar că n-aveau ocazia agitatorii să pună una dintre plăcile favorite și la modă în distopia orwelliană în curs de desăvârșire, că ține de roz, că ține de negru, că ține de mai știu dumnealor ce. 

Suntem cu toții ceea ce suntem, doar ne închipuim altfel… Vai cât de în serios putem să ne mai luăm! Vai cât de ascuțit și alungit este bățul din prețioasele dorsale ale atâtora! Vai cât de afectate sunt sensibilele noastre suflețele! Vai ce mai tragedie și dramă! Și vai cât se îngroașă rândurile acestor hilari snowflakes din distopia în devenire. A ne holba mai bine cu toții la ororile de pe acest pământ, la ceea ce pot să-și facă oamenii unii altora, la ceea ce fac vietăților și mediului înconjurător, pentru a înțelege ce fel de specie suntem de fapt și cât de ridicoli suntem în sensibilitățile noastre… Și mai ales, încotro?

Dacă între documentele luate în vedere la audierea cazului a fost și unul adecvat întocmit de CSM Baia Mare pe adresa Comisiei de Citare a FRR, în schimb luarea de poziție cu rateuri de punctuație a clubului maramureșean pe pagina oficială a ”Zimbrilor”, în ideea de a ”spune nu rasismului”, a conținut pe alocuri remarci ca nuca-n perete raportat la cele întâmplate, aducând de exemplu în discuție ”libera circulație și mai ales dreptul la muncă”, și ce-or avea oare acestea cu nimicurile transformate în mare circ!?, pentru a nu mai pomeni patetismul sfătos și demn de o fițuică de curtea școlii primare dintr-un articol publicat în mediul online din Baia Mare pe marginea evenimentului, ulterior preluat și vehiculat, asta sugerând cu atât mai mult standardul general al nivelului discuției dar și al înțelegerii lucrurilor, în care Rus era luat la întrebări după modelul infantil al țâncilor de grădiniță, gen ”ba mingea-i a mea” sau ”dar și-așa tot te-am bătut”. Ce se mai întâmplă între oameni și cum pot pune unii problema… Răspunsul, doar cu aceeași monedă. Și bineînțeles că sunt un maimuțoi albinos pe care-l roade în fundul roșu aprins că ”Zimbrii” au împuns Timișoara!

Plângăcioșii sunt acum pe cai mari în a se simți absolut îndreptățiți să reclame și să acuze, să se sesizeze și să arate cu degetul în stânga și-n dreapta pe la diverse comisii și comitete, ferm și indubitabil convinși de justețea demersurilor inițiate cu un aer moralizator în nuanțe de alb și negru, însă tuturor naivilor în exponențială creștere numerică la ora actuală li se va opri într-o bună zi gălușca în gât la constatarea efectului de bumerang rezultat în timp din excesul de zel pe liniile insidioasei corectitudini politice.

Este poate încă un semn al vremurilor noastre dar și de pe urmă că un creștin caucazian este făcut una cu pământul în propria țară și asaltat de pumni în transmisiune directă pe postul național, într-un biet joc sportiv nu tocmai tare departe de locul unde s-a născut, dar tot același fost selecționat în ”tricolor” este și cel net mai aspru sancționat de onor forul federal pentru fărădelegea de a-și fi permis luxul inadmisibil de a lansa copilăroase vorbe-n vânt ca pe vremea curții școlii în direcția atacatorului său de ordin fizic, un străin ”de culoare” ba inițial suflet rănit, ba mai apoi bătăuș descătușat. Fratele mai mare nu doar stă și veghează, ci și implementează, iar când prigoana împotriva creștinului alb va fi inevitabil și mai intens activată, nu doar sub forma cenzurii de exprimare pe strâmtele poteci ale torționarilor corectitudinii politice, atunci și toți puerilii egalitariști ai zilelor noastre își vor căra singuri pumni în creștet, odată treziți la realitate. Va fi însă mult, mult prea târziu. 

Până atunci și în continuare, somn ușor în noaptea discernământului și clarviziunii! Vorba aceea, valabilă din păcate pentru foarte, foarte mulți compatrioți de-ai noștri, chiar habar n-au pe ce lume trăiesc și nici mai nimic nu pot deduce.

 

          

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


cinci + 2 =

 


Ultimele articole din categoria Rugby: