Stade Francais Paris câștigă finala Challenge Cup la Edinburgh

Deși aflată inițial doar în a treia urnă valorică la tragerea la sorți a fazei grupelor și așadar cotată cu șanse mai mici de intrare în tururile eliminatorii, în urma favoritelor Harlequins Londra și Edinburgh Rugby, Stade Francais a dat în cele din urmă lovitura prin a câștiga chiar finala și a cuceri un prim trofeu continental, la a cincea încercare.

Într-adevăr, parizienii încheiau în primăvara lui 2016 precedenta ediție în Top 14, elita rugby-ului francez, abia pe poziția a 12-a, astfel încât alcătuiau abia a cincea dintre reprezentantele Franței în ordine ierarhică la startul ediției 2016/7 în European Rugby Challenge Cup, însă aceste aspecte n-au împiedicat trupa lui Gonzalo Quesada să-și adjudece vineri seară cea de-a 21-a ediție a întrecerii continentale inter-cluburi numărul 2 din sportul cu balonul oval, respectiv a treia stagiune în noul format.

După două finale pierdute, în 2011 în Țara Galilor, la Cardiff, cu Harlequins Londra, și încă la limită, 18-19, respectiv în 2013 în Irlanda, la Dublin, în fața lui Leinster, Stade Francais Paris a spart gheața vineri în capitala Scoției, pe BT Murrayfield, triumfând într-un ultim act franco-englez cu Gloucester Rugby, scor final 25-17, la o diferență mai mare de un eseu transformat.

În urcare de la un sezon la altul în Top14, încheiat în ediția 2016/7 pe locul 7 din 14 cluburi, așadar ultimul din prima jumătate a ierarhiei, cu 59 de puncte din care 9 bonus și bilanțul 26 12 1 13 643-638, de puțin după concitadina Paris 92, cu 62 de puncte, dar la distanță de podiumul La Rochelle, cu 85 de puncte, Clermont Auvergne cu 78 și Montpellier cu 76, urmate de Toulon și Castres pe 5, însă totodată nu cu mult înaintea antepenultimei clasate, Toulouse, a 12-a, cu 53 de puncte, Stade Francais Paris a izbutit astfel să păstreze trofeul E.R. Challenge Cup pe teritoriul francez, după ce Montpellier câștiga anul trecut finala de la Lyon cu Harlequins.

Pierzătoare totodată și a două finale în principala întrecere europeană, fosta Heineken Cup, în 2001 chiar la Paris cu englezii de la Leicester Tigers iar în 2005 tocmai la Edinburgh cu Toulouse, Stade Francais a reușit să învingă în finala de vineri o dublă câștigătoare în Challenge Cup, Gloucester Rugby, care triumfa în 2006 în singurul ultim act cu prelungiri al acestei întreceri iar în 2015 la cel inaugural al competiției în noul format, ERCC.

Totodată, parizienii au revenit cu succes pe terenul pe care pierdeau în faza grupelor cu 28-23 pe 10 decembrie 2016 în fața scoțienilor de la Edinburgh Rugby, eșec din runda a treia ce părea a-i cam scoate pe francezi din calculele intrării în sferturile întrecerii, fiind deja al doilea, după cel de la Harlequins, depășită în cele din urmă, în etapa finală, a șasea. Paradoxal, deși Edinburgh Rugby avea să câștige Grupa 5, în care a rulat și Timișoara Saracens, iar Stade Francais s-a calificat doar de pe locul 2, cu două înfrângeri din 6 apariții, parizienii au fost cei care au pătruns în finala din capitala Scoției, chiar câștigând-o pe terenul roș-negrilor.

Finala ar fi putut fi adjudecată de ambele pretendente prin prisma scorului de la pauză, 10-10, conturat după ce Jonny May a deschis contul pentru Gloucester Rugby cu un eseu în minutul 13, transformat de Burns, care a majorat apoi avansul englezilor la mijlocul părții întâi, 0-10 în minutul 21 din lovitură de pedeapsă.

Replica francezilor a fost însă promptă iar în minutul 31 tocmai căpitanul parizian Sergio Parisse, desemnat apoi jucătorul meciului, a înscris întâiul eseu al celor de peste Canalul Mânecii, transformat de Plisson, care fructifica în prealabil o lovitură de pedeapsă, în minutul 26.

La pauză n-a fost în schimb egalitate numerică, numărul 9 al englezilor, tocmai căpitanul Willi Heinz, fiind eliminat în prima parte, dar apoi și înlocuit la reluare, după expirarea temporarei, prin nimeni altul decât căpitanul naționalei Scoției, Greig Laidlaw.

Mai tare în jocul pe grămadă, Stade Francais a dominat însă partea secundă și englezul Jonathan Danty i-a adus pe parizieni în premieră în față cu un eseu după o cursă din propria jumătate, spre mijlocul perioadei, în minutul 56.

Francezii nu s-au oprit acolo iar Geoffrey Doumayrou a semnat un alt eseu, în minutul 70, transformat de rezerva Morne Steyn, care a mai punctat apoi și dintr-o lovitură de pedeapsă, în minutul 74: era deja 10-25.

Pe final, învinșii au izbutit un alt eseu, de consolare, prin Ross Moriarty, transformat de același Burns în minutul 79, însă era prea târziu: 25-17 pentru parizieni.

Și astfel și-a încununat Stade Francais un sezon internațional în care primul meci acasă l-a avut tocmai cu Timișoara Saracens, 27-0 (22-0) pe 20 octombrie 2016 în runda a doua din Grupa 5, joc în care dintre titularii finaliști vineri seară începeau atunci doar Camara și Plisson respectiv în pachetul de înaintare Ross, parizienii câștigând trofeul după ce întâia lor partidă din anul 2017 în Challenge Cup ar fi trebuit să fie pe arena ”Dan Păltinișanu”, în care ar fi aliniat 2 rugbiști din XV-le de start al ultimului act din Scoția, și anume Camara și Vuidarvuwalu.

Ceea ce s-a întâmplat se știe însă de-acum mult prea bine, din cele mai neplăcute motive, dar câștigarea trofeului de către parizieni nu face decât să reliefeze cu atât mai clar ridicolul și penibilul situației din 14 ianuarie de la Timișoara, precum și derapajele imediat următoare, cu reproșuri reciproce în comunitatea gazdă și până și suspiciuni și jenante săgeți la adresa vizitatorilor. Profesioniști cu rugby-ul în sânge, oaspeții descindeau atunci în România pentru a onora competiția și a-și etala calitățile de sportivi de lot, rugbiști care, precum în turul din Hexagon, nu aveau să fie în general printre titularii meciurilor grele, însă nu s-au ales decât cu o deplasare dus-întors cu autocarul Budapesta – Timișoara, în absența unui gazon demn de o întrecere internațională, prin neglijența și lipsa de gospodărire a responsabililor din partea amfitrionilor.

Chiar și așa, la ora unui fiasco de proporții, au mai putut totuși exista la vremea respectivă guri care să aibă tupeul să grăiască, în mizerabile reflexe ale unor mentalități și abordări de nimic, demascându-i pe respectivii în adevărata lumină. Iresponsabili, lipsiți de bun simț dar și de omenie, integritate morală, discernământ și înțelegere a situației și realităților factuale, niște lași și impostori. Niște oameni mici, mici, mici, târându-și existențele în ignoranța de a accepta strict și numai ceea ce le convine, fără un dram de onestitate dar păcătuind prin minciună.

Capac la toate, pentru a se cădea în pateticul absolut, se mai și deturna atunci atenția cu ajutorul unor condeie de nimic prin canalizarea subiectului acelui fiasco în direcția inițiativei unor fani ai londonezei Harlequins de a deschide o chetă pentru acoperirea amenzii cu care pe bună dreptate au fost arși organizatorii timișoreni, gest atât de mult lăudat în ciuda superficialului punct de vedere în care era creionată situația în demersul dinspre insulă. Trebuie să ai însă o destul de aprofundată erudiție a fenomenului sportiv și în general a vieții sociale, a ceea ce înseamnă Londra și Paris, rivalități complexe și de ordin general respectiv punctuale, în sport ori între cluburi, pentru a putea deduce nuanțe mai puțin detectabile.

Una peste alta, mai treceau atunci 8 zile după meciul nejucat la Timișoara iar Stade Francais se califica în sferturi cu un 27-17 în decisivul cu Harlequins, într-o reeditare a unei finale de altădată în Challenge Cup între parizieni și londonezi. Ulterior, Parisse&Co au triumfat și în Țara Galilor, cu Ospreys, pentru a pătrunde în semifinala în care au dispus acasă și de Bath.

Stade Francais a câștigat finala de vineri seară în XV-le Van der Merwe, Bonfils, Slimani, Pyle, Gabrillagues, Burban, Ross, Parisse în liniile I-III respectiv Genia, Plisson, Camara, Danty, Doumayrou, Vuidarvuwalu și Bonneval în liniile dinapoi, mai intrând pe parcurs și Panis, Alberts, Emile, Lakafia, Dupuy, Steyn și Sinzelle, cu excepția lui Zhvania, rămas pe bancă.

Edinburgh găzduiește sâmbătă seară și finala Champions Cup, Saracens London – Clermont Auvergne, urmând ca ultimele acte ale ediției viitoare, 2017/8, să fie găzduite primăvara viitoare pe 11-12 mai 2018 în premieră în Spania, la Bilbao.

 

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


patru + 5 =

 


Ultimele articole din categoria Rugby: