La un nou debut, acum pe terenul unui club de fotbal de tradiție, CFR, notăm prin comparație că RCM mvt UV Timișoara a mai avut astăzi doar 4 titulari din XV-le cu care debuta în Superliga de rugby în urmă cu foarte puțin peste 2 ani, tot într-un meci cu Farul, semn al unor intense căutări de redirecționare a balonului oval pe un alt făgaș.
Căutări reliefate și de Chester Williams prin încercările sale de la meci la meci, și chiar și astăzi, impuse însă și de contrîngeri, de a contura formula ideală, misiune destul de dificilă în acest moment al unei noi reclădiri a lotului.
Chester Williams, un campion mondial ca jucător, campion şi al României ca antrenor: un nume care poate atrage alte nume în jurul său
Într-adevăr, în ultimul week-end din martie 2011, la lansarea Superligii Ovaliei carpatine, un refortificat XV al Timișoarei rugbystice găzduia întîia dintr-un șir de prime 4 partide ale sale de campionat transmise în direct de GSP, sfîrșită însă pe scut tocmai la potou, 13-14 (10-3) cu Farul, pe fostul teren Electromotor din preajma Pavilioanelor CFR Ronaț, duel dintr-o neguroasă duminică din care s-au mai regăsit și astăzi, tot contra constănțenilor dar și datorită numeroaselor indisponibilități, doar Căpățînă, Drenceanu, Rus și Conache, noi reamintind mai jos și formula de start aliniată pe-atunci de Alexandru Domocoș.
Au trecut ceva mai mult de 2 ani, răstimp în care noul RCM mvt UV a adăugat titlului național acontat în 1972 pe stadionul „Ştiinţa”, fost „23 August”, arenă de legendă a sportului local, din centrul orașului, triumf cu regretatul Gheorghe Rășcanu drept căpitan, și al cărui nume a fost acordat terenului mai nou înămolit și tocmai părăsit din izolatul Ronaț, și iată că recroirea destinului noii campioane a României se leagă începînd din acest al doilea week-end de aprilie din 2013 de un alt stadion din preajma unor căi ferate.
Porțile de fotbal au fost date deoparte, zgîriind mai mult sau mai puțin orgoliul unui club alb-vișiniu cîndva vicecampion național de seniori și multiplu finalist și chiar cîștigător al competiției de juniori a balonului rotund românesc, care deja la prima solicitare și-a amînat un joc ce trebuia să-l găzduiască astăzi pe CFR tocmai de la 11, iar rugby-ul și-a completat cu un alt pas incremental năvalnica metamorfoză legată mai ales de venirea lui Dan Dinu de la Arad, la finele lui 2010.
Schimbările sunt așadar destul de semnificative și pe toate planurile, și tăioase precum șarjele momentan accidentatului Lemnaru, de la cele din staff-ul administrativ, cu reorganizări și redenumiri de funcții, ori cele din cel tehnic, prin renunțări nu la mult timp după debuturile campaniilor la Domocoș ori ulterior Cioriciu și magnetizarea unui mare… magnet de jucători la rîndul său, Chester Williams, al cărui asistent Linee a fost și dumnealui substituit între timp, și pînă la masivele remanieri de lot, toate completate de această mutare ”la centru”, pe CFR.
Terenul ceferist nu doar că este mult mai central, dar mai calitativ ca suprafață de joc și mai lat, propice jocului… pe treisferturi, precum și cu tribune mai ample, construcții și nu schelete metalice, fie și ceva mai departe de gazon, ceea ce disipează puțin din ambianța mai caldă a comuniunii fani-jucători, așa încît acest melanj fotbal-rugby, sau mai nou de fapt rugby-fotbal, nu poate să fie decît unul benefic pentru campioana bătînd la porțile Europei mai sofisticate în ale balonului oval.
RCM Timișoara a debutat pe arena CFR, într-un 21-3 cu Farul, sîmbătă 13 aprilie 2013: rugbyul a intrat în forță la CFR, nu doar cu grămada, ci și cu excavatorul
Și totuși, fără a căuta nod în papură și cu toată admirația pentru impetuozitatea cu care RCM mvt UV a penetrat în puțin peste un an la vîrful Superligii, ar fi ideal de văzut că reenergizarea primei garnituri a rugby-ului timișorean se va infiltra cu adevărat și spre bazele piramidei locale ale acestui sport, întru a însufleți creșterea propriilor jucători. Evident, un calcul rece i-ar fi sugerat oricărui investitor că prioritatea este consolidarea cît mai grabnică a unui lot de seniori cu care să grebleze onoruri, și care să genereze implicit o mai mare consistență a sprijinului și interesului comunității, prin factorii săi de decizie, prioritate care pare a rămîne de actualitate în perspectiva năzuinței de a evolua în competiții continentale, dar o pedalare în care grosul se duce mai ales pentru recrutarea și dintr-o altă emisferă momentan doar pentru a trece peste cel mult 15 hopuri mai de Doamne ajută într-un întreg campionat, nu arată neapărat a cultivare cu grijă a viitoarelor vlăstare.
Iar cum gura tîrgului e slobodă iar unii foști componenți ai Universității se simt ca și inexistenți în metamorfozata lume locală a rugby-ului, vorbindu-se destul de răspicat despre momente în care vechiul și noul club fanion putea fi mai mult decît un simplu calcul rece, și în fapt să onoreze promisiuni de foarte mici întrajutorări a ceea ce reprezenta tot comunitatea balonului oval local, dar mai periferică și de natură juvenilă, senzația încă rămîne că RCM mvt UV o fi cucerit România și e pe cale să străbată Europa, dar încă nu s-a integrat, prin ale sale implanturi la toate nivelurile, în ceea ce mai ales a fost dar încă totuși a rămas Timișoara.
Metamorfoza se va apropia de desăvîrșire doar atunci cînd nu doar cele 25-30 de simpatice suflete mari strînse din mai toate colțurile României și lumii vor aduce glorie Timișoarei, ci cînd calculul rece de start se va transforma într-un catalizator al întregii mai ales suflări rugbystice a urbei, generînd un sentiment de apartenență autentică la comunitate. Altfel, ținînd cont și de lipsa de entuziasm a unui mai larg segment de populație locală fie și față de un triumf după decenii, ceea ce s-a văzut prin nici mia de oameni descinzînd să salute aducerea trofeului Superligii pe Bega, la o zi după finala bucureșteană, reușitele s-ar putea confunda pentru foarte mulți doar cu palmaresul în cifre, cu statistica.
Performanțele atrag publicul și par a cîntări enorm în accepțiunea iubitorilor de sport ca atracție către fenomen, dar cele conturate din decembrie 2011 încoace sigur n-au încă un fundament solid, construcția pentru a rescoate mai întîi capul în lume abordîndu-se în special la vîrful piramidei. Ori o cizelare mai așezată ar trebui de fapt să vizeze bazele, acolo, jos, la firul de iarbă…
Și este în regulă să fii și doar importator, dacă te țin într-adevăr baierele pungii, și în orice caz mai atractiv, ținînd cont de pleiada de străini pe care i-ai putea expune în galben-albastru, dar pînă și cluburile mari își cultivă propriul sistem juvenil, și ca o modalitate de a atrage cît mai mulți tineri din respectiva comunitate spre sport, spre mișcare. Dintre care unii ar putea chiar ajunge între cei 23…
Ori ceea ce avem la ora actuală sunt un lot de seniori mult mai tare decît media națională și năzuința de a-l fortifica și pe mai departe pentru Europa, unde ar urma să se intre cu tot cu buticul de sub tribuna unui stadion de decenii al fotbalului, asta apropo de apartenență, crezuri, tradiții și palmares, noțiuni desuete într-o lume a banului și inteesului, însă avem și o pepinieră care la unele categorii s-a pus binișor pe picioare dar la altele oscilează de la eșecuri zdrobitoare spre inexistent.
Cînd Timișoara va ajunge să domine rugby-ul juvenil autohton, și nu doar să aibă în lotul ”mare” cîțiva realmente rătăciți dintre produsele altor entități locale ale balonului oval, dar acum cam marginalizate, atunci RCM mvt UV va fi și a timișorenilor de azi și mîine, în spiritul campioanei de acum 4 decenii, și nu numai ca o alocație bugetară din cuferele Timișoarei. Și nici o întreagă linie de treisferturi nu va mai trebui rearticulată într-un uriaș efort de pe un an pe altul…
Pentru conformitate, iată XV-le cu care debuta RCM mvt UV Timișoara în Superliga, în martie 2011: 15. Fercu Cătălin, 14. Lemnaru Mădălin, 13. Makapelu Lapana, 12. Stamatin Bogdan, 11. Roşu Valentin, 10. Conache Gabriel (cartonaş galben: greşeli repetate), 9. Calafeteanu Valentin, 8. Rus Vasile, 7. Bradu Bogdan, 6. Tănase Laurenţiu, 5. Drenceanu Marian, 4. Lazăr Dorin, 32. Mariş Samuel, 2. Căpăţîna Eugen, 1. Năcuţă Claudiu (căpitan).
Rezerve: 16. Borzaş Paul, 17. Ţăruş Alexandru, 30. Pungea Horaţiu, 31. Preoţescu Lucian, 18. Miu Cristian, 24. Zaiba Raul, 23. Florin Fîntânaru, 21. Bizo Gheorghe.
Comparativ, în acest 21-3 (7-3) de astăzi, Chester Williams a început cu Militaru, Căpățînă, Pungea, Popârlan, Drenceanu, Burcea, Rus, Carpo, Shamkharadze, Rose, Moala, Kinikinilau, Umaga, Shennan, Conache, trei dintre componenții actuali ai bănățenilor fiind în urmă cu 2 ani la Farul, și anume Daniel Carpo, căpitan în Dobrogea, Otar Turashvili și Van Wyk McGrath.
Schimbările în bine sunt așadar relativ mari și alerte dar nu trebuie încă a fi confundate cu niște fundații prin care Timișoara s-ar putea identifica drept o veritabilă citadelă a rugbyului românesc, rîndurile de mai sus nevenind doar ca un ecou tîrziu al capitulării în Ghencea, ci ca o incertitudine cătînd spre viitor.
