Federația Română de Rugby, subiect de meditație după reforma adoptată de World Rugby Council

Zile pline în rugby-ul internațional, atât pe plan european, vineri seară disputându-se la Edinburgh finala întrecerii în care debuta în toamnă în faza grupelor și Timișoara Saracens, Challenge Cup, ultim act între Gloucester Rugby și Stade Francais Paris adjudecat de francezi cu 17-25 (10-10), cât și la nivel mondial, miercuri trăgându-se la sorți componența seriilor turneului final nipon Rugby World Cup din 2019, ocazie cu care, tot la Kyoto s-a votat în unanimitate de către consiliul World Rugby o reformă a reglementării 8, vizând înăsprirea criteriilor de eligibilitate în selecționatele naționale a sportivilor din alte țări de origine.

Ceea ce poate da de gândit mai ales prin cuvintele cheie țintite și subliniate de factorii de decizie pe marginea acestui aspect, subiect de meditație pentru Federația Română de Rugby, care, fără a mai găzdui luna viitoare la București turneul World Rugby Nations Cup, conform tradiției din 2007 încoace, se pregătește de un test tocmai în Țara Soarelui Răsare, cu Japonia, pe 10 iunie.

Pe de-o parte, vești bune dinspre răsărit pentru rugby-ul românesc prin prisma tragerii la sorți efectuate miercuri, ”Stejarii” având mari șanse conform poziției lor actual fruntașă la mijlocul parcursului preliminariilor de calificare din Rugby Europe Championship să evite în faza grupelor la ”Mondialul” nipon primele 4 clasate în turneul final din urmă cu 2 ani, însă pe de altă parte și un subiect de rumegat prin prisma semnalelor parvenind dinspre World Rugby Council, în contradicție cu tendințele alimentate în deceniul în curs la reprezentativa de seniori a României de a convoca tot mai mulți sportivi proveniți din alte țări de origine și achiziționați inițial de cluburi prim-divizionare din Ovalia carpatină.

Dat fiind componența de 5 formații a Grupei A la turneul final din anul 2019, cu Irlanda, Scoția, gazda Japonia, câștigătoarea unui baraj play-off și poziția ”Europe 1”, alocată celei mai bine clasate naționale cu excepția deja calificatei Georgia la încheierea anul viitor a întrecerii Rugby Europe Championship pe parcursul 2016-2018, România se anunță încă de pe-acum a apare destul de probabil într-un cvintet ce n-ar include primele patru clasate la ”Mondialul” din 2015 din Albion, și anume Noua Zeelandă, Australia, Africa de Sud și Argentina.

Momentan, la jumătatea parcursului spre finalele nipone, cu mențiunea că rezultatele înregistrate în cadrul Rugby Europe Championship 2017-2018 cu calificata Georgia nu se iau în considerare pentru accederea la turneul japonez, România se află în pole-position cu 15 puncte, urmată de Spania cu 13 puncte, Rusia cu 9 și Germania cu 8, ”Stejarii” având de jucat la încheierea iernii viitoare acasă cu nemții, rușii și belgienii respectiv în peninsula iberică și la gruzini, pe care i-au depășit la limită în duelul direct de la începutul acestui an și implicit în clasamentul celor 5 runde pe 2017, o premieră după 6 sezoane dominate de Los Lelos.

În contrast, prin prisma numărului tot mai ridicat de rugbiști de peste hotare aliniați de XV-le ”Stejarilor” în general din anul precedentului turneu final mondial dar și al reformelor aprobate miercuri de către World Rugby Council, Federația Română de Rugby s-ar vedea nevoită să contureze o strategie de urmat după competiția niponă din 2019 care să se reînscrie pe linia abia retrasată pe plan internațional, firească pentru a mai tempera un eventual flux stimulat prin portițe întredeschise.

Drept exemple concrete, lista de mai jos a titularilor pentru care a optat selecționerul galez Lynn Howells în ultimii nici 2 ani semnalează o îngroșare a rândurilor sportivilor adoptați de ”Stejari” din alte națiuni de origine, ceea ce indică neîndoielnic o subțiere a efectivului numeric valoros al recruților autohtoni ca efect al unor cauze mai ample și ramificate în timp dar și o tendință iscând îngrijorare precum și semne de întrebare inclusiv în raport cu principiile bine evidențiate de decidenții la nivel mondial în cazul opțiunii pentru modificările votate săptămâna aceasta.

Astfel, principalul motor al reformei, Agustin Pichot, vicepreședinte al World Rugby, s-a referit la protejarea ”integrității, etosului și staturii rugby-ului internațional”, argentinianul conducând corul vocilor susținând argumentat necesitatea înăspririi criteriilor de eligibilitate în naționale a unor jucători din alte țări, iar președintele Bill Beaumont a punctat la rândul său importanța ”protejării integrității și credibilității rugby-ului internațional”, reforma votată și adoptată de World Rugby Council în cazul reglementării 8 vrând să dea asigurări în privința legăturii autentice, apropiate, credibile și încetățenite a unui rugbist cu națiunea pe care o reprezintă.

În consecință, de la încheierea primului an calendaristic după Rugby World Cup 2019, mai exact din 31 decembrie 2020, va intra în vigoare prevederea că un jucător străin va putea evolua pentru o altă echipă națională doar dacă a locuit o perioadă neîntreruptă de 5 ani în țara respectivă, față de cei 3 la ora actuală, însă cu efect imediat, încă de la adoptarea sa miercuri 10 mai 2017, intră în vigoare stipularea unui nou criteriu de rezidență în sensul în care un sportiv de peste hotare este eligibil doar în baza a 10 ani acumulați de rezidență în țara în cauză, în cazul în care nu a mai evoluat deja și pentru o altă reprezentativă. În plus, începând din 1 ianuarie 2018 va intra în vigoare și interdicția ca forurile federale să numească drept a doua selecționată națională de seniori naționala sub 20 de ani a țării respective, categorie de vârstă de mare actualitate prin faptul că în 31 mai va demara în Georgia turneul final mondial U20, cu 12 formații la start, și anume Australia, Anglia, Samoa și Țara Galilor în Grupa A, Irlanda, Italia, Noua Zeelandă și Scoția în Grupa B respectiv Argentina, Franța, Georgia și Africa de Sud în Grupa C, ierarhia precedentelor finale din 2016 înșirându-le în prima jumătate a clasamentului pe Anglia, Irlanda, Argentina, Africa de Sud, Noua Zeelandă și Australia, cu gruzinii pe 10.

”Stejarii” se află așadar într-o bună postură pentru a-și asigura deja peste nici un an de zile biletele ca reprezentanți ai poziției ”Europe 1” la Rugby World Cup 2019 din Japonia, păstrând astfel tradiția de a fi prezenți la start ediție de ediție, în insulele nipone fiind vorba despre cea de-a noua, însă Federația Română de Rugby ar trebui să se sesizeze ca atare și să schimbe macazul în lumina reformelor adoptate ca și unanim la nivel global încă după primul an al mandatului de patru avut în fruntea forului mondial de Bill Beaumont și Agustin Pichot.

Echipa națională va reveni în actualitate după fazele finale din această lună ale primei ediții a Superligii în sistemul competițional toamnă-primăvară, dar nu prin tradiționala găzduire la București a turneului World Rugby Nations Cup, organizat în România încă din 2007 și adjudecat de ”Stejari” în 2012, 2013, 2015 și anul trecut, ci prin trei partide test dintre care primele două peste hotare, în continente diferite.

În 2016, România învingea tot cu 20-8 (10-0) și în decisivul de pe Arena Națională ”Arcul de Triumf” cu selecționata Argentina XV, abordat de gazde dintre naturalizați cu Van Heerden, Rose și Umaga, după un 20-8 (18-0) la debut cu Namibia, împotriva căreia dintre străinii adoptați de rugby-ul carpatin erau titularizați Turashvili, Van Heerden, Rose, Umaga și Shennan, dar și un categoric 40-0 cu Uruguay, cu același cvintet de peste mări și țări. De-acum, Rugby World Nations Cup se mută tocmai în Uruguay, reunind naționalele Namibiei, Rusiei și Spaniei dar și selecționatele Argentina XV și Emerging Italy, plus gazda sud-americană, pe când ”Stejarii” se vor confrunta pe 10 iunie în deplasare la Kumamoto cu gazda proximului ”Mondial”, Japonia, a 11-a în ierarhia International Rugby Board, iar apoi în 17 iunie la Edmonton cu Canada iar pe 24 ale lunii viitoare acasă cu Brazilia, a 4-a în Americas Rugby Championship.

România / frr.ro

Pentru conformitate, este semnificativ de semnalat că România aproape și-a dublat de la un an la altul numărul sportivilor naturalizați ca titulari în duelurile barometru cu Georgia, din Rugby Europe Championship, în 19 martie 2016 ”Stejarii” cedând gruzinilor cu 38-9 (19-9) într-o deplasare abordată după ”Mondial” cu Van Heerden, Rose și Kinikinilau la start, pe când Turashvili, Van Heerden, Fakaosilea, Umaga și Shennan au reprezentat o treime din primul XV victorios în 2017 contra gruzinilor, 8-7 de la 5-7 la pauză, tot pe 19 martie.

La fel, dacă anul trecut ”Stejarii” dispuneau în aceeași întrecere cu 61-7 (27-0) de nemți, titulari fiind Rose, Shennan și Kinikinilau, pe-atunci toți 3 la clubul din Ronaț, anul acesta, în surprinzătorul eșec înregistrat în deplasare de România la debutul ediției 2017, 41-38 (20-24) pentru Germania pe 11 februarie, Howells avea la start tot aproape de două ori mai mulți naturalizați, și anume Turashvili, Van Heerden, Rose, Shennan și Umaga.

De fapt, naționala de seniori a FRR a avut câte 4-5 titulari din străinătate și în celelalte apariții din iarnă în Rugby Europe Championship 2017/8, provenind din națiuni de pe bătrânul continent precum Anglia sau Georgia dar și din Africa de Sud, Noua Zeelandă ori Tonga, numărul lor fiind în vizibilă creștere față de cel al naturalizaților utilizați la ”Mondialul” din 2015 din Albion.

Astfel, în primul succes pe anul în curs, 13-3 (10-3) acasă cu Spania, în 18 februarie, Turashvili, Van Heerden, Samoa, Shennan și Umaga au început ca titulari, în următorul, 30-10 (14-3) în Rusia pe 4 martie, aceiași au început deplasarea, cu excepția lui Stephen Ross Shennan, iar în ieșirea la Bruxelles, 33-17 (14-0) cu Belgia, pe 11 martie, s-a apelat în primul XV la Van Heerden, Fakaosilea, Umaga și englezul Cobden, în premieră titular.

Comparativ, prezențele în toamna lui 2015 la turneul final mondial din insulă au fost ceva mai discrete prin prisma străinilor cooptați de ”Stejari”, Turashvili, Van Heerden și Kinikinilau abordând la start jocul de debut pierdut cu 11-38 (6-17) pe 24 septembrie în fața Franței. Ulterior, pe 27 septembrie, în eșecul 10-44 (3-18) cu Irlanda, doar Wiringi și Kinikinilau au intrat dintre străini în primul XV, prezența naturalizaților dublându-se în răsturnarea de scor de succes contra Canadei, 17-15 (0-8) pe 6 octombrie, încununată și cu Turashvili, Van Heerden, Wiringi și Kinikinilau la start, cvartetul păstrându-și pozițiile și în decisivul cedat cu 22-32 (3-22) Italiei pe 11 octombrie, ceea ce l-a inclus pe Kinikinilau între foarte puținii titulari integraliști ai românilor în Anglia.

Revenim însă la subiectele de strictă actualitate, și anume weekend-ul la vârf al cupelor continentale inter-cluburi, ce programează sâmbătă seară la Edinburgh finala ediției 2016-7 în întrecerea numărul 1, European Rugby Champions Cup, între Saracens London și Clermont Auvergne, precedată în aceeași zi de premiera Continental Shield a calificatelor de la baraj în grupele Challenge Cup 2017/8, ambele din Krasnoyarsk, Enisei-STM printr-un 97-7 tur-retur după 51-7 acasă în manșa a II-a cu Mogliano Rugby iar Krasny Yar grație unui 18-27 victorios în revanșa la Timișoara și 35-39 la general cu campioana României, respectiv la rezultatul tragerii la sorți a grupelor Rugby World Cup – Japonia 2019, și anume:

Grupa A: Irlanda, Scoția, Japonia, ”Europa 1” și câștigătoarea play-off-ului dintre ”Europa 2” și locul 3 din Oceania, dintre Fiji, Samoa și Tonga.

Grupa B: Noua Zeelandă, Africa de Sud, Italia, ”Africa 1” și câștigătoarea turneului de recalificare cu naționale din zonele America, Africa, Europa și Oceania/Asia.

Grupa C: Anglia, Franța, Argentina, ”America 1” și ”Oceania 2”.

Grupa D: Australia, Țara Galilor, Georgia, ”Oceania 1”, ”America 2”.

De menționat așadar că 12 naționale sunt calificate din oficiu în baza rezultatelor de la RWC 2015, turneu final în care Noua Zeelandă a reușit premierele păstrării trofeului și cuceririi celui de-al treilea în totalul de 8 ediții, cu ocazia întâiului ultim act între reprezentative din emisfera sudică, 34-17 cu Australia și urmate în careul de ași de ”bronzul” Africa de Sud și Argentina, dar de notat totodată și premiera implicându-i tot pe All Blacks, de a-i întâlni pe sud-africani încă din faza grupelor, aspect valabil pentru competiția niponă, ivindu-se la orizont în 12 locuri de disputare la 8 ani după conspirația generată la Fukushima, tragedie de impact ce nu poate fi trecută cu vederea nici prin prisma și în contextul lumii arenelor sportive, oricât de impropriu ar putea părea la prima vedere.

Tot pentru conformitate, iată XV-le cu care România a dispus în urmă cu nici două luni la București de Georgia, 8-7 în urma căruia ”Stejarii” au 19 puncte (122-78; 16 eseuri înscrise) iar gruzinii tot atâtea (129-36; 19 eseuri), și anume Ionuț Badiu (Carcassonne), 2. Otar Turashvili (Colomiers), 3. Alexandru Țăruș (Beziers), 4. Johan Van Heerden (Știința Baia Mare), 5. Marius Antonescu (Tarbes), 6. Viorel Lucaci (CSA Steaua), 7. Andrei Gorcioaia (Massy), 8. Mihai Macovei – cpt. (Colomiers), 9. Florin Surugiu (CSA Steaua), 10. Florin Vlaicu (CSA Steaua), 11. Ionuț Dumitru (CSA Steaua), 12. Sione Fakaosilea (Știința Baia Mare), 13. Jack Umaga (Timișoara Saracens), 14. Stephen Shennan (Timișoara Saracens), 15. Cătălin Fercu (Timișoara Saracens), rezerve la start fiind atunci 16. Eugen Căpățână (Timișoara Saracens), 17. Constantin Pristaviță (Știința Baia Mare), 18. Alexandru Gordaș (CSA Steaua), 19. Valentin Popârlan (Timișoara Saracens), 20. Dorin Lazăr (Timișoara Saracens), 21. Valentin Calafeteanu (CSM București), 22. Jody Rose (Timișoara Saracens) și 23. Mădălin Lemnaru (Timișoara Saracens).

 

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× 5 = douazeci cinci

 


Ultimele articole din categoria Rugby: