Timișoara Saracens câștigă a cincea finală pe ”Arcul de Triumf” și își păstrează titlul în Superliga

O finală în Superliga rugby-ului românesc n-ar părea a fi o finală dacă n-ar fi jucată de rivalii din Timișoara și Baia Mare dar și o campioană în elita Ovaliei carpatine n-ar avea cu adevărat față de campioană dacă n-ar fi gruparea din Ronaț, care a izbutit în această seară premiera adjudecării a trei titluri naționale la rând în prima ligă, și este bine știut că a-ți păstra supremația este mai dificil decât a o câștiga. Însă a devenit deja o obișnuință, ba chiar o mare raritate în arena sportivă, ca o formație, în acest caz a bănățenilor, să depășească fără greș un același oponent în 9 finale disputate în circa 6 ani și jumătate, așa încât ”Zimbrilor” le era chiar foarte greu în această situație să stopeze hegemonia campioanei de pe Bega. Triumfătoare cu 21-15 (12-8) pe ”Arcul de Triumf”, bisând scenariul de anul trecut.

Cu 2-2 la eseuri și primii în fiecare parte, 12-8 și 9-7, Timișoara Saracens și-a păstrat titlul și în 2017/8

Timișoara Saracens și-a demonstrat și în această seară tăria de neînvins în finalele jucate pe trei fronturi în rugby-ul intern din decembrie 2011 încoace, cucerind fără vreo înfrângere în ultimul act și cel de-al zecelea trofeu în acest răstimp, jumătate dintre acestea fiind în principala întrecere autohtonă, campionatul Superligii, din 7 ediții disputate de la relansarea competiției, iar tot jumătate fiind în București, pe Arena Națională ”Arcul de Triumf”, de fiecare dată împotriva maramureșenilor.

Iar dezarmanta statistică favorabilă galben-albaștrilor ar avea alte și alte repere, fiind deja mai ușor să greșești sau încurci socoteala izbânzilor dar mai complicat să ții pasul cu evidența triumfurilor, însă în spatele acestei prelungiri a dominației timișorenilor stă capacitatea lor de a reveni în adversitate, și cu un binevenit ajutor la momentul oportun din partea lui Chester Williams, rechemat în cadru, precum în primăvara trecută, și tot pentru redresarea situației înaintea confruntărilor decisive din Superliga.

S-a repetat practic istoria de anul trecut, bănățenii fiind și de astă dată eliminați tot la ultimul hop din drumul spre grupele Challenge Cup dar pe picior greșit și în campionat dat fiind bătăile de cap în plus pe plan internațional, însă în cele din urmă cu trofeul Superligii menținut totuși în vitrină pe aceeași rută, o victorie în deplasare în București în semifinala în manșă unică iar apoi și o nouă îngenunchere a ”Zimbrilor” tot pe ”Arcul de Triumf”, în actul final. Prefațat de finala mică, tranșată de CSA Steaua la limită printr-un eseu la potou, 22-21 (6-7) cu CSM București.

Status-quo, cu Timișoara Saracens campioană pentru a treia ediție la rând și CSM Știința Baia Mare vicecampioană în aceleași sezoane, maramureșenii fiind singurii care au mai pus mâna pe trofeu, în campania inaugurală, din 2011, precum și în 2014, după controversele de pe ”Dan Păltinișanu”. Mister în urma căruia bănățenii promiteau că vor reveni și mai puternici, promisiune onorată fără a mai ceda apoi laurii de campioni.

N-a fost nici cea mai frumoasă finală iar asistența n-a fost în plan numeric pe măsura unei finale de Campionat Național de seniori, numeroși fiind în schimb jucătorii de peste hotare în XV-urile protagonistelor, 8-9, adică mai bine de jumătate în fiecare garnitură, însă ardoarea a fost la cote înalte, în aceleași tipare ale unui tipic echilibrat duel vest-nord, nici cu foarte multe puncte și nici cu prea multe breșe ori numeroase oportunități, formația mai pragmatică și mai pe fază preluând conducerea fără a o mai ceda, în ciuda câte unei eliminări de fiecare parte.

S-a păstrat de fapt nu doar scenariul finalului de sezon, ci și al unui clasic ultim act între cei din Ronaț și băimăreni, cu ”Zimbri” de fiecare dată pe scut. Deschizând rapid scorul de o manieră atipică pentru o finală, prin principalul marcator al Superligii, mijlocașul Ratu Taniela Rawaqua Maravunawasawasa, autor al unui drop gol, maramureșenii lăsau senzația că meciul de la ora 18 avea să iasă din graficul tradițional în astfel de ocazii, însă vicecampionii n-au rămas pe același făgaș, același decar ratând o penalitate de la oarecare distanță iar numărul 8, Răzvan Ailenei, sfârșind în sin-bin.

Ceea ce a înclinat balanța după mijlocul primei părți înspre apărătorii trofeului, făuritori în colectiv al unui prim eseu, semnat de Jack Siaki Umaga, număr 12 care a fost completat de la punct fix de ex-băimăreanul Luke Samoa, fundaș al celor din Ronaț: 3-7. Căutarea marginii a dat roade iar campionii nu aveau să se mai uite în urmă…

Cu atât mai mult cu cât același Ratu Taniela a mai ratat o penalitate iar Tangimana Fonovai a etalat o pledoarie în favoarea prezenței naturalizaților în selecționata ”Stejarilor”, 0-2 la eseuri. Iar apropo de sportivii din emisfera sudică, a venit și rândul timișorenilor să treacă în inferioritate numerică, Jody Rose fiind trimis pe margine iar CSM Știința ripostând din linia a III-a, prin Chirică: 8-12, scor la pauză.

Sfetnic bun pentru bănățeni, mai incisivi la reluare, punându-i pe negru-albaștri în dificultate și în postura de a greși, erori de care a profitat Luke Samoa din alte două lovituri de pedeapsă: 8-18.

Ecart maxim al finalei, la care reacția nordicilor a fost concretizată la bun sfârșit de Răzvan Ailenei, eseu transformat și 15-18. Semn că meciul încă se juca, dar ceea ce-ar fi fost faze de rutină în alte dispute decât cu timișorenii adversari în finală au devenit momente cu încărcătură psihologică sub presiunea cărora ”Zimbrii” au sucombat la gândul copleșitorului pasiv în încleștările decisive directe, fiind penalizați după o grămadă în propriul 22 iar fostul lor component rămânând necruțător, 15-21, iar apoi fâstâcindu-se în căutarea eseului la o margine în preajma terenului de țintă al campioanei.

Care și-a apărat cu bine trofeul și la propriu, și la figurat, tranșând a noua finală fără replică în dauna maramureșenilor, depășiți de bănățeni în ultimul act pe ruta Alba Iulia – București – București – Cluj – București – Baia Mare – Timișoara – București – București. Pe unde i-au întâlnit în lupta pentru trofeu, cei din Ronaț i-au împuns pe ”Zimbri”…

Campionii cu fundașul marcator a peste jumătate din puncte au triumfat în garnitura Samoa; Fercu, Tangimana, Umaga, Shennan; Rose, Luiters / Badiu, Rădoi, Doge; Stewart, Drenceanu; Neculau, Rus – cpt., Morrison, rezerve la start fiind Sabău, Taupaki, Mariș, Lazăr, Conache și Simionescu, cu mențiunea că în liniile dinapoi ale băimărenilor a început cu numărul 12 subiectul cazului declasării din drepturi a ”Stejarilor” calificați la Cupa Mondială 2019, Fakaosilea.

 

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


− doi = 6

 


Ultimele articole din categoria Rugby: