Precum în aprilie 2017 cu rușii, Timișoara Saracens ratează din nou intrarea în grupele Challenge Cup prin a pierde tot în returul barajului, acum cu nemți

Mâine se împlinește un an de la eșecul pe ”Dan Păltinișanu” cu 18-27 în returul cu Krasny Yar al barajului de calificare în grupele Challenge Cup, survenit după ce campioana României triumfa în deplasare cu 12-17 în manșa I, iar istoria s-a repetat de astă dată pe teren advers, într-o călduroasă după-amiază în Germania, unde laureata Bundesligii a răsturnat încă din prima parte handicapul din partida tur de acum 3 săptămâni de pe Bega, Heidelberger Ruderklub 1872 e.V. intrând astfel în premieră între cele 20 de cluburi din întrecerea continentală inter-cluburi numărul 2. Stingând prematur motoarele în România, de la 21-3 la pauză și 26-10 la 26-20 final, Timișoara Saracens și-a făcut greu returul afară, devenit ca și imposibil odată ce nemții s-au desprins încă din prima parte aidoma bănățenilor pe 31 martie, cu diferența că alb-albaștrii au ținut suficient de rezultat: 27-15 (18-3) și 47-41 ca scor general în ansamblul dublei manșe.

Rugbiștii din Ronaț începeau ca la carte la fine de martie jocul tur cu oponenții nemți, înscriind 3 eseuri și desprinzându-se la o diferență care ar fi fost dezarmantă pentru cei din Heidelberg în perspectiva revanșei, însă, la o privire retrospectivă asupra cursului ulterior al dublei manșe, în care ”albaștrii” au comprimat handicapul cu 10 puncte în ultimele faze ale disputei de pe ”Dan Păltinișanu” iar apoi au abordat încă din capul locului la fel de hotărât precum bănățenii revanșa din Germania, semnând două eseuri în prima parte, se poate estima că Timișoara Saracens a ratat pe undeva calificarea în ediția 2018-2019 din European Rugby Challenge Cup în acele ultime minute ale încleștării de pe Bega.

Clipe în care disciplinații și stăruitorii nemți au simțit că ar avea o pâine de mâncat, dovedind apoi până la pauza returului dar chiar și în continuare că nu degeaba dispuneau în faza precedentă de o reprezentantă de frunte din Eccellenza, ca o performanță în sine pentru Heidelberger RK.

Într-adevăr, gruparea campioană a Germaniei își depășise deja pe undeva condiția prin a ajunge la acest baraj grație dublei victorii din ianuarie cu Pataro Rugby Calvisano, 34-29 acasă în tur și un 13-17 victorios în peninsulă, avertismente în sine pe adresa timișorenilor, mai obișnuiți cu aceste faze, după ce chiar ajungeau în grupele Challenge Cup în 2016 tocmai printr-un succes tur-retur cu aceeași formație din Calvisano, 36-23 acasă și 17-28 în Italia acum două primăveri.

Acele triumfuri n-au mai fost însă repetate la baraj, iar dacă n-au fost ruși care să le vină de hac campionilor României, de astă dată au fost nemți, elevi ai lui Kobus Potgieter și Pieter Jordaan.

În aprilie 2017, rateul din returul acasă se lăsa cu demiterea lui Grainger Heikell, cât se poate de inadecvată prin prisma salbei de medalii adjudecate de bănățeni cu neo-zeelandezul la cârmă dar și a surghiunului de care a avut parte tehnicianul pe Bega în nespus de numeroasele luni de suspendare dictate de FRR, însă continuarea a fost totuși fericită măcar pe plan intern, recooptarea cu titlu provizoriu a lui Chester Williams contribuind la menținerea trofeului Superligii în vitrină.

Iar acum Timișoara Saracens s-a reorientat din nou spre sud-africanul Williams, simțind cu atât mai mult după dubla înfrângere din 2018 cu CSM București, în capitală în semifinalele Cupei României dar și săptămâna trecută în Ronaț în returul Superligii, că i-ar putea fugi pământul de sub picioare. Vulnerabilități au fost însă detectate și de nemți pe finalul turului iar astăzi le-au exploatat, alb-albaștrii valorificând avantajul terenului propriu și răsturnând soarta calificării încă din prima parte. După care au avut capacitatea de a ține de rezultat, exact ceea ce n-au întreprins în tur mai experimentații sportivi din Ronaț.

Gazdele din Heidelberg s-au desprins până la 18-3 la pauză, similar acelui 21-3 atins de timișoreni în primele 40 de minute acum 3 săptămâni, iar chiar dacă s-au înclinat la reluare în fața primelor eseuri ale celor din Ronaț, izbutite din minutul 62, au mai profitat de o eroare a elevilor lui Sosene Anesi și Ulises Gamboa, pentru a ridica la 5 numărul loviturilor de pedeapsă transformate: 27-15.

Ca o mare diferență de la acel 3-10 consemnat pe același teren între aceleași oponente pe 16 ianuarie 2016, triumf prin care timișorenii rămâneau încă invincibili în Europa, pe drumul lor fără greș spre grupele ER Challenge Cup. Iar dat fiind că ”albaștrii” din Heidelberg sunt campioni ai întrecerii interne a națiunii rugbistice de pe locul 29 în ierarhia la zi a International Rugby Board, față de poziția a 17-a din dreptul României în arena inter-țări, ”Stejarii” având în cont și un recent 85-6 zdrobitor în dauna nemților în 10 februarie la Cluj, se poate aprecia că înfrângerea timișorenilor în Germania este mai grea decât majoritatea altora, de fapt nu prea multe la pasivul bănățenilor.

Care erau însă avertizați de o oarecare consistență a alb-albaștrilor, dat fiind victoriile acestora, tot 3 la număr, precum în dreptul lui Drenceanu&Co, și în preliminariile pe grupe din întrecerea numărul 3 Continental Shield, două dintre ele fiind în toamnă împotriva italienilor, 23-19 cu Pataro Rugby Calvisano și 19-15 cu Petrarca Rugby.

Mai multe aspecte au concurat așadar la conturarea acestui deznodământ, cei din Heidelberg având totodată și ocazia de a juca luna viitoare finala Continental Shield cu Enisei-STM, o grupare rusească trecută prin Challenge Cup, într-un weekend de rugby la Bilbao, cu tot cu finalele ediției în curs ale principalelor două întreceri ale Europei. Se știe deja, englezii de la Gloucester Rugby, calificați mai clar, 33-12 cu Newcastle Falcons, și galezii de la Cardiff Blues, 16-10 în cealaltă semifinală, își vor disputa ultimul act cu trofeul pe masă în Challenge Cup 2017/8, pe când azi-mâine Leinster cu Scarlets respectiv Racing 92 Paris cu Clermont Auvergne trag pentru locurile în finala concursului numărul 1, ER Champions Cup.

Ca un făcut, de la introducerea anul trecut a finalelor Continental Shield, și încă programate la ora finalelor în principalele două întreceri, timișorenii s-au împiedicat tocmai la ultimul hop, ratând mai ales intrarea în grupele din toamnă ale Challenge Cup.

Anul trecut n-au ajuns la Edinburgh de mâna rușilor, mai tari la Timișoara, anul acesta în Țara Bascilor, deși ”negrii” au dat tot mai multe semne că s-au trezit la realitate spre mijlocul părții secunde a returului, izbutind și întâiul lor eseu în minutul 62, semnat de Marius Simionescu după o intensă presiune în preajma buturilor adverse, dar rămas netransformat: 24-8. Timp ar mai fi fost berechet, mai ales că apoi și Michael Stewart a reușit un alt eseu pentru oaspeții venind din urmă, transformat de Luke Samoa, 24-15, însă riposta celor de la Heidelberger RK a fost cât se poate de promptă, dintr-o altă lovitură de pedeapsă, 27-15, scor înghețat apoi cu succes de amfitrioni, într-un finish pe muchie. În care un eseu transformat le-ar fi adus timișorenilor calificarea.

Atât de aproape, precum anul trecut acasă, și totuși într-atât de departe…

Luați tare de nemți în prima jumătate a părții întâi, în care celor din Ronaț nu le-au fost lăsate marje de manevră pentru a-și etala superioritatea valorică, campionii României au cedat încet teren și s-au văzut îngenuncheați în minutul 24 de un prim eseu, totuși netransformat: 5-0. Scor la care și erau încă în graficul calificării, deși jocul nu le curgea pe plac. Jody Rose a redus puțin mai apoi din handicap, 5-3 dintr-o lovitură de pedeapsă în minutul 30, însă ”albaștrii” din Heidelberg au plusat până la pauză la capitolul eseuri, și transformând: 12-3.

Pierduți cu firea, oaspeții au continuat să comită erori, exploatate de campioana Germaniei prin alte două lovituri de pedeapsă fructificate până la pauză, și încă două la începutul părții secunde. Scorul luase deja proporții nebănuite, 24-3, conturându-se o surpriză. Și a fost, neplăcută pentru ”negrii” Timișoarei.

Care au început deplasarea în XV-le Fercu; Simionescu, Manumua, Popa, Tangimana; Rose, Rupanu / Badiu, Rădoi, Pungea; Popârlan, Drenceanu – cpt.; Morrison, Rus; Stewart, așadar cu două noutăți în liniile dinapoi față de partida tur și cu una singură în pachetul de înaintare, Rădoi în locul accidentatului Căpățână în linia I. Pe parcursul revanșei de pe Sportzentrum Sud au intrat și dintre rezervele Samoa, Shennan, Sabău, Militaru, Doge, Mureșan, Lazăr și Umaga. Revenirea cu picioarele pe pământ, în restul returului Superligii, pe 28 aprilie de la ora 13 în Ronaț cu CS Dinamo, la fel și pe 1 mai de la ora 11 cu CS U Cluj, urmând ca pe 5 mai la 11 să aibă loc deplasarea reprogramată la liderul CSA Steaua. Apoi, semifinala de campionat în deplasare…

Nemții s-au calificat în finala bască de peste 4 săptămâni din Continental Shield dar mai ales în grupele cu minim 6 meciuri în toamnă și iarnă în Challenge Cup 2018/9 cu efectivul Jörn Schröder, Antony Dickinson, Samy Füchsel, Mark Fairhurst, Timo Vollenkemper, Michael Poppmeier, Dasch Barber, Julio Rodriguez, Jacobus Otto, Sebastian Ferreira, Jarrid Els, Sean Armstrong, Hagen Schulte, Raynor Parkinson, Steffen Liebig, Pierre Mathurin, Marcel Coetzee, Ayron Schramm, Robert Hittel, Siegfried Fisi’ihoi, Vian Riekert, Marcel Human și Marcel Henn.

 

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


opt − = 6

 


Ultimele articole din categoria Rugby: