Edward Griffiths, preşedinte executiv Saracens RFC London, lider în Aviva Premiership şi calificat în finala Heineken Cup: „Nu suntem o putere colonială care să spunem faceţi cutare şi cutare… Am optat pentru RCM UV Timişoara datorită patrimoniului rugbystic al României şi energiei şi viziunii Timişoarei în rugby-ul românesc”

Edward Griffiths, preşedinte executiv al Saracens RFC London, lider în Aviva Premiership şi calificat sâmbătă în finala Heineken Cup, a expus în conferinţa de presă de astăzi de la ora 11, găzduită de RCM UV Timişoara în sediul din strada Cameliei, ideile parteneriatului între gruparea galben-albastră din Ronaţ şi puternicii roş-negri din nordul capitalei Regatului Unit. Iată ce-a spus…

Edward Griffiths, preşedinte executiv Saracens RFC London, şi asistentul său Alex Bate (dreapta), şef al reţelei globale a clubului roş-negru

 

„Începem acest parteneriat de la ideea viziunii globale care va creşte dramatic rugby-ul în următorii 10 ani, şi care include două aspecte principale, includerea jocului cu balonul oval în programul competiţional al Jocurilor Olimpice de vară 2016, respectiv împărtăşirea valorilor fundamentale care stau la baza rugby-ului, disciplina şi respectul, şi care pot fi transmise de către toţi părinţii care îşi însoţesc copiii la un meci de rugby, valori care pot fi regăsite în rugby dar nu şi în fotbal. Este o mare oportunitate pentru lumea rugby-ului! Nu vrem să fim doar un club european de vârf din Londra ci şi un club care să împărtăşească succesul şi această cultură rugbystică în jurul lumii”, a început prin a spune Edward Griffiths, care activează la Saracens RFC din 2008, odată cu achiziţionarea a 50% din gruparea londoneză de către un consorţiu sud-african, după ce în prealabil era preşedinte executiv al ligii sud-africane de rugby la ora cuceririi Cupei Mondiale de către selecţionata Springboks, în 1995, respectiv consultant FIFA la ora Campionatului Mondial de fotbal din ţara sud africană, în 2010. „Este un conducător de succes, vizionar, şi suntem mândri că-i suntem parteneri”, a specificat vicepreşedintele timişorean Duşan Filipaş.

„Am început prin a lansa parteneriate mai întâi în motoare economice masive de pe glob, în Rusia, unde există Saracens Moscova, în Brazilia, unde e Saracens Sao Paulo, şi am implementat colaborări şi la Kuala Lumpur şi Abu Dhabi, iar acum vom iniţia în scurt timp una şi în SUA, la Seattle, având parteneriate şi într-o ţară care lansează rugbyşti, Kenia, Impala Nairobi, respectiv în Tonga. Suntem şi în România datorită puternicei tradiţii, a patrimoniului rugby-ului românesc, dar şi datorită potenţialului încă nevalorificat al rugby-ului din România în ziua de azi. Îmi amintesc cu claritate participarea României la Cupa Mondială 1995 şi este vorba despre o naţiune rugbystică ce a lansat peste ani numeroase talente care au ajuns să joace la nivel înalt în Franţa şi alte campionate”, a explicat preşedintele executiv al liderului din Aviva Premiership, elita de 12 cluburi a rugby-ului englez profesionist în XV.

„Nu suntem o putere colonială care să spunem faceţi cutare şi cutare ci pentru a susţine dezvoltarea rugby-ului românesc în România, şi am constatat cu mare bucurie progresul înregistrat de RCM UV Timişoara în ultimii 5 ani. Îl cunoşteam pe Chester Williams şi am urmărit îndeaproape traiectoria Timişoarei din precedentele două sezoane, ştiam bine ce este aici. Prin viziunea şi energia lui Duşan şi Dan (n.n.: Filipaş şi Dinu), RCM UV e un club cu viziune de succes, jumătate a unui parteneriat real cu Saracens London. Elementele cheie ale parteneriatului constau în a împărtăşi, a împărţi expertiza, ceea ce generează o variantă dublu câştigătoare pentru cluburile noastre. Avem în cadrul clubului nostru, unul dintre cele mai bune din lume, antrenori, staff medical şi de condiţionare dintre cei mai buni, care pot conlucra cu partenerii români, inclusiv prin conferinţe video. Pot viziona meciurile echipei partener, pot schimba experienţă. Este un parteneriat bun şi pentru jucători, care pot câştiga experienţă competiţională nu doar în România, ci şi în Anglia, dar parteneriatul poate funcţiona în această privinţă şi în sens invers. Am optat pentru RCM UV datorită patrimoniului rugbystic al României şi energiei şi viziunii Timişoarei în rugby-ul românesc”, a adăugat Edward Griffiths, însoţit la Timişoara de asistentul său, Alex Bate, vicepreşedinte executiv dar şi conducător al reţelei globale a Saracens.

Preşedintele executiv al clubului londonez a subliniat că nu este nicidecum vorba despre un proiect în genul celui iniţiat de Ajax în Africa de Sud, „nu spunem faceţi asta şi asta, cutare şi cutare lucru, nu, ci e în cadrul unui parteneriat în care cluburile rămân de sine stătătoare. RCM UV Timişoara îşi păstrează identitatea, tradiţia, culorile, personalul, un parteneriat prin care Timişoara nu simte că a pierdut ci că a câştigat, şi în care e consultată şi ascultată. Nu suntem prescriptivi pentru că noţiunea de a împărţi şi împărtăşi este una mai puternică”, exemplificând prin faptul că în momentul în care partenerul rugbystic din Abu Dhabi a solicitat câţiva componenţi cu experienţă pentru anumite poziţii în XV-le grupării arabe, „noi am trimis acei jucători”.

Griffiths a atras atenţia că pentru România „este foarte important să realizeze potenţialul Rugby Union, aspect de care a devenit conştient şi Peter Kenyon, care a activat ani buni în fotbal la conducerea lui Chelsea London şi Manchester United, dar care a optat pentru o activitate în rugby, intuind potenţialul acestui sport de a creşte dramatic în următorii 10 ani, cum reuşea fotbalul să crească în ultimii 20 de ani. E important ca România să prindă această oportunitate, pentru a nu rămâne în urmă, şi astfel i-ar creşte încrederea şi energia”.

Griffiths a mai remarcat că „eu nu văd probleme în rugby-ul românesc ci un potenţial pentru a găsi şi aplica soluţii, pentru a deveni mult mai mult decât ceea ce e la ora actuală. Trebuie să aibă viziunea a ceea ce ar putea deveni!”, explicând că expertiza continentală a lui Saracens RFC ca şi club mereu implicat în competiţiile europene intercluburi, iar în ultima vreme în Heineken Cup, ar putea servi cauzei Timişoarei, apropiată de un debut într-o întrecere a bătrânului continent odată cu recenta lansare, programată încă din toamna lui 2014, a unui al treilea turneu, Qualifying Competition: „Putem fi o voce în discuţii pentru RCM UV Timişoara şi rugby-ul românesc în privinţa participării în această a treia competiţie a cluburilor, pentru că înţelegem ce implică aşa ceva şi putem oferi expertiză”.

Foarte interesant, atingând şi aspectul întrecerilor la nivelul selecţionatelor naţionale europene, Edward Griffiths a remarcat faptul că „rugby-ul a fost prea mult timp dominat de foştii jucători care s-au regăsit apoi în structurile jocului şi în special cei din Anglia şi Franţa au început să realizeze aspectul că Turneul celor 6 naţiuni ar trebui să deţină o divizie secundă, cu sistem de promovare-retrogradare, deoarece în ziua sa bună România poate de exemplu învinge Scoţia dar unele naţiuni au locul asigurat din oficiu în Turneu, care devine o idee de modă veche, precum un mic club al unor prieteni vechi. Aşadar acest potenţial de expansiune al rugby-ului ar putea aduce schimbări în următorii 10 ani şi în privinţa Turneului dar responsabilităţile sunt existente aici, în România!”

Griffiths a încuviinţat că noul parteneriat RCM UV Timişoara – Saracens RFC London poate îngloba o varietate de aspecte, incluzând faţetele rugby-ului ca sport de masă şi cu implicare în comunitatea locală precum şi în cadrul sistemului juvenil, dat fiind că roş-negrii din nordul capitalei Albionului deţin „o mare reţea, de 34 de cluburi satelit şi amatoare precum şi 40 de echipe pe lângă şcoli, şi am fi foarte bucuroşi să împărtăşim şi astfel experienţa noastră, şi sub formă de manuale de predare. Totodată, deţinem o latură caritabilă a activităţii noastre, implicând 75.000 de oameni, şi conducem 12 proiecte destinate tinerilor aflaţi în arest, iar dacă şi asemenea proiecte ar fi necesare şi de interes aici, atunci ar fi cel mai uşor să fie traduse şi aplicabile. Avem şi 6 co-programe destinate tinerilor cu autism, iar în cadrul acestor proiecte am şi făcut schimburi bilaterale în cadrul patreneriatului nostru cu cei din Sao Paulo”.  

În fine, dat fiind dificultăţile campioanei României de a deţine propria sa arenă la un standard al utilităţilor şi facilităţilor pretabil şi întâlnirilor internaţionale, Griffiths a făcut referire la avantajele şi dezavantajele întâmpinate de Saracens ca şi chiriaş din 1997 şi până anul trecut, în februarie, când se muta în propriul stadion, la Vicarage Road, proprietate a clubului de fotbal Watford FC London, deţinut în trecut de Elton John: „Trebuia găsită o soluţie economică şi din acest punct de vedere a fost bine iar în plus suprafaţa de joc artificială ne permitea să fim complet neafectaţi de starea vremii. Are însă şi ceva utilitate faptul de a deţine propriul nume pe uşa de intrare! În asemenea împărţiri de teren este important ca ambele părţi să fie tratate în mod egal. Noi n-am avut ocazia să fie pe baze egale, ci eram chiriaşi, precum nişte cerşetori. Şi se spune despre rugby că deteriorează mai uşor gazonul în jocul la grămadă sau în alte faze ale partidei dar crampoanele fotbaliştilor taie de fapt iarba mult mai rapid…”

*

Fondat în anul 1876 sub numele Saracens Football Club de către un grup de învăţăcei ai unei şcoli de filologie din Marylebone, zonă din centrul Londrei, clubul englez de Rugby Football Union, rugby în XV, a ajuns să trăiască în acest sezon bucuria dominării primei ligi profesioniste din Albion, Aviva Premiership, pe care o conduce înaintea ultimelor două etape ale returului cu bilanţul 20 18 0 2 558-302 (58-32 la eseuri) 80 de puncte, în faţa lui Northampton, cu 71, respectiv Bath şi Leicester, cu câte 64, dar şi a calificării sâmbătă în finala Heineken Cup, după un autoritar 46-6 (24-6) pe Twickenham în faţa francezilor de la Clermont Auvergne.

Marea finală roş-negrii din nordul Londrei o vor disputa pe 24 mai la Cardiff, în Ţara Galilor, contra lui Toulon, după ce Saracens încheia faza grupelor în Heineken Cup, cu 24 de echipe la start, pe locul 2 în seria adjudecată de Toulouse. Triumful din weekend de pe Twickenham, în faţa a 25.942 spectatori, a fost conturat şi graţie a 6 eseuri, dintre care cele două izbutite de Chris Ashton au stabilit un nou record personal de încercări reuşite într-o singură campanie din Heineken Cup, englezul de 27 de ani ajungând la „cota 11” şi doborând performanţa lui Sebastien Carrat.

Ascensiunea lui Saracens vine şi pe fondul mutării pe propriul stadion, Allianz Arena (10.000 locuri), din februarie 2013, după ce pe parcursul deceniilor juca în diferite locaţii iar încă din ediţia 1997-1998 roş-negrii evoluau pe Vicarage Road, „casă” cu 22.000 de locuri a ex-prim-divizionarei engleze de fotbal Watford FC, din nord-vestul Londrei.

De-acum pe propriul stadion, Saracens şi-a continuat şi lupta pentru supremaţie între cele mai bune 12 cluburi din Albion, grupate în Aviva Premiership, campionat intern al cărui retur precedent îl încheia pe primul loc, pierzând în semifinalele play-off, după ce câştiga titlul în 2011.

Între semifinala europeană câştigată la scor pe Twickenham şi un ultim joc pe teren propriu în retur, pe 3 mai, cu Worcester Warriors, oficiali ai grupării londoneze de rugby, aflată într-o rivalitate locală cu Harlequins, sunt prezenţi la Timişoara pentru a lărgi grupul formaţiilor partenere de pe mapamond, incluzând şi echipe din Abu Dhabi, Kuala Lumpur, Moscova, Sao Paulo şi din Tonga.

Pe lângă RCM UV Timişoara, cluburi din Seattle respectiv din zona ex-sovietică, mai exact din Georgia, sunt prevăzute a face parte din largul parteneriat, preşedintele executiv Edward Griffiths estimând că în jur de 40 de rugbişti ai lui Saracens ar putea evolua în competiţia balonului oval de la Jocurile Olimpice de vară 2016 pentru diferite naţiuni. De fapt, în lotul actual al liderului din Premiership se regăsesc pe lângă sportivii autohtoni, englezi, şi jucători din Africa de Sud, Namibia, Samoa, Fiji, Noua Zeelandă, Japonia, Argentina, SUA şi Germania, precum şi din Irlanda, Scoţia şi Ţara Galilor, după ce pe parcursul timpului pe la londonezi treceau printre alţii şi Michael Lynagh, Philippe Sella, Francois Pienaar, ca antrenor-jucător ori Kieran Bracken. Rugby-ul irlandez este reprezentat la roş-negri şi prin directorul de rugby al clubului, Mark McCall, directorul tehnic Brendan Venter preluând funcţia odată cu achiziţionarea în 2008-2009 a 50% din Saracens de către un consorţiu sud-african, moment care a coincis şi cu abordarea noii strategii internaţionale a grupării londoneze, prezidată de Nigel Wray.

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× 6 = optsprezece

 


Ultimele articole din categoria Rugby: