Timișoara Saracens, 0-28 acasă și 30.000 euro amendă. Comitetul Disciplinar independent al EPCR taxează la ”masa verde” deficiența organizatorică de pregătire a gazonului de pe ”Dan Păltinișanu”. Nu ninge și cu demisii?

Timișoara Saracens n-a evitat astăzi implacabilul dar a scăpat totuși de consecințe chiar și mai neplăcute, în lumina posturii recidiviste, pentru al doilea an consecutiv cu propria bătătură conform celor gospodărești în Timișoara, nepusă la punct la ora apariției finale acasă în grupele din Challenge Cup. Rezultatul la ”masa verde”, același precum în ianuarie 2017, 0-28 cu Stade Francais, 0-28 și astăzi cu Northampton Saints, în baza deciziei Comitetul Disciplinar independent al European Professional Club Rugby și în contul meciului ”înzăpezit” de sâmbăta trecută. De când au trecut 6 zile iar pe străzile Timișoarei neaua înghețată arată de parcă ar fi fost reciclată într-o vastă latrină, suma contractului alocat pentru serviciile de înlăturare a omătului fiind egală cu cea a amenzii aplicate de forul EPCR clubului bănățean, 30.000 de euro. Treizeci de mii anul trecut, încă tot atâtea astăzi, se adună…

Și oare cine le va plăti? Din surse private, a răzbit cât se poate de prompt și precipitat prețiosul răspuns în urma eșecului organizatoric de anul trecut.

Rătăcire de pe urma căreia nu s-a învățat pesemne mai nimic, și-ar fi fost de fapt puțin probabil, dat fiind înclinațiile spre ignoranță și suficiență ale celor direct implicați în plan organizatoric. Consiliul Județean Timiș este aidoma unui bufon când vine vorba de administrarea stadionului ”Dan Păltinișanu”, iar ”Tata Mare” se răsucește pesemne în mormânt din moment ce un asemenea cavou în devenire îi poartă numele, pe când conducerea campioanei României la rugby și-a etalat suficiența prin vocea managerului său sportiv, care dacă tăcea în preziua meciului anulat, filosof ar fi și rămas, dar poate că este ceva mâncărime pe limba celor din județul vecin la nord, odată ajunși în oarecare mai mari sau mai mici poziții cheie pe malurile canalului Bega.

În orice caz, European Professional Club Rugby n-a iertat, ceea ce era absolut de așteptat din momentul în care, cu 20 de minute înaintea fluierului de start al jocului programat cu ”Sfinții” din Albion, arbitrul irlandez Joy Neville n-a avut de ales și l-a anulat, în lumina zăpezii de pe teren, doar parțial înlăturată, dar și a ninsorii continuând neabătut.

În consecință, un comitet disciplinar independent alcătuit din profesorul Lorne Crerar din Scoția în calitate de președinte, respectiv Philippe Cavalieros din Franța și Val Toma, a judecat astăzi plângerea adusă împotriva clubului timișorean, verdictul fiind publicat în această după-amiază pe epcrugby.com sub titlul ”Decizii disciplinare din rundele 3 și 4”.

Hotărârea nu comportă absolut nici cele mai mici interpretări, în schimb statutul recidivist al clubului timișorean induce subiecte de dezbătut.

Astfel, Comitetul Disciplinar independent ales pentru soluționarea plângerii înaintate de forul European Professional Club Rugby pe seama iregularității comise de Timișoara Saracens prin administrarea necorespunzătoare a organizării ultimului joc pe care-l avea de găzduit în actuala ediție a fazei grupelor din European Rugby Challenge Cup a tras concluzia că gruparea campioană a României a încălcat regulile turneului din acordul de participare la sezonul în curs, dându-i câștig de cauză echipei oaspete, Northampton Saints, care a adjudecat 5 puncte în ierarhia Grupei 1 printr-un succes echivalent unuia cu punct bonus ofensiv prin 4 eseuri, scor 0-28, dar și aplicând o amendă de 30.000 de euro clubului din Ronaț.

Judecătorii cazului au decis că Timișoara Saracens a manifestat deficiențe în pregătirea terenului de joc, în absența prelatelor de acoperire, care n-au fost în dispozitivul utilitar la îndemână, și în condițiile în care sistemul de încălzire subteran al gazonului n-a fost funcțional la timp, în plus, varianta alternativă ca loc de disputare a meciului fiind inexistentă.

Iar Comitetul Disciplinar al EPCR a constatat că n-au existat ”circumstanțe excepționale” pentru ca partida din etapa a IV-a să nu aibă loc, aspect realist în lumina celor obișnuiți cu buna gospodărire într-un regim organizatoric riguros, dar discutabil în ochii responsabililor din sportul intern, amici ai scuzelor și mereu invocând înaltul cerurilor.

Iar faptul că Timișoara Saracens n-are absolut nici o scuză și pentru a doua oară răzbate din asigurările lansate cu peste 24 de ore înaintea jocului de managerul sportiv al gazdelor, Attila Brosovszky, convins fără pic de dubii că organizatorii vor face față oricăror dificultăți în lumina prognozei meteorologice, care căpăta contur prin începerea ninsorii în jurul orei 17, în preziua partidei.

Brosovszky lansa un mesaj liniștitor și încurajator dar clubul gazdă nu se alinia în ziua imediat următoare promisiunilor declarate, la urma urmei neonorate. Și ar mai fi un aspect care incriminează cu atât mai mult gruparea organizatoare a meciului, mai precis modul de a gândi și de a pune problema, prin vocea aceluiași manager sportiv al campioanei României, care, în urma ratării startului partidei, anulată, îl prelua pe ”dacă” în barcă prin a invoca de o manieră jenantă aspectul ridicol că un debut al ninsorii cu doar 24 de ore mai târziu ar fi echivalat cu lipsa bătăilor de cap pentru protagoniști. Stă vremea drepți la semnal, să fie pe placul amatorilor de dacă și cu parcă.

Cu alte cuvinte, același reflex mental de care pomeneam mai sus, invocând stihiile Mamei Natură, când de fapt preocuparea organizatorilor ar fi trebuit să se raporteze strict la demersurile preîntâmpinării oricărei eventualități neplăcute. Ceea ce n-a fost deloc cazul, din moment ce truditori în ale deszăpezirii gazonului au ajuns să fie nu doar componenți ai formației gazdă și ai lor susținători, dar și personal din tabăra vizitatoare, precum și fani ai ”Sfinților” englezi. Frumoasă propagandă peste hotare a modalității românești de a-i pune pe străini la lucru și în bătătura mioritică a arenelor sportive, voluntar obligatoriu, mai, mai decât sufletiștii asociațiilor caritabile descinși să-i scoată pe anumiți cetățeni din spațiul carpato-danubiano-pontic din propria mizerie delăsătoare.

Pe alte meleaguri, conform asigurărilor date însă neonorate, respectivul responsabil ar fi fost demis din funcție, ba chiar și-ar fi înaintat demisia de onoare. Însă câtă onoare poate exista fie și în sportul românesc, pentru a nu mai pomeni de societatea carpatină în deplorabila sa decădere!?

Nimeni nu l-a strâns cu ușa pe Brosovszky să se declare într-atât de convins pe linia controlării situației, dar dacă astfel a înștiințat opinia publică, atunci să și suporte consecințele în contradicție cu asigurările date. Sau nu este poate conștient nici de această dată că Timișoara Saracens este unica reprezentantă a Ovaliei carpatine în cupele europene la rugby, și încă din calitate de campioană a Superligii. Postură care onorează, dar și obligă…

Ori vorbele aruncate în vânt și fără acoperire faptică i-au deconspirat iresponsabilitatea, ceea ce implică repercusiuni și în sânul clubului de pe Bega, căci din partea Consiliului Județean Timiș oricum n-avem la ce să ne așteptăm, buldozer al arenei sportive.

0-28 și o amendă cu patru zerouri în coadă, neplăcute urmări pe fondul asigurărilor date de managerul sportiv al timișorenilor. La care i-aș sugera exact așa cum cu impertinență mi se adresa în incinta clubului campion în urma unei conferințe de presă, ”hai, saltă din scaun!”, în condițiile în care nu sunt deloc genul care ”să spânzur” pe undeva, chiar pregătindu-mă atunci de plecare. Nu doar vag competent dar în prim-plan nevoie mare, ci și insolent.

Dar cel mai probabil și-acest Brosovszky care a lăsat valurile arădene din polo pe apă pentru o traiectorie în rugby pe Bega, și de ce le-o fi părăsit oare într-atât de ușor!?, este susținut din umbră precum este de exemplu proptit în scaun Țoancă la vârful clubului SCM Timișoara, la înaintare prin propulsie pe orbite străine lor, ceea ce explică din start postura lor neclintită în ciuda evidențelor care sugerează grabnice despărțiri.

Dacă numirile s-ar fi efectuat pe criterii de competență, iar mersul lucrurilor în societatea noastră ar respecta canoanele ancorării în viața reală, atunci respectivii n-ar mai fi ajuns în funcții de decizie, din care câte unul să debiteze asigurări mai sforăitoare decât ale agenților de profil, dar și în care are pe mână situații de genul celor cu repetiție, incapabil a le controla în mod adecvat, nici măcar la modul declarativ.

În orice caz, Timișoara Saracens a primit încă o grea lovitură între lecțiile de rugby recepționate cu eșecuri la scor în faza grupelor din European Rugby Challenge Cup prin a pierde din nou la ”masa verde” tocmai cu ocazia reprezentației finale pe teren propriu din actuala campanie în întrecerea continentală inter-cluburi numărul 2, îngenuncheată fiind de infrastructura sportivă deficitară din capitala Banatului și de incompetența moașelor insinuate în sânul lumii arenelor de pe Bega.

Neplăcuta repetiție ar trebui să se lase cu demisii, fiind vorba și despre șifonarea imaginii sportului timișorean, căruia deja i-a mers probabil vorba în Ovalia continentală. În cadrul căreia s-a jucat și în condiții climaterice chiar și mai vitrege în ceea ce privește ninsoarea căzută pe timpul jocului, gazonul rămânând în schimb la cote practicabile. Departe de așa ceva pe ”Dan Păltinișanu”.

Semn că E.R. Challenge Cup este un pod prea îndepărtat în plan administrativ, organizatoric, logistic și ca bază materială pentru bunii gospodari din bătătura Timișoarei, ba pe undeva chiar și în plan sportiv, cu toate eforturile vinovaților fără vină.

Meciurile acasă ale campioanei României în Grupa 1 din ER Challenge Cup s-au încheiat așadar cum nu se poate mai trist, și nu sâmbăta trecută pe teren, ci astăzi, prin decizia Comitetului Disciplinar independent ales.

Decizie cât se poate de firească și normală, în raport just cu realitatea factuală. În schimb ceva mai alambicată rămâne ecuația asumării responsabilității pe plan local, o imposibilitate, survenind implicit senzația că absolut nimeni nu s-ar simți vinovat, ceva tipic românesc. Bat-o vina de ninsoare mult prea grăbită…

Ar trebui de fapt să curgă cu demisii de onoare, dar într-o societate precum cea mioritică nu se exersează reflexe de acest gen iar nonșalanta și neobrăzata iresponsabilitate fără repercusiuni e nobilă artă ridicată la grad de virtute, așa încât nebuloasa se limitează din nou strict la întrebarea cine plătește.

Mai presus însă de bani este onoarea iar Timișoara și-a șifonat blazonul de organizatoare de evenimente sportive, sumbru tablou al unei capitale a Banatului cu sportul subminat și infrastructura lăsată de izbeliște, începând de la această principală arenă a orașului, ”Dan Păltinișanu”, și încheind cu acolada terenurilor și incintelor epave ale acestei tranziții cu trăgători de sfori în interes personal și de grup.

Urât final de an pentru rugbiștii Timișoarei, a căror linie de clasament s-a deteriorat cu atât mai mult, bilanțul celor din Ronaț în Grupa 1 devenind 4 0 0 4 43-199 0 puncte. Greutatea pietrei de moară a fost așadar mărită exclusiv din incompetența înconjurătoare terenului și independent de voința staff-ului sportiv al campionilor. La braț doar cu Enisei STM ca înfrângeri pe linie, rușii deținând totuși un punct rezultat din bonusul defensiv, în vreme ce rugbiștii din Ronaț au marcat cele mai puține puncte în joc.

Iar aparițiile finale ale timișorenilor în Grupa 1 sunt cât se poate de dificile, pe terenul galezei Dragons vineri 11 ianuarie 2019 la ora 21:30 a României și la Northampton vineri 18 ianuarie de la ora 22 în runda cădere de cortină a grupei, o săptămână insulară în care încercata formație din Ronaț va scăpa măcar de ignoranța abuzivă în care se vede nevoită să activeze pe plan local.

Nici măcar să poată juca pe teren propriu în cupele europene n-a avut parte în ani consecutivi, deși în competiție, iar repetarea neajunsului spune multe. Ar mai fi oare nevoie și de alte dovezi în sensul în care infiltrați cu aere în sportul timișorean nu fac cinste fenomenului și nici imaginii orașului!? Dar se consideră competenți nevoie mare în închipuirile lor tipic românești.

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


5 + = opt

 


Ultimele articole din categoria Rugby: