SCM Timișoara egalează până la pauză de la 10-0 și revine de la 20-10 dar pierde în premieră o finală a Superligii cu CSM Știința Baia Mare: titlu păstrat de ”Zimbri”

Dacă este o finală a Superligii de rugby a României, atunci trebuie că este vorba despre un duel Baia Mare – Timișoara, al șaselea cu trofeul pe masă în campionatul național al Ovaliei carpatine din cele 9 ediții ale competiției relansate în 2011. Singurele două câștigătoare ale titlului în acest interval s-au înfruntat într-adevăr și sâmbătă după-amiază dar deznodământul a fost de astă dată diferit, în premieră, ”Zimbrii” tranșând în cele din urmă un ultim act în dauna bănățenilor, în completarea altor schimbări de registru față de finale precedente. Căci cea de pe ”Noua” din Brașov s-a jucat fără spectatori, și sportul în XV căzând pradă absurdităților autorităților, iar cei din Ronaț nu l-au mai avut în teren pe Vali Calafeteanu, de-atâtea ori triumfător în tricoul timișorenilor, ci pe banca tehnică. CSM Știința și-a păstrat titlul prin câte 10 puncte marcate fără replică în prima jumătate a fiecărei părți, bănățenii ripostând tot prin două eseuri dar rămânând puțin de căruță la loviturile de pedeapsă, iar cum micile detalii fac diferența în dispute echilibrate, favorita care a preluat prima inițiativa a și rămas la conducere după ce era egalată la pauză: 23-17 (10-10).  

Favorită pentru că CSM Știința se afla în fruntea ierarhiei la întreruperea în martie a competițiilor înaintea reluării în primăvară a returului în sezonul regular și pentru că aborda cu o mai mare prospețime finala televizată de la ora 15:30, după ce a avut de sărit un singur hop în căldura verii, în semifinala mai facilă acasă de săptămâna trecută cu ”Cenușăreasa” Dinamo, spulberată. În contrast, SCM Timișoara a jucat pentru a treia oară departe de casă în tot atâtea weekend-uri consecutive, pe ”Noua” din Brașov și în calificările contra constănțenilor iar săptămâna trecută în Ghencea, eliminând-o pe Steaua din semifinale. Ar fi fost prea frumos ca gruparea din Ronaț să mai dea încă o lovitură în stilul caracteristic, nu neapărat extrem de convingătoare în cursul sezonului regular dar imbatabilă în finalele cu maramureșenii, ultimul act restant din mai 2020 și atipic prin ambianța pustiită de public aducând o învârtire a roții, triumf pentru ”Zimbrii” din Baia Mare.    

Ce finală de campionat național poate fi aceea fără spectatori în tribune, întrebare la care ar avea de răspuns deopotrivă decidenții din guvern, parlament, DSU și întreaga orchestrație a inflamatorilor de serviciu, dar și din fruntea Federației Române de Rugby, care, pesemne, au ales calea minimei rezistențe, pe burtă și fără bătăi de cap, a se citi fără a deranja și a lua la bani mărunți autoritățile cu o sumedenie de interogații cât se poate de necesare, legitime și pertinente, toate în apărarea sportului și în particular a disciplinei cu balonul oval.

În consecință, a fost de departe cea mai tristă finală cu putință a Superligii, una încorsetată de frică și panica inoculată populației cu picătura chinezească, despre acești ”viruși letali” fiind și vorba, căci în rest nici o justificare de ordin științifico-medical, igienico-sanitar și din sfera cercetării nu susține tezele străvezii și pe picioare de lut ale mincinoșilor dregători mimând grijuliu combaterea unei așa-zise pandemii, de fapt executanți echer ai unor dispoziții transnaționale ”și mai de sus” în sensul supervizării cu normative, protocoale dar și printr-o portavoce a prostituatei mass-media a unei simulări pe viu a unui scenariu experimental de probare a acțiunii concertate a celulelor operaționale de criză din administrația statului, ca formă de testare a obedienței populațiilor la draconice dictate care reînvie sub o altă formă tragedii ale istoriei.

Așa se întâmplă însă când politica ingineriilor sociale preia totalitar prim-planul și trage sforile, viața socială rămânând sub apăsarea nemiloasă a istoriei. N-a fost pe măsura mărimii evenimentului, și ce-ar mai putea fi oare sportul fără iubitorii săi în tribune!? În condiții firești și omenești, fără șublerul autorităților, finala din decembrie 2019 a Cupei României, de pe același teren, ar fi putut fi reeditată ca afluență de public la stadion, luat atunci cu asalt, martor mut de astă dată al unui spectacol sportiv știrbit și ca și decăzut din drepturi.     

Finală televizată, însă cuvintele nu-și mai au deloc rostul, o finală de tristă amintire… 

”Noua” nu le surâde timișorenilor, învinși sub Tâmpa și de steliști în finala Cupei României, de astă dată ”Zimbrii” spărgând gheața în disputele directe cu trofeul Superligii pe masă cu cei din Ronaț, la a șasea încercare, ceea ce le-a asigurat al șaptelea titlu național, dintre care 4 de la relansarea competiției, mai exact în 2011, 2014, 2019 și sâmbătă.

Avertizați de starturile în forță de meci ale timișorenilor cu Tomițanii și în Ghencea, CSM Știința i-a imitat și totodată surprins pe bănățeni în primele nici 10 minute, șarjă a centrului Tomane și finalizare a fundașului Paul Popoaia, balon culcat în terenul de țintă, transformare a lui Maravunawasawasa: 7-0.

SCM nu deschidea scorul dintr-o lovitură de pedeapsă, Tevita Manumua imprecis, o făceau în schimb ”Zimbrii”, mai exacți și la mijlocul primei părți de la punct fix, prin același Maravunawasawasa: 10-0.  

Replica elevilor lui Calafeteanu a fost însă cât se poate de promptă, și tocmai prin centrul Tevita Manumua, eseu pe stânga reușit în minutul 24, pe care l-a și transformat, după care a adus și egalarea, 10-10 în minutul 32, dintr-o lovitură de pedeapsă.

Egalitate la pauză, cum i-ar șade bine unei finale la titlu, pe muchie de cuțit, echilibrul fiind rupt tot de băimăreni încă din primele minute ale părții secunde, și tot din bocancul mijlocașului la deschidere Maravunawasawasa, 13-10. Dar și numeric, tânărul din linia a III-a a timișorenilor, Vlad Neculau, fiind trimis temporar pe margine. Avantaj de care au profitat elevii lui Eugen Apjok, Tomane înscriind al doilea eseu al maramureșenilor, transformat și acesta de Maravunawasawasa: 20-10. Iar zece puncte în contul uverturii.

Și de-această dată reacția timișorenilor a fost destul de promptă, același centru Tevita Manumua marcând încă un eseu, transformat de Melinte, 20-17, ceea ce anunța un ultim sfert de oră care pe care.

Formația în avantaj avea să se mențină însă la conducere, în ciuda unei ratări a rezervei Manole, care se revanșa peste nici 5 minute, tot dintr-o lovitură de pedeapsă, 23-17 în minutul 72. 

SCM ar mai fi avut timp pentru a prelua în premieră conducerea, în cazul unui eseu cu transformare, dar ”Zimbrii” n-au ratat prilejul premierei, păstrându-și titlul. Al patrulea în Superliga, față de cele cinci ale timișorenilor.

SCM Timişoara: Mihăiță Lazăr, Căpăţână, Pungea; Dorin Lazăr, Mureşan; Popârlan, Neculau, Strătilă / Rupanu, Hinckley; Maliepo, Manumua, Fercu, Simionescu; Shennan.

Rezerve la start: Sabău, Lungu, Sikote, Sîrbu, Altinok, Zaharia, Popa, Melinte.

Antrenor: Valentin Calafeteanu.

CSM Ştiinţa Baia Mare: Pristăviţă, Cojocaru, Dugladze; Roşu, Dănilă; Mtya, Immelman, Bitsadze / Kisting, Maravunawasawasa; Apostol, Fakaosilea, Tomane, Botezatu; Popoaia.

Rezerve: Hartig, Dico, Baliashvili, Grădinaru, Alexe, Ţiglă, Manole, Bucur.

Antrenor: Eugen Apjok.

În finala mică, CSA Steaua a dispus cu 33-13 de CS Dinamo București, cucerind ”bronzul” ediției 2019-2020.

 

  

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


trei − = 0

 


Ultimele articole din categoria Rugby: