Răpusă acasă de ”Zimbri”, tripla campioană la zi a Superligii nu-și mai poate apăra trofeul

Un prim eșec pe teren propriu în toate cele 3 competiții interne ale sezonului, dar într-un moment crucial, cel al semifinalei eliminatorii în manșă unică din campionatul Superligii, a fost suficient sâmbătă de la prânz pentru a-i pune pe rugbiștii Timișoarei în postura de a nu-și putea apăra laurii întrecerii de regularitate a elitei naționale, triplii deținători la zi ai titlului ieșind în premieră din cursa spre un nou trofeu al eșalonului întâi după controversa cu cântec din penultimul act de pe același teren, din septembrie 2014. Cei din Ronaț și-au asigurat la finele sezonului regular găzduirea uneia dintre semifinale, dar au condus numai la începutul meciului prin penalitățile lui Samoa, ”Zimbrii” băimăreni pe care îi înfrângeau în ultimele 3 finale la rând, prima, în decembrie 2015 chiar în Maramureș, ripostând decisiv prin 5 eseuri dintre care 3 ale aripii Apostol, iar pe final rezistând grație și unui eseu refuzat bănățenilor: 30-35 (13-21). CSM Știința va juca astfel a zecea finală consecutivă în elită, cu CSA Steaua, învingătoare în cealaltă semifinală cu 15-22 (3-9) pe ”Olimpia”, pe când Timișoara Saracens va absenta din al treilea meci cu trofeul pe masă al celor 8 ediții din Superliga, trăgând acum la ”bronz” cu CSM București.   

Spre finele unui sezon alambicat, pe 3 fronturi, inclusiv cel internațional, și inclusiv cu meciuri reprogramate, multe reprezentații fiind în deplasare, parcurs de primăvară în care și-a atins vârful de formă în deplasarea peste Munții Urali, unde a pierdut însă de puțin și pe final calificarea în grupele Challenge Cup și pe fondul unei laxități în partitura defensivă, în ciuda apetitului ofensiv, Timișoara Saracens a căzut sâmbătă de la ora 12 pradă aceleiași slăbiciuni în apărarea propriilor buturi, în manșa unică a semifinalei eliminatorii de pe ”Dan Păltinișanu” a Superligii, ceea ce a costat-o o rară absență de la ora evenimentului cu trofeul pe masă.

Lăsând la o parte semifinala de pomină și încă neelucidată a Superligii din 2014, pierdută în septembrie 2014 cu RCJ Farul tot pe ”Dan Păltinișanu” după nebuloasa ”filelor rupte din carnete”, bănățenii dețineau un bilanț favorabil zdrobitor în penultimele acte în general acasă ale campionatului elitei, cu excepția ce confirmă regula, și aceea în stagiunea de lansare a noii competiții, și încă în deplasare în Maramureș, în toamna lui 2011, o altă confruntare cu mare cântec, așa încât primirea ”Zimbrilor” pe Bega nu constituia un obstacol de netrecut, în ciuda unor probleme de efectiv și a minusurilor manifestate inclusiv în ultimele 3 apariții, toate în deplasare în prima jumătate a lunii în curs.

Însă, la revenirea după 3 săptămâni în propria bătătură, timișorenii s-au înclinat în primul examen mai dificil care le-a apărut în cale după cel din capitală de pe 1 mai, și tot la 5 puncte diferență, astăzi cu 30-35 după ce s-au văzut conduși destul de clar încă din prima parte, atunci cu 21-16 în fief-ul lui CSM București, semne ale unei oarecare pierderi de teren. 

Au mai existat rateuri și în precedentele două primăveri, de când sezonul Superligii se derulează în noul sistem cu începere din toamnă și nu pe cadrul anului calendaristic, rateuri mai ales în ceea ce privește barajele de accedere în Challenge Cup, însă de fiecare dată rugbiștii timișoreni au așezat în cele din urmă cireașa pe tort, râzând la urmă cel mai bine prin a lăsa impresia de 10 la final, apărare cu succes a trofeului în campionatul intern. Era răspunsul ripostă la semnalmentele unor vulnerabilități ce se doreau a fi exploatate de oponenții ”Zimbri” finaliști, însă fără sorți de izbândă. 

În ciuda unor probleme, bănățenii ajungeau invariabil în finalele ligii și le și câștigau, însă istoria nu s-a mai repetat și cu ocazia penultimului act din ediția 2018-2019, ”Zimbrii” reabilitându-se prin primul lor triumf pe Bega după mai bine de cinci ani, din 5 aprilie 2014, și tocmai pe același gazon pe care sufereau o severă corecție de dată ceva mai apropiată într-o finală cu trofeul pe masă, cea a Cupei României. Mereu un adversar redutabil, CSM Știința a etalat un mai expansiv joc pe aripi, eficient fructificat prin punerea în valoare a lui Adrian Apostol dar și a omologului său de pe celălalt flanc Sikuea Taliauli, unul dintre cei 7 titulari de peste hotare în XV-le aliniat de argentinianul Mario Alejandro Canale și Paul Rusu, un al cincilea eseu venind prin efortul pachetului de înaintare cu finalizarea pilierului Pristaviță-Mardare, completarea fiind pe măsură din bocancul lui Gigi Manole, fără greș în transformări. 

Așa cum nu s-au mai apărat în aceeași articulată partitură nici în dispute mai facile din noul an, nici în încleștări pe muchie și cu mai mare miză, timișorenii nu și-au reglat jocul defensiv nici în duelul pentru pătrunderea în finală, fisură detectată de Shamkaradze și compania, care n-au mai așteptat invitații speciale după ce fostul marcator al băimărenilor, Luke Samoa, a modificat în primele dăți tabela de marcaj, la 6-0.

Maramureșenii s-au dovedit a fi și ceva mai proaspeți după ce au repetat cu succes în precedentele 3 apariții strict acasă, cu CSM București, clujenii și dinamoviștii, pe când, se știe, Timișoara Saracens a avut în calendar și finala reprogramată a Cupei României cu CSM București, și restanța afară în campionat cu aceeași trupă din capitală, pentru a nu mai pune la socoteală ”dubla” cu tot cu ieșirea în Siberia împotriva lui Yenisey-STM Krasnoyarsk, toate micile detalii contând.

Sosene Anesi și Ulises Gamboa au apelat la o singură modificare în XV-le de start față de repetiția din sâmbăta precedentă de la Cluj, Morrison fiind reintrodus în linia a III-a, în locul lui Tătăruș, iar timișorenii au început promițător, încheind printr-un susținut asalt ofensiv în căutarea breșei ce le-ar fi adus un ultim eseu cel mai probabil învingător, reușit de altfel de centrul Tevita Manumua dar invalidat, furibundă tentativă de smulgere a unui rezultat favorabil ce a reamintit de deznodământul pe scut al deplasării în Rusia. Deși inițial la conducere, galben-albaștrii au cedat și acum inițiativa, iar în ciuda încheierii meciului în atac, din nou au trecut de puțin pe lângă bucuria finală, eșec care le întregește o primăvară a regretelor, după pierderea în ultimul act din capitală a Cupei României iar în Siberia a intrării în grupele Challenge Cup.

Semifinala s-a scurs de fapt printre degete încă din prima parte a jocului disputat pe o căldură aproape tipică lunii mai dar într-o ambianță rarefiată în tribuna ”ovalului” de pe Bega, vizitatorii metamorfozând erorile defensive din debutul întâlnirii în șarje bine oțelite pe atac, vârfuri de lance fiind aripile Adrian Apostol și Sikuea Taliauli, cu o completare a pilierului Constantin Pristaviță-Mardare, eseuri transformate fără greș de Dorin Gigi Manole. În replică, numai un eseu timișorean, cu fundașul Samoa și în acest rol. Însă 13-21 la pauză, îngrijorător pentru gazde.

Iar aspectul jocului nu s-a schimbat cu mult nici la reluarea sa, ”Zimbrii” izbutind în aproape aceeași măsură să înfrâneze fără erori avântul timișorenilor cu găuri în efectiv, în plus cu un și mai mare aport ofensiv al aripii Apostol, eficient în lansările sale, autor al altor eseuri și în minutele 50 și 57. Rugbiștii din Ronaț au avansat în a-i egala la acest capitol pe oaspeți în decursul părții secunde, Vlăduț Zaharia și Valentin Popârlan culcând balonul în terenul de țintă băimărean, iar Samoa și-a făcut și în continuare datoria de la punct fix, cu transformările și o lovitură de pedeapsă, strângând 20 de puncte pentru amfitrioni, dar n-a fost suficient pentru tranșarea semifinalei acasă. 

La urma urmei, presiunea adițională era pe umerii campionilor, vulnerabilități taxate de formația nu neapărat superioară dar mai pragmatică. Una peste alta însă, nu o etalare semifinală de calibrul valoric al unei asemenea faze a competiției, și asta în ciuda întregii rivalități dintre principalii doi poli din afara capitalei ai Superligii Ovaliei carpatine în deceniul în curs, explicație a rezultatelor internaționale binecunoscute, nu neapărat în grupele Challenge Cup, scenă pe care nu pot fi emise pretenții, dar de exemplu la baraj, oponentele de sâmbătă de pe ”Dan Păltinișanu” fiind arse pe rând în ultimii ani de aceiași ruși de la Yenisey-STM.

În tot cazul, o primă finală de campionat CSM Știința – CSA Steaua după nu mai puțin de 8 ani… 

Iar apropo și de arena internațională, o formație trecută în acest sezon pe ”Dan Păltinișanu”, ASM Clermont Auvergne, a cucerit trofeul Challenge Cup, 36-16 în finala franceză cu La Rochelle, finala Heineken Champions Cup – principala întrecere continentală inter-cluburi, fiind adjudecată în ediția 2018-2019 de londoneza Saracens, o recentă fostă câștigătoare a aceleiași cupe, 20-10 cu Leinster Rugby.    

Timișoara Saracens: Samoa; Zaharia, Popa, Manumua, Shennan; Rose, Rupanu / Taupaki, Căpățînă – cpt., Pungea; Popîrlan, Mureșan, Tătăruș, Rus; Sabău,

Rezerve: Rădoi, Boshoff, Halalilo, Iftimiciuc, Neculau, Moala, Umaga, Lazăr.

CSM Știința Baia MareMaravunawasawasa; Taliauli, Khvicha, Fakaosilea, Apostol; Manole, Shamkaradze / Mardare Pristaviță, Cojocaru, Nailago; Dănilă – cpt., Roșu; Alexe, Immelman; Chirică.

Rezerve: Tejerizo, Dico, Nica, Mtya, Țiglă, Bucur, Botezatu și Iurea.

 

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


− 5 = trei

 


Ultimele articole din categoria Rugby: