Inconsolabilă. RCM UVT Timișoara, ca și în 2011, pe locul 3: 43-3 și 5-0 la eseuri cu Dinamo

Dacă la finele primei stagiuni a Superligii, din 2011, RCM UVT Timișoara s-a putut declara totuși mulțumită pentru urcarea pe podium grație câștigării finale mici în dauna Farului, chiar dacă ceda cu cântec semifinala de la Baia Mare, în schimb ”bronzul” adjudecat astăzi de campionii din 2012 și 2013 tot pe ”Arcul de Triumf” are o accentuată paloare pentru niște galben-albaștri ca și inconsolabili. Iată detaliile, urmând a reveni cu imaginile din nocturnă…

 

Finala mică trebuia jucată iar însăși intrarea pe teren pentru ocazia cât se poate de clară de a câștiga un meci a conferit un nimerit aport psihologic în tabăra timișorenilor, însă realitatea e că uvertura marii finale a fost doar apă chioară, cu foarte multe locuri goale în tribune și o mult mai restrânsă galerie de pe malurile Begăi decât cu prilejul frumoaselor triumfuri din precedenții 2 ani sau decât în cazul în care RCM UVT Timișoara n-ar fi fost scurtcircuitată cu… ață albă tocmai acasă.

Nici cea mai grozavă prestație cu putință și nici cel mai categoric succes în meciul de la București pentru locul 3 n-ar fi putut șterge cu buretele tristețea ce a năpădit sufletul clubului din Ronaț după dispariția prin rupere a filelor cu vizele medicale a 5 titulari și o rezervă înaintea semifinalei ulterior pierdută acasă cu Farul, șoc ce a detonat sezonul campionilor, cărora tot ce le-a mai rămas la ora finalei mici a fost să ridice fruntea sus și să-și facă jocul de o manieră profesionistă.

Iar timișorenii pregătiți în ultimele nici 4 săptămâni de neo-zeelandezii Grainger Heikell și Sosene Anesi, care au preluat cârma de la demisul Danie de Villiers, au confirmat calculele hârtiei, depășind-o pe Dinamo, care, în ciuda faptului că a câștigat de numai două ori în sezonul regular, din 12 încercări, și de încă două ori mai apoi, în play-out și la baraj, dar de fiecare dată la numai un punct diferență, a ajuns să lupte pentru medaliile de bronz.

Cea mai inedită și neașteptată finală mică din istoria de 4 ani a Superligii, disputată de fiecare dată până acum de Farul dar în premieră de Dinamo, a fost tranșată de RCM UVT Timișoara cu 43-3, la pauză 14-3, după un meci care nu s-a ridicat la înălțimea momentului, trădând atât dezamăgirea campioanei, care se simțea aidoma unui rechin rătăcit într-un acvariu, cât și incompatibilitatea unei grupări învinse de 12 ori – și cu 40-9 în semifinale! – cu rolul de combatantă pentru urcarea pe podium. De fapt, judecând prin prisma fofilării lui Dinamo în seara cu trofeul pe masă a rugby-ului românesc, se nasc serioase semne de întrebare în privința eficienței sistemului competițional al Superligii.

Ca o crudă ironie la adresa încercaților rugbyști ai Timișoarei, cei 5 titulari fără drept de joc la ora semifinalei au avut de-această dată și vizele medicale în carnete, și permisiunea delegaților federali de a intra în teren, la numai o săptămână de la farsa de pe ”Dan Păltinișanu”. Iar că erau și au fost apți de joc, au dovedit-o cu prisosință pe ”Arcul de Triumf”. Ce mai comedie s-a derulat pe malurile Begăi!

RCM mvt UV Timişoara, pentru al patrulea an la rând pe ”Arcul de Triumf”, în ziua finală a Superligii, rezervată ”careului de ași”

 

Ca joc, după ce favoriții au ratat de puțin realizarea unui eseu la colțul terenului foarte ”cariat” și sterp al Arenei Naționale, prin Lemnaru, în minutul 3, galben-albaștrii au deschis scorul peste nici 10 minute, prin Valentin Calafeteanu, 3-0 dintr-o lovitură de pedeapsă. Uvertura Manu Siotame avea să egaleze pentru Dinamo în minutul 17, dar nu și să preia conducerea în minutul 20, când a nimerit bara dintr-o altă lovitură de pedeapsă, foarte puțin mai apoi jucătorul de linia I Marian Eugen Căpățână, unul dintre cei 5 perdanți ai campionilor la ora farsei de pe ”Dan Păltinișanu”, izbutind primul eseu al serii, 8-3 în minutul 22.

Calafeteanu n-a transformat dar s-a revanșat în minutele 27 și 40, stabilind scorul primei părți, 14-3, mai clar și pe fondul altor două lovituri ratate de Manu Siotame.

Tot un component al liniei I a bănățenilor, Manasa Saulo Romumu, a reușit și primul eseu al părții a doua, 19-3 în minutul 49, timișorenii rezistând apoi în minutul 57, și cu prețul eliminării temporare a lui Rus, celui mai furibund atac al bucureștenilor, eșuat și contracarat printr-o rapidă șarjă finalizată la colț de Mădălin Vlad Lemnaru, 26-3 la mijlocul părții a doua. Chiar dacă nouarul Calafeteanu a ratat din nou transformarea, el iarăși s-a revanșat în minutul 67, când a continuat și sarabanda înlocuirilor în XV-le învingătorilor.

Astfel, după ce Morrison îi lua locul lui Carpo încă după primul sfert de oră de joc, acum neo-zeelandezii au efectuat modificări în linia I, fără însă a înfrâna iureșul celor din Ronaț.

Care au mai savurat un al patrulea eseu, în minutul 70, prin același Lemnaru, și un al cincilea, prin Kinikinilau, în minutul 76, transformat însă de Umaga, după ce Calafeteanu îi lăsase locul lui Dumitru.

Mădălin Vlad Lemnaru, aripa Timișoarei: două eseuri pentru RCM în finala mică

 

În concluzie, tot mai clar și detașat odată cu scurgerea timpului, 43-3 și 5-0 la eseuri, timișorenii izbutind pentru a patra oară în Superliga 2014 să bareze culcarea balonului oval în propriul teren de țintă, respectiv pentru a treia oară la rând.

A 12-a victorie timișoreană în campionatul căruia tocmai i-a pus punct, din 17 apariții, dar și cea mai puțin savuroasă, necompensând un profund sentiment de injustețe. Doar gândul că Baia Mare are o mult mai facilă misiune de a-și recâștiga după 3 ani trofeul, în finala cu RCJ Farul, în premieră în anii Superligii în ultimul act, și e suficient pentru timișoreni, oricât de bravi ar fi, să înghită în sec.

*

Dinamo – RCM UVT Timișoara 3-43 (3-14)

Eseuri: Căpățână (minutul 22), Saulo (49), Lemnaru (60, 70), Kinikinilau (76). Transformări: Calafeteanu 2 (din 4) și Umaga.

Lovituri de pedeapsă: Calafeteanu (12, 27, 40, 67) / Siotame (17).

RCM UVT Timișoara: 1. Țăruș, 2. Căpățână, 3. Saulo, 4. Popîrlan, 5. Laăr, 6. Burcea – cpt., 7. Rus, 8. Carpo, 9. Calafeteanu, 10. Rose, 11. Shennan, 12. Kinikinilau, 13. Umaga, 14. Lemnaru, 15. Fercu.

Au mai intrat, pe rând, Morrison în prima parte, respectiv Mariș și Militaru, din minutul 67, Moala, Tangimana, Gorcioaia și Tănase, din minutul 70, și Dumitru.

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


4 × doi =

 


Ultimele articole din categoria Rugby: