Timişoara îşi ia rolul în serios: 34-24 cu Steaua

XV-le Timişoarei a închis duminică la amiază gura criticilor şi i-a putut determina pe cârcotaşi să realizeze că nici Roma nu s-a ridicat într-o zi. Orice lot implicat în competiţiile sportive, oricât de betonat ar fi în componenţa sa cu individualităţi şi jucători cu nume, are nevoie de timp pentru dobândirea omogenităţii şi închegarea unor relaţii de joc, ceea ce RCM MVT UVT Timişoara a demonstrat cu prisosinţă prin întâiul succes în primul sezon al Superligii CEC Bank în dauna uneia dintre grupările ce părea a domina întrecerea, şi anume Steaua.

Victoria, înregistrată în runda a IX-a a primei ligi, a venit din păcate la chiar ultima reprezentaţie pe teren propriu, pe arena din cartierul Ronaţ, înaintea întreruperii sezonului în vederea alinierii României la Cupa Mondială din Noua Zeelandă, întrebarea fiind dacă rugbystii reprezentând Timişoara vor manifesta aceeaşi formă sportivă în circumstanţele ce s-ar putea dovedi diferite din urma prezenţei la turnirul mondial. Cert este că, după eşecurile în faţa Farului, cedând de două ori la mustaţă, respectiv cu băimărenii şi în deplasare la Steaua, triumful de duminică oferă o nouă perspectivă asupra potenţialului detectabil dar nedovedit al lotului închegat în debutul acestui sezon de Superligă.

Cum se poate întâmpla în sport, şocul schimbării la nivelul băncii tehnice, de pe care Alexandru Domocoş, invocând ghinionul, s-a retras în urma eşecului conturat în ultimul minut la malul mării, a generat o undă cu efect pozitiv, exploatată de mai omogenul XV al Timişoarei, care sub comanda mai tânărului profesor Cosmin Cioriciu a luat val-vîrtej şi prin surprindere garnitura roş-albastră, de care s-a desprins decisiv, cu o diferenţă ce avea să fie majorată până la finele întâlnirii, graţie iureşului din debutul jocului, când internaţionalul Mădălin Lemnaru a culcat balonul oval în terenul de ţintă stelist iar Valentin Calafeteanu a manifestat o precizie ce avea să fie întreţinută pe parcursul celor 80 de minute, de fapt până la fluierul final.

La 7-0, spectatorii prezenţi în tribuna din Ronaţ sperau deja îndreptăţit la repetarea unui triumf la scor în dauna unor oaspeţi bucureşteni nu neapărat dintre cei mai simpatizaţi pe tărâm bănăţean, gândul zburând la ramura fotbalistică îmbălsămată pentru România cu un Poli – Dinamo 4-1 de bun simţ şi bun augur. Iar albaştrii n-au slăbit strânsoarea, pe rând Preda şi din nou Lemnaru, după ce Zebega dăduse deşarte speranţe delegaţiei oaspete şi telespectatorilor cu alte simpatii ai transmisiei televizate, mărind şi mai mult diferenţa, cu concursul lui Valentin Calafeteanu, revenit la bunul obicei de a transforma precis: 21-10 la pauză.

Steaua a fost alt animal la reluare, ameninţând prin eseurile lui Necula şi Vlaicu, dar riposta căpitanului galben-albaştrilor, Stelian Burcea, eseul fiind transformat de Calafeteanu, a înfăţişat un XV mult mai greu de îngenuncheat, mult mai puternic şi oţelit de eşecurile precedente. Iar lovitura de pedeapsă cu care Calafeteanu a restabilit avantajul de zece puncte acontat în primele minute a consfinţit triumful meritat al disciplinei de joc şi al puterii colectivului, gazdele dezvăluind veleităţi nu doar pentru a se califica de pe locul patru în semifinalele Superligii, ci şi pentru a provoca la un piept la piept trinitatea autodeclarată a campionatului.

Şi poate că vorbele de despărţire ale profesorului Alexandru Domocoş, apropo de disponibilitatea Timişoarei de a provoca deţinătoarea titlului tocmai sub castanii Maramureşului, în ceea ce va fi ultima apariţie în competiţia internă înaintea întreruperii cu gândul la emisfera sudică, se vor dovedi veridice şi ceea ce s-au dorit într-adevăr a fi, nu diplomaţie şi complezanţă. Profesorul şi-a făcut datoria iar apoi a făcut loc pentru descătuşarea unor energii ce pot răsturna ierarhii.

Locul patru a devenit o certitudine. Dar dacă Timişoara va juca semifinala Superligii de pe locul trei, împotriva ocupantei locului doi? Cât despre gurile sparte judecând o echipă după doar câteva evoluţii, şi acelea împotriva celor mai forte grupări din România, cu ani de zile la dispoziţie să-şi contureze capacităţile, sugestia e una: răbdarea e de aur, fie şi dacă e nevoie nu de un tur de campionat, ci de câţiva ani.

RCM Timişoara: 15. Fercu Cătălin, 14. Lemnaru Mădălin, 13. Preda Dragoş, 12. Stamatin Bogdan, 11. Bizo Gheorghe, 10. Conache Gabriel, 9. Calafeteanu Valentin, 8. Rus Vasile, 7. Vlădeanu Cătălin, 6. Burcea Stelian (cpt), 5. Lazăr Dorin, 4. Drenceanu Marian, 3. Pungea Horaţiu, 2. Căpăţână Marian, 1. Ţăruş Alexandru. Rezerve : 16. Miu Cristian, 17. Chiroiu Cosmin, 18. Mariş Samuel, 19. Zaiba Raul, 20. Preuţescu Lucian, 21. Dumitru Victor, 22. Iftode Eugen, 23. Ciocea Dorian.

Steaua: 15. Vlaicu Florin, 14. Zamfir Viorel, 13. Cazan Ionel, 12. Ioniţă Florin, 11. Melinte Laurenţiu, 10. Dumbravă Dănuţ (cpt), 9. Diaconescu Grigoraş, 8. Ianus Daniel, 7. Lucaci Viorel, 19. Pânzaru Marian, 6. Remus Necula, 5. Tatu Cornel, 3. Baraulea Mădălin, 2. Zebega Bogdan, 1. Nere Nicolae. Rezerve: 23. Mihalache Marcel, 18. Dumitrescu Ionel, 24. Iliescu Andrei, 18. Gottschling Ionuţ, 20. Silviu Tănase, 22. Maftei Adrian, 21. Pătraşcu Ştefan, 26. Ştefan Mihai.

Arbitri: Miliţă Bogdan – Copil Nicolae, Iordăchescu Răzvan. Observator oficial: Vătui Mircea.

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


cinci − = 1

 


Ultimele articole din categoria Rugby: