„Topuri din laptopuri”: despre ierarhii prosteşti şi forţate, umbrind AEM Luxten Timişoara, nu doar vicecampioană a Cupei Europene a Cluburilor

Sportul minţii aduce anual distincţii şi faimă Timişoarei, nu doar la nivel naţional, dar aşa după cum reliefează Sergiu Grunberg (ex-campion al ţării, preşedinte al secţiei de şah la CS AEM Luxten Timişoara şi căpitan al echipei României, care semnează în www.sporttim.ro rubrica DE CE ŞAHUL?), starea de fapt a reuşitelor în competiţii este denaturată de rigide ierarhii ale DJST Timiş pe care le consideră forţate, întocmite pe baza unor punctaje şi regulamente „prostie curată”, pledoaria sa bine argumentată sub titlul „Topuri din laptopuri” şi publicată de www.csaem-luxten.ro, vizînd evitarea pe viitor a altor clasări scandaloase şi necesitatea schimbării unei legislaţii păguboase.

Cristina Foişor (stânga), campioană naţională individuală şi vicecampioană europeană de şah pe echipe de club, cu AEM Luxten Timişoara, antrenată de Sergiu Grunberg (dreapta)

Dar iată gîndurile lui Sergiu Grunberg…

„De fiecare dată când se apropie galele sportului timişorean, am o strângere de inimă. Nu fiindcă sunt ahtiat după trofee şi premii, din contră, nu mai am loc nici la AEM, nici în casă, de atâtea trofee, medalii şi diplome, şi cam toţi jucătorii noştri sunt în aceiaşi situaţie. Premiile sunt modeste cu menţiunea onorantă că cei care le oferă fac eforturi deosebite să le procure.

a) Prima nemulţumire e legată de o legislaţie stupidă rămasă din vremea lui Ceauşescu, susţinută de o mentalitate pe măsură.

În anul 2000, domnul Crin Antonescu, pe atunci Ministru al Sportului, avea în Timişoara o întâlnire cu preşedinţii de cluburi. I-am pus atunci, pe lângă alte întrebări, una legată de discriminarea între disciplinele sportive olimpice şi neolimpice, argumentând astfel:
– evident, multe din disciplinele sau probele considerate olimpice sunt alese arbitrar (au fost şi scandaluri în acest sens) – de exemplu atunci era inclus curlingul dar nu şi tenisul de masă!
– chiar dacă e vorba despre discipline olimpice, la unele nu ne-am calificat niciodată sau acum 40 de ani;
– unii sportivi din disciplinele olimpice nu ajung niciodată la Olimpiadă, iar alţii, dacă ajung, nu au niciun rezultat notabil;
– la multe din disciplinele care necesită calificări, baremurile impuse sunt foarte accesibile,  pentru a permite o participare cât mai numeroasă;
– sigur că Olimpiada este o vitrină importantă a sportului, dar dacă dai subvenţii importante federaţiilor din sporturile olimpice (fără acoperirea unor proiecte viabile destinate viitoarelor olimpiade), ce rost are să mai acorzi şi premieri duble pentru diverse competiţii unor sportivi care nu au deloc, sau foarte puţin, legătură cu olimpiada.
Dacă obţin rezultate notabile la Olimpiadă, atunci premiază-i cît de mult poţi!
Cu ce sunt mai prejos performanţele unor sportivi din alte discipline, care performeaza atât pe plan intern cât şi internaţional?
Mai mult, unele discipline nu ajung olimpice datorită unor cauze obiective, de natură logistică:

Şahul: între FIDE şi Comitetul Olimpic există o înţelegere (de asta există Olimpiada de Şah). Nu poţi aduce 2.000 de oameni timp de 13 zile imobilizând săli, hoteluri, în timp ce alte discipline termină totul în 2-5 zile;
Rugby: pe modelul campionatului mondial, o competiţie de rugby olimpică ar trebui să dureze o lună de zile, adica mai mult decât durata olimpiadei.

În Bulgaria, Comitetul Olimpic Bulgar a decretat şahul sport olimpic, dar chiar dacă s-ar întampla la fel în România, tot aş continua să protestez, considerând că se crează o discriminare inadmisibilă într-un sistem democratic, în accepţiunea mea.

Domnul Antonescu mi-a dat dreptate dar mi-a replicat că astea sunt legi din vremea lui Ceauşescu, şi atunci mi-am permis şi eu o replică poate cam dură… Şi atunci dumneavoastră, ca ministru liberal, trebuie să prezervaţi legile lui Ceauşescu?

b) Mi se pare forţată includerea cu drepturi egale a juniorilor:
– până la urmă se amestecă de multe ori promisiunile cu valorile certe;
– la nivel de juniori, competiţiile oficiale la nivel internaţional sunt mai dese şi evident mai accesibile; trec peste competiţii răsuflate gen balcaniade  sau competiţii cu participare restrânsă (teoretic, conform legii, se consideră valabile numai competiţiile cu minim 15 ţări).

Dacă aţi şti câţi juniori campioni şi medaliaţi europeni şi mondiali la şah s-au ratat. De ce nu se face o gală separată de juniori ?

c) În topuri trebuie luat obligatoriu în consideraţie şi impactul sportului respectiv şi aici nu mă refer la cel mediatic, ci la numărul de practicanţi şi mai ales la numărul de participanţi;

d) Trebuie să spun clar că echipa de şah a AEM-ului trebuia, cu mici excepţii, să fie mereu prima în top, pentru că nu există în istoria sportului timişorean sau timişean o echipă care în 30 de ani să fi obţinut asemenea performanţe:
– 25 titluri naţionale pe echipe şi nu ştiu câte medalii de argint şi bronz;
– două cupe ale Romaniei ( e o competiţie nouă);
– 15 titluri individuale la seniori şi senioare;
– am pierdut şirul numărului de campioni naţionali de juniori dar au existat şi două titluri mondiale;
– o Cupă a Campionilor Europeni şi 3 medalii de argint la aceeaşi competiţie;
– cel puţin în ultimii 15 ani AEM a dat majoritatea componenţilor echipelor naţionale şi olimpice de seniori şi senioare;
– antrenorii AEM au fost mereu antrenorii loturilor naţionale;
– am avut o multime de jucători calificaţi la Cupa Mondială, în condiţiile în care la Campionatele Europene de calificare sunt peste 400 de participanţi la seniori şi peste 100 la senioare.

Echipa noastră, spre deosebire de alte echipe cu un sport, străluceşte atât prin echipa de seniori cât şi prin cea de senioare, mai mult, deţine titlurile naţionale la individual şi dă componenţa de bază a echipelor olimpice.

Nu vrem să monopolizăm totul dar nici să trecem cu vederea ierarhii forţate.

Echipa noastră are un spirit, o mentalitate indusă de conducerea companiei AEM, noi jucăm mereu să fim primii. La Superliga de Senioare din anul 2012 echipa feminină a pierdut titlul, datorită unei partide pierdute stupid într-un meci colateral. Jucătoarele noastre plângeau de parcă ar fi retrogradat, în fapt ieşiseră pe locul 2.

Acest articol nu se vrea un reproş la adresa autorităţilor locale şi judeţene, care fac eforturi lăudabile pentru încurajarea sportului. Nu mă supăr când echipa noastră nu e prima, deşi merită; lasă să fie şi alţii încurajaţi! Dar când Direcţia Judeţeană de Sport face topuri în 2011 şi 2012 în care primii nu ştiu câţi sportivi sunt de la navomodelism, iar Cristina Foişor e a 12-a (în anul în care a fost campioană naţională, a câştigat cu echipa Cupa României, a câştigat medalia de argint cu echipa de senioare, s-a calificat la Cupa Mondială şi a fost componenta de bază a echipei AEM, care a luat medalia de argint la Cupa Campionilor Europeni, prima în topul şahiştilor români), e de-a dreptul scandalos.

Nu mai vorbesc de Constantin Lupulescu sau Vladik Nevednicii, campioni naţionali la individual şi pe echipe, titulari în echipa olimpică, trecuţi la menţiuni. Sau Timişul e buricul sportului românesc, sau şahul este cenuşăreasa sporturilor! Ce punctaje, ce regulamente, asta e prostie curată.

Cristina Adela Foişor şi Vladislav Nevednichy, ambii de la CS AEM Luxten Timişoara, cu titlurile naţionale individuale pe 2012 (foto www.frsah.ro)

Înţeleg nevoia de a încuraja şi alte sporturi, eu însumi nu scap niciun meci al echipei de rugby sau baschet şi aş dori ca tot mai multe echipe timişorene să domine sportul românesc.

Dar oameni buni, nu mai trăim în comunism, nu există sentimentalism şi egalitarism decat în sportul amator! Profesionismul cere performanţă şi valoare. Dacă încerci să susţii tot, fără resurse suficiente, rişti să ruinezi şi ce ai mai bun. Un exemplu grăitor este prestaţia Ungariei la Olimpiadă, care, marşând pe sporturile sale de tradiţie şi valoare, a obţinut atâtea medalii de aur.

Avem multe talente, dar avem şi o legislaţie păguboasă, nu avem destui bani, dar vrem rezultate. Această situaţie trebuie rezolvată cu răbdare, obiectivitate, pragmatism şi inteligenţă.

Indiferent de topuri, pe 20 decembrie echipa naţională a României a participat sub numele de Timişoara la Cupa Mondială a Oraşelor. Patru din cei 5 jucători + căpitanul sunt de la cluburi timişorene. E o onoare pentru noi să jucăm sub acest nume şi sperăm, aşa cum am făcut şi la Cupa Campionilor Europeni, să-i învăţăm pe cât mai mulţi jucători din elita şahului mondial, să pronunţe corect numele Timişoarei”.

Acest articol a fost publicat în Şah și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la „Topuri din laptopuri”: despre ierarhii prosteşti şi forţate, umbrind AEM Luxten Timişoara, nu doar vicecampioană a Cupei Europene a Cluburilor

  1. teo spune:

    RESPECT SI ONOARE CAMPIONILOR TIMISORENI LA SAH ! AEM LUXTEN SI MEDICINA REPREZINTA VARFUL SPORTULUI TIMISOREAN !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


3 − doi =

 


Ultimele articole din categoria Şah: