Derby-ul revanșă RCM mvt UV Timișoara – Steaua București, nu pe ”Dan Păltinișanu”, nici la ora unei acțiuni pentru Spitalul de Copii, sau cum crapă sportul timișorean pe mîna fotbalului său de liga a doua

Cînd campioana națională la zi ce a adus orașului tău primul titlu pe țară după 21 de ani în sporturi cu minge primește într-un derby revanșă și încă difuzat de TVR2 un lider al campionatului cu 25 de asemenea titluri naționale și 10 Cupe ale României în palmares, și mai ales în niște luni cînd s-a văzut limpede cît se căznește RCM mvt UV Timișoara să iasă din înghesuita arenă din Ronaț, de unde se vede… cîmpul, Timișoara n-ar fi trebuit să rateze ocazia de a-i oferi rugby-ului ce-i al Cezarului, măcar pentru 80 de minute, și să aplice o concesie: încleștarea cu CSA Steaua București, pe ”Dan Păltinișanu”. Dar Timișoara nu se dezminte…

RCM Timișoara - Steaua, pe 18 mai 2013, în etapa a X-a din Superliga

 

Și nu o face nici cu asemenea prilejuri pentru simplul motiv că, oricît ar fi uriașul dîmb de pămînt denumit ”Dan Păltinișanu” al Consiliului Județean Timiș, și nu al clubului de fotbal de Liga 2 ce n-are jocuri oficiale acolo din 13 mai pînă în 8 iunie, ”sportul rege” cu balonul rotund e subiect tabu pe malurile Begăi, și cînd spunem asta ne gîndim și că de exemplu cel mai mare stadion al orașului a găzduit recent alde jocuri între formații din ligile a patra și a șasea, CS Ghiroda – FC Ripensia 1928, sau în 2011 între selecționate juvenile, Timiș U16 – București U16, dar ca o încuviințare din cap din partea AJF Timiș, a se citi Asociația Județeană de Fotbal, promotor apărîndu-și bătătura propriei discipline. Placarea fără milă a nădejdilor lumii rugby-ului local de a primi o multiplă campioană a țării cît de cît cam pe cum găzduia în aprilie ”Cluj Arena” o multiplă cîștigătoare la zi a titlului intern, și încă la un derby cu ocazia căruia RCM mvt UV Timișoara promovează prin fluturași împărțiți publicului susținerea colectei de donații pentru o cauză foarte comunitar-locală, ”Dă un leu pentru copilul tău!”, dovedește implicit ce bună gazdă pentru balonul oval a fost tot luna trecută stadionul CFR, paradoxal, arenă din partimoniul Căilor Ferate Române, și nu aparținînd vreunui for administrativ local, cum este cazul cu ”Dan Păltinișanu”.

Prin anii ´90, la o precedentă tentativă de resuscitare a rugby-ului timișorean campion în îndepărtatul 1972, încercare purtată cu Alexandru Domocoș la frîie și tot printr-o masivă cooptare de jucători dinafara Banatului, mai toți cei din restrînsul cerc al simpatizanților sportului în XV local luau ca atare faptul că Universitatea se căznea să revină în prim-plan doar ”aruncată” fiind undeva în zona din preajma vestiarelor fostului ”1 Mai”, pe un tăpșan în a cărui tribună ridicată aproape ad-hoc era pericol public să te urci și să te menții, cînd ar fi fost de fapt foarte frumos să se ofere șansa unei reveniri ”la rădăcini”, pe Știința din centru, cea a Politehnicii ”Traian Vuia”, unde ”U” cucerea titlul în ´72, dar lucrurile s-au schimbat între timp radical.

În primul rînd, fotbalul local, pe-atunci încă prim-divizionar și neîntinat, a decăzut dramatic și pe undeva și pe seama fixației cu altfel îndrăgita grupare rezidînd pe ”Dan Păltinișanu”, dar mai ales s-a alterat ca spectacol sportiv, iar în al doilea rînd interesele oamenilor s-au mai diversificat și rugby-ul le-a venit foarte inimos în întîmpinare, cu o pleiadă de internaționali autohtoni și sportivi din emisfera sudică magnetizați pe malurile Begăi, cu două trofee naționale adjudecate în răstimp de 10 luni, cu promisiuni de încleștări internaționale și în general cu o altă ambianță, propunînd acel altceva mai apropiat de spiritul de fair-play ce ar trebui să domine arenele.

Superliga în sine, deși nițel cam prea cosmetizată și ea, punînd pe undeva căruța în fața boilor și arătîndu-și fardul și rujul mai acătării decît o dovedește nivelul competiției în doar 7 cluburi, dar la urma urmei reclama e sufletul comerțului, s-a relansat în folosul rugby-ului cu o notă în plus de atractivitate, așa încît un derby-revanșă RCM mvt UV Timișoara – CSA Steaua deținea toate argumentele necesare, și ingredientele, pentru a-și merita dimineața sa pe ”Dan Păltinișanu”.

Nu spunem că, și prin aceasta, stadionul dîmb de pămînt este de fapt puțin prea supralicitat, dar atît poate oferi momentan Timișoara mai încăpător și spațios, iar cîteodată un proprietar care mai e pe deasupra și susținător al ”proiectului rugby” chiar ar trebui să fie nițel mai flexibil la nevoile generale ale comunității. Atleții de performanță ai Timișoarei au fost șuiți de acolo, organizatorii ”Crosului Firmelor”, recent ajunsă la cea de-a noua ediție, și-au auzit-o cu urechile lor, ”cum adică, e posibil să călcați iarba!?! Nu, nu, atunci nu!”, iar cum LPS Banatul are vreo 10 echipe de handbal în secție dar nici o sală, eventuala lor dorință de a relansa handbalul în 11 și în aer liber sigur n-ar avea succes pe ”Dan Păltinișanu”.

Desigur, ideal ar fi fost ca rugby-ul să fie reprimit la matcă, pe ”Știința”, cea cu amintirile primului titlu național, dar din practicalitatea de a nu da într-o altă înghesuială fără tribune, condiție sine-qua-non în eurocupele sportului în XV, trebuia găsită o altă soluție.

Iar una de moment și de efect ar fi fost ”Dan Păltinișanu”. Ocazia a fost însă ratată iar TVR își va propti din nou carul de transmisie pe unde apucă pe ”Gheorghe Rășcanu”, adică lăsînd o fîșie de trecere cît să se strecoare cel mult… o aripă de rugby, căci acestea sunt condițiile, și chiar nimeni nu e de vină.

Terenul Ronațului însă, așa cum e el, încastrat între case, rămîne o… casă sufletistă și la greu pentru rugby, oferind așadar o ambianță mai intimă decît un stadion cu zeci de mii de locuri, dar aproape toate dezolant de goale. Și care stadion, repetăm, oricît de spațios ar fi, tot un depășit dîmb de pămînt de proveniență stalinistă rămîne, asta pentru a fi pe aceeași lungime de undă cu limuzinele bățos afișate dar defilînd spre casele lor prin hîrtoape și fiind parcate printre mărăcini, semne ale rămînerii în urmă a Timișoarei.

Iar rămasă în urmă fiind, Timișoara nu poate trece peste anumite tabuuri.

În consecință, amatorii de rugby dornici să asiste la revanșa acelui viguros 30-18 stelist din 6 aprilie trebuie să se înghesuie din nou în tribuna lui ”Gheorghe Rășcanu”, care sigur va avea pe soare acea senzație de preaplin. Se înfruntă campioana din 2012 cu vicecampioana din 2011, rivale cu cîte un singur eșec în 2013, al bucureștenilor la Baia Mare, cu 22-8, iar dacă în XV-le cosmopolit al Timișoarei reapar internaționalii Fercu și Calafeteanu, acesta reașezîndu-l pe bancă pe Conache, în schimb la oaspeți principalul marcator stagional Florian Adrian Vlaicu, cu 87 de puncte în primele 9 etape, e în fruntea unei garnituri all Romanian, cum ar spune poate Williams și De Villiers.

Care i-au ales, conform www.super-liga.ro, pe Militaru, Căpățînă, Pungea, Popîrlan, Drenceanu, Burcea – cpt., Rus, Carpo, Calafeteanu, Rose, Moala, Kinikinilau, Umaga, Sheenan, Fercu, neavînd în schimb de ales în a admite că nu vor putea aduce Timișoarei în întreaga lor carieră ceea ce a colecționat CSA Steaua mai ales înainte de lovitura de stat corporatist-globalistă din ´89, a se citi 25 de titluri, în 1949; 1953; 1954; 1961; 1963; 1964; 1970/71; 1972/73; 1973/74; 1976/77; 1978/79; 1979/80; 1980/81; 1982/83; 1983/84; 1984/85; 1986/87; 1987/88; 1988/89; 1991/92; 1998/99; 2002/03; 2004/05 și 2005/06, plus zece Cupe ale României, în 1950; 1952; 1953; 1955; 1956; 1958; 2004/05; 2005/06; 2006/07 și 2009.

+

În fine, sufletiștii care doresc susținerea campaniei ”Dă un leu pentru copilul tău” pot face donatii în conturile RO15BTRL03601205138307XX în lei şi RO 61BTRL03604205138307XX în euro. Cu două clădiri revendicate şi mai multe secţii pe cale de evacuare, spitalul timişorean de pediatrie ”Louis Țurcanu” are nevoie de 15 milioane de euro pentru un nou corp de clădire în care să-şi continue activitatea, corp ce va avea 5 etaje, în care vor fi mutate secţiile ce trebuie evacuate, dar şi secţia de prematuri, laboratorul de imagistică şi cel de anatomie patologică. Noua clădire va fi ridicată în curtea spitalului, lângă secţia de oncologie pediatrică. Anual, prin secţiile Spitalului de copii ”Louis Ţurcanu” Timişoara trec aproape 20.000 de copii din întreaga ţară.

 

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Derby-ul revanșă RCM mvt UV Timișoara – Steaua București, nu pe ”Dan Păltinișanu”, nici la ora unei acțiuni pentru Spitalul de Copii, sau cum crapă sportul timișorean pe mîna fotbalului său de liga a doua

  1. timisoara spune:

    si ce vrei jurnalistule sa beleasca gazonul de pe DP? si asa e fragil .nu mai e ca pe vremea lui IANCU.e perioada de licentiere ,poate mai vin comisii pe aici.jucati pe CFR sau fiind echipa privata sa isi faca stadion.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


trei − = 1

 


Ultimele articole din categoria Rugby: