Șapte eseuri până la pauză, încă 7 în 18 minute. Timișoara Saracens, copleșită de ”Sfinți” în Anglia: 111-3 (45-3)

Timișoara Saracens a pierdut la scor la ieșirea din actuala ediție a cupelor europene iar astfel a repetat contraperformanța de a nu obține nici un punct la încheierea celor 6 etape din faza grupelor în European Rugby Challenge Cup, unic club de pe continent care a înregistrat acest bilanț în ultimele 3 sezoane ale întrecerii cu numărul 2, și încă de două ori. Fără pretenții pe terenul ”Sfinților” pe care nu-i puteau înfrunta luna trecută în tur în Banat datorită ninsorii abundente, campionii României s-au înclinat în această seară la Northampton cu 111–3 (45-3), englezii cu 12 înlocuiri în primul XV față de eșecul de sâmbăta trecută din Franța înscriind 17 eseuri, dintre care 7 până la pauză.

Adică unul la nici cinci minute… Iar asta înseamnă să joci două meciuri cu adevărat tari la interval de o săptămână, o obișnuință pentru cluburile de tradiție din aceste întreceri, o mare raritate pentru campioana Superligii din România.

Rugbiștii din Ronaț au încheiat așadar tot fără punct în cont o nouă campanie în Challenge Cup, în care s-au aliniat la start doar în virtutea excluderii din competiție a campioanei Germaniei, cea de care erau întrecuți anul trecut în barajul tur-retur, iar concluziile sunt cât se poate de clare în lumina faptului că de la Pau și Calvisano, pe zero la finele fazei grupelor din 2015-2016 în Challenge Cup, așadar în urmă cu 3 sezoane, doar Timișoara Saracens nu s-a ales măcar cu un punct în clasament, atât în ediția 2016/7 cât și în cea în curs.

Întrecerea continentală inter-cluburi numărul 2 cu balonul oval este un pod prea îndepărtat pentru laureata Superligii, singura șansă ca un club de top din Ovalia carpatină să poată conta cât de cât în Challenge Cup ținând de participarea într-un campionat de regularitate gen Guinness Pro14, în care să acumuleze constant meciuri tari în picioare, însăși alinierea la start într-o asemenea competiție necesitând însă un cu totul altul standard administrativ, financiar, logistic, material și valoric în plan sportiv.

Diferențele sunt într-atât de mari între nivelul mai mult decât limitat al Superligii interne și calitatea principalelor 3 campionate din Occident încât rezultatele timișorenilor n-ar fi putut fi altele, în ciuda tuturor lăudabilelor eforturi ale deținătoarei la zi a laurilor în România, iar repetarea după 2 ani a parcursului fără succes confirmă și aspectul că handicapul nu este deloc ușor de comprimat, ceea ce era de așteptat. Acestea fiind zise, indiferent de eșecurile la scor ale celor din Ronaț, s-a procedat just ca Ovalia carpatină să fie reprezentată de un club de sine stătător, într-o schimbare în bine la mijlocul acestui deceniu, prin renunțarea la participarea selecționatei ”Lupilor” București, ceea ce a fost cazul sezoane în șir.

Realist vorbind, prin prisma puterii financiare și a bazei materiale de care dispune campioana la zi a României, Timișoara Saracens nu s-ar fi putut descotorosi ca rezultate de statutul de Cenușăreasă a întrecerii numărul 2, rezultatele în cupele europene fiind oglinda fidelă a unor posibilități modeste în afara terenului.

Mic spre foarte mic este de fapt impactul rugby-ului pe plan local în raport cu ceea ce înseamnă Timișoara în întregimea sa, iar puțini sunt cei care au întreținut vie flacăra acestui club, încorsetați în limitări evidente la toate capitolele, administrativ, financiar, logistic, material. Activând în anumite marje, și-au depășit condiția prin izbânda păstrării trofeului Superligii pe Bega, ceea ce le-a conferit bonusul participărilor în Continental Shield, cu vedere spre Challenge Cup, perspective temerare, orice altceva fiind însă prea greu de atins.

Iar aici intervine aspectul susținerii de ordin general, recepționată pe plan local la aceiași parametri obscuri dar în limitele interesului real pentru sport, ceea ce s-a resimțit și sub forma incapacității organizatorice la ora unor jocuri pe ”Dan Păltinișanu” cu oaspeți din Hexagon și Albion, totul pe fondul unei culturi și educații rugbistice sumare la nivelul comunității, având multe alte înclinații. Ce-i drept, s-a câștigat ceva teren în acest deceniu, de la relansarea clubului prim-divizionar de pe Bega, care și-a atras un grup de simpatizanți, în jur de o mie în tribună la derby-urile interne, ba chiar ceva mai mulți la câte un meci internațional pe ”Dan Păltinișanu”, unde vârful era atins cu ocazia disputării în Banat a finalei Cupei României, iar nucleul susținătorilor și-a manifestat negreșit apartenența, însă Timișoara Saracens n-a generat de fapt impactul pe care l-ar fi așteptat entuziaștii săi diriguitori, singura sumă consistentă fiind conturată de pagina de socializare a clubului, ceea ce sugerează cât se poate de bine cu totul alte aspecte, legate de apetența românilor pentru asemenea rețele, de ralierea la o cauză partizană prin asocierea sufletească din fotoliul telespectatorului, spectator de ocazie, și în general de condiționarea psihologică indusă de prezența pe rețelele cu pricina.     

În consecință, etalarea valorică de natură sportivă nu putea sparge un anumit plafon în plan competițional la nivelul cupelor europene, jucătorii depășind cu brio condiția reală a clubului în contextul general al fenomenului sportiv în Timișoara și punând numele capitalei Banatului pe harta continentală, nu însă și mai mult. Plus care necesita o altă componență a lotului, sporită calitativ, și alte condiții, din mai toate punctele de vedere.  

Comparativ, deși comparațiile nu și-ar avea de fapt rostul dat fiind decalajul valoric, gazda din această seară a timișorenilor și-a permis să schimbe 12 titulari care jucau sâmbăta trecută în deplasarea în Franța, păstrându-și locul doar centrul Burrell, mijlocașul la grămadă Mitchell și numărul 4, Ribbans.

A noua clasată din 12 participante în elita din Albion după prima etapă din retur, cu jumătate din punctele liderului Exeter Chiefs, de care dispunea cu 31-28 în precedentul meci pe teren propriu, din 28 decembrie 2018, Northampton Saints avea nevoie în această seară de o victorie cu punct bonus ofensiv, în ideea strecurării de pe locul 2 în faza sferturilor de finală din Challenge Cup, în care ar aștepta-o un meci în manșă unică în deplasare.

Iar englezii aveau la îndemână un asemenea obiectiv, mai ales prin prisma poftei de joc manifestate în weekend-ul trecut la Clermont-Ferrand, unde francezii cu punctaj maxim în grupă s-au impus cu 48-40 (27-12) după ce avantajul le era limitat la un singur punct în cursul părții a doua. De fapt, liderul din Top14 s-a întrebuințat cât se poate de serios în fața englezilor care înscriau eseuri deja în minutele 4 și 7, scorul final la acest capitol fiind 7-6.

Cum însă Northampton Saints nu s-a ales de puțin în Hexagon măcar cu un punct bonus defensiv, ”Sfinții” s-au văzut nevoiți să-l acapareze în această seară pe cel ofensiv, pentru a-și asigura calificarea între cele 3 ocupante ale locurilor 2 în serii, în condițiile în care au abordat meciul cu 16 puncte în cont, față de cele 17 ale lui Connacht Rugby, tot 16 din dreptul lui Bristol Bears respectiv 15 în contul lui Benetton Rugby.

Englezii și-au impus însă rapid autoritatea, exersând în perspectiva viitorului meci de campionat, tot acasă, pe arena Franklin’s Gardens, cu Sale Sharks, peste aproape o lună de zile, pe 16 februarie.

De cealaltă parte, timișorenii au apelat la 6 înlocuiri în XV-le de start față de jocul de vinerea trecută din Țara Galilor, și au încheiat prin a contura un deficit mai mare decât în precedenta campanie în Challenge Cup, 49-367 și 6-55 la eseuri față de 26-280 și 2-41 în 2016/7, menținându-se așadar la zero. Mai încheiau fără nici o victorie dar măcar cu câte un punct bonus defensiv și Pau respectiv Bayonne în urmă cu două campanii, cu două respectiv un punct, câte un punct contabilizând și Enisei-STM, atât sezonul trecut cât și cel în curs.

Sosene Anesi l-a titularizat la Northampton pe Umaga în locul lui Shennan și pe Rupanu pentru Conache, iar în pachetul de înaintare pe Rădoi în locul lui Căpățână, schimbând toată linia a III-a, pe pozițiile deținute la Newport de Whitehurst, Neculau și Stewart.

Centrul Luther Burrell a marcat primul eseu deja în minutul 3 iar peste alte 20 de minute, după ce Luke Samoa reducea din handicap dintr-o lovitură de pedeapsă, ”Sfinții” aveau asigurat punctul bonus ofensiv la mijlocul părții întâi, grație eseurilor înscrise de Reece Marshall, din linia I, centrul Rory Hutchinson și mijlocașul la grămadă Alex Mitchell, care adăuga încă unul în minutul 29, transformarea acestuia din urmă fiind ratată de Grayson.

Saints nu s-a limitat însă la atât, Ollie Sleightholme marcând de pe aripă eseul cu numărul 6 în minutul 32, iar australianul în vârstă de 23 de ani Andrew Kellaway de pe cealaltă aripă, înaintea pauzei… 45-3.

Iar după ce la pauză a efectuat primele înlocuiri, la mijloc și în linia a II-a, echipa engleză a luat-o de la capăt prin alte eseuri în minutele 46 și 48, semnate tot de aripa Sleightholme și numărul 8, Mitch Eadie, ambele transformate de același Grayson: 59-3. Timișorenii abordau partea secundă cu 5 noutăți, Căpățână și Militaru în linia I, Neculau și Stewart tot în pachetul de înaintare iar Shennan pe aripă în locul lui Zaharia, din minutul 53 intrând și Pungea în locul lui Halalilo, fără a înfrâna elanul favoriților, cu atât mai dezlănțuiți.

Astfel, ”Sfinții” au marcat încă 5 eseuri în zece minute, prin aceiași Alex Mitchell și Ollie Sleightholme, hattrick-uri în minutele 54 și 56, Alex Coles în minutul 59, Lewis Ludlam în minutul 61 și rezerva Tuitavake în minutul 64… 90-3.

Scor la care insularii au mai schimbat în linia a III-a și un centru dar au continuat neabătut să culce balonul în terenul de țintă al timișorenilor, prin Eadie și Sleightholme, în minutul 71 ajungându-se la 104-3.

Iar cel de-al 17-lea și ultimul eseu a fost înscris de rezerva Tom Collins în penultimul minut de joc, scorul final, 111-3, fiind pecetluit din transformarea lui Hutchinson.

*

Northampton Saints: Furbank; Sleightholme, Hutchinson, Burrell, Kellaway; Grayson, Mitchell / Waller, Marshall, Hill; Ribbans, Barrow; Gibson, Ludlam, Eadie.

Rezerve la start: Fish, Davis, Ford-Robinson, Coles, Wood, Davies, Tuitavake, Collins.

Timișoara Saracens: Simionescu (57, Moala); Zaharia (41, Shennan), Popa, Umaga, Manumua; Samoa, Rupanu / Taupaki (41, Militaru), Rădoi (41, Căpățână), Pungea (53, Halalilo); Lazăr (60, Whitehurst), Iftimiciuc; Sabău (41, Neculau), Rus, Tătăruș (41, Stewart).

În celălalt joc al serii în Grupa 1, Dragons Rugby – ASM Clermont Auvergne 7-49 (0-35), insularii pendulând într-o săptămână de la victoriosul 59-3 cu timișorenii la acest usturător eșec. Francezii au câștigat seria cu punctaj maxim, 30, urmați în sferturile din primăvară de Northampton Saints, cu 21 de puncte, pe când galezii s-au clasat pe locul 3, cu 10 puncte.

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ patru = 5

 


Ultimele articole din categoria Rugby: