Câți purici face Consiliul Județean Timiș la principalul stadion al Timișoarei, din administrarea sa?

La ceea ce se întâmplă din păcate în România și în particular în cel mai mare municipiu capitală de județ din vestul țării, rubrica ”Ne întrebăm și noi” din pagina I a unui cotidian fie și de sport nu poate duce deloc lipsă de interogații, ba din contră. Iar o remarcă răzbate constant și invariabil când se ajunge la subiectul mereu de actualitate dar acum stârnind o întreagă polemică a sorții stadionului, și anume că, fie și suficient de demodat, principalul reper de profil al unui oraș cât de cât măricel poate avea potențialul de a genera venituri din activități suplimentare celei de bază.

Nu este însă și cazul stadionului ”Dan Păltinișanu” din Timișoara, păgubos și absolut fără fler administrat din banii contribuabililor de către Consiliul Județean Timiș, pentru care arena constituie mai degrabă o povară, în consecință și din nefericire tratată ca atare, fără viziune și fără suflet.

Am mai atins subiectul. Dacă ai naviga pe pagina oficială a Consiliului Județean Timiș, ai rămâne ferm cu impresia că arena timișoreană reprezintă una dintre perlele coroanei iar activitatea sportivă printre reperele prioritare ale aceleiași instituții administrative, undeva sus pe listă.

Practica însă ne omoară iar realitățile sunt altele. A izbucnit săptămâna trecută această disensiune legată de interdicția de acces aplicată de CJT retrogradatei din Liga 1 de fotbal ACS Poli, dar n-ar trebui nicidecum uitat că de exemplu nu demult atleților juniori ai ”vecinilor” de la Liceul cu Program Sportiv ”Banatul” Timișoara li s-au pus cu și mai mare stupizenie bețe în roate în ceea ce privește posibilitatea de a se pregăti în sesiunile de antrenament sub forma alergărilor pe coronamentul stadionului și a repetițiilor sus-jos pe scări, drept sugestivă dovadă că nu totul se limitează strict la discuția legată de perceperea și achitarea unei chirii, caz actual și măr al discordiei în acuta criză în plină derulare, și în nici un caz numai și numai la fotbal, ci are de-a face cu un îndoielnic modus operandi al instituției sus amintite.

Total incapabilă să transforme unul dintre spațiile din administrarea sa, cu care altfel se mândrește fățiș, într-un mijloc fix generator de venituri, lăsându-se în schimb comod și convenabil pe-o ureche în ideea că încasările ar veni oricum aproape din inerție, fără a mișca prea mult din degete, în virtutea existenței competițiilor fotbalistice puse în scenă de LPF sau FRF, angrenând cluburi timișorene.

Dar ce a întreprins realmente administratorul stadionului ”Dan Păltinișanu” în a eficientiza utilitatea arenei, decât că a așteptat cu anii fiecare tot a doua etapă fotbalistică sub egida respectivelor foruri de profil și fiecare nou meci organizat ”acasă” de un club din Timișoara!?! Mai nimic.

Ce mai bară asurzitoare a constituit cândva nu tare demult un mult trâmbițat concert al unei soliste de pe scena muzicală, dar anularea evenimentului n-a stârnit prea multă mirare, imaginându-ți că doar șobolanii n-ar fugi la vederea unor detalii din întregul pus la dispoziție de C. J. T. sub forma principalei arene a capitalei Banatului! Și ce mai raritate aproape exclusivă a fost conferită acum câțiva ani de amplasarea startului unei curse atletice de anduranță pe pista aceluiași stadion, părăsit imediat conform traseului ales de organizatori pe poarta de acces a vehiculelor la nivelul terenului, un eveniment absolut rătăcit în calendarul competițional al disciplinelor sportive găzduite de ”Dan Păltinișanu”, excepțiile fiind date de fotbal și, mai nou, ceva rugby, net mai puțin frecvent. Și nu mai trebuie să reamintim, apropo de sportul cu balonul oval, dezastrul de proporții al ratării organizării unui meci internațional din cupele europene tocmai din cauza impracticabilității gazonului, ca utilitate forte și de bază în oferta pusă la dispoziție în sensul destinației primordiale a locației, ceea ce ar spune de fapt totul despre calitatea serviciilor și competențele administrative ale gestionarilor, modeste și în raport cu necesitatea inducerii unor îmbunătățiri favorabile condițiilor de pe stadion.

Într-adevăr, demodata arenă nu are un caracter multifuncțional, ceea ce îngreunează suficient de mult demersurile administratorilor săi în sensul unei versatilități legate de punerea în valoare a stadionului, CJT putând astfel invoca apăsătoarea și greaua moștenire a perioadei dinainte de 1989, dar pe de altă parte, dacă tot plasează sportul destul de sus pe lista priorităților, ce a întreprins în ideea inovării în ultimele 3 decenii pe palierul infrastructurii de profil!?!

Căci dacă ar fi luate aceste administrații la bani mărunți, într-o privire de ansamblu legată de risipirea anapoda peste ani a banilor publici în diverse domenii, s-ar trage lesne concluzia unei ineficiente gestionări a resurselor, nu doar financiare. În acest context ar trebui perceput cazul exacerbat pe relația între Consiliul Județean Timiș și un club de fotbal angrenat în competițiile FRF, inflexibila și incapabila administrație erijându-se din nou într-un soi de paznic vigilent dar uitându-și de fapt atribuțiile de bază legate de eficientizarea propriei activități.

Căci ce a întreprins cu adevărat CJT în aproape 30 de ani pentru a nu deveni dependentă întru acoperirea cheltuielilor de administrare ale stadionului strict de găzduirea de evenimente sportive de către foarte puține cluburi din oraș angrenate cu rol de organizare în întreceri la nivel național ale unor federații de profil!? Mai nimic. Pleașcă.

Nu-și au rost comparațiile iar discuția ar fi oricum mult mai complexă, însă îmi amintesc de exemplu doar într-o clipită câteva arene fie multifuncționale, fie cu profil specific, pe care luam startul și încheiam curse de maraton, în străinătate dar chiar și în țară, puse așadar eficient la dispoziție, utile în felul lor, iar acestea ar reprezenta doar evenimente strict de nișă, câte și mai câte altele putând fi puse în scenă într-un asemenea spațiu amplu.

Dar de unde atâta viziune, de unde oare atâta inițiativă!?

”Dan Păltinișanu” și fotbalul alcătuiau una și aceeași propoziție, un melanj conceptual la nesfârșit, de unde că, în obișnuința sa, și clubul care își găzduia meciurile pe respectiva arenă nu putea vedea lucrurile altfel, indiferent de prefixul din denumire, iar Consiliul Județean Timiș avea pe de altă parte măcar o grupare locală care să-i solicite spațiul din administrare. Sau poate că l-ar fi vrut cu adevărat închis, pentru a nu-i mai provoca bătăi de cap!?

Care apar inevitabil, căci Consiliul Județean Timiș a gestionat de fapt degradarea fizică și morală a stadionului, unele sectoare de tribună devenind ca și inaccesibile, un pericol public.

Un fapt cert este că – prin înrâurirea lucrurilor în societatea românească, implicând și grosolana imixtiune a politicului în sport, iar în Consiliul Județean Timiș multe sfori s-au tras în sfera politicului, că doar reprezintă un for administrativ în care se pătrunde în special pe această filieră în cazul funcțiilor de decizie și cu răspundere, și nu altceva – ignoranta gestionare legislativă a lumii arenelor, dusă cu influențe în captivitatea dependenței de resursele publice și implicit ca și pauperă în regim sustenabil de sine stătător, a generat un deserviciu în timp celor avizi de control, dornici de a fi implicați cu beneficii dar incapabili de a sta la rădăcina unei înfloriri organice a domeniului.

În cazul de față, CJT culege ceea ce a semănat în timp ca instituție abilitată în teritoriu a unui sistem uns întru căpătuirea unor trădători de neam, și nu pentru bunăstarea comunităților, iar scuzele cu greaua moștenire din vremuri când astfel de stadioane erau ridicate cu hei-rup în România sunt doar praf în ochi.

Se poate trage o concluzie și din poziția rigidă și inflexibilă a Consiliului Județean Timiș în raport cu dezvoltarea infrastructurii sportive necesare unei capitale de județ precum Timișoara că efectele sub forma realității factuale de la ”firul ierbii” lumii arenelor sunt consecințe evidente și inevitabile ale unei incapacități de bună administrare a unui domeniu care necesită know-how. Cine să-l dețină?

Pe scurt, omul sfințește locul dar și omul potrivit la locul potrivit, însă ai părea desuet și demodat să mai pomenești înțelepte vorbe din bătrâni într-o societate în care noua majoritate generată prin modificările demografice nu doar că nu poate detecta tâlcul cuvintelor și al lucrurilor, dar nici măcar n-a prea auzit asemenea expresii.

Cine să aibă viziunea limpede și să poată implementa coerent strategii fiabile legate de infrastructura sportivă și în general despre tot ceea ce ține de mișcare drept ingredient esențial al unei societăți sănătoase, când abordarea acestui domeniu de către cei care din nefericire au pâinea și cuțitul în mână în mai toate ramurile vieții sociale, cu pârghiile la îndemână și hățurile strâns la purtător, este efectuată mai ales după ureche și după cum bate vântul, în funcție de circumstanțe și interese de moment sau pe termen scurt!?!

Să fim lucizi. Câtă vreme înscăunările în administrația publică luând prizonier și sportul se fac la mai toate nivelurile pe criterii cel puțin și măcar tangențiale sferei politice, șansele sunt foarte mari ca factori precum competență și specializare în domeniu să fie lăsați la voia întâmplării, mai ales într-o societate în care gradul de educație dar și al abilității de cultivare a înclinațiilor specifice sunt sporite doar pe hârtie, grafice optimiste, de ochii lumii.

Înainte de a pretinde aproape peste noapte cutare și cutare, Consiliul Județean Timiș ar trebui să se uite în propria ogradă și să admită că a gestionat păgubos arena ”Dan Păltinișanu”, eșantion al unei discutabile administrări în general a sportului timișean pe felia responsabilităților sale. A cheltuit anapoda peste ani însemnate resurse prin semnături cu ochii ca și închiși dar se agață nevoie mare de mirobolantele-i vestiare și alte spații auxiliare, dintre care cel rezervat mass-media este o rușine de nedescris, constatată de fiecare vizitator ca reprezentant al unei formații oaspete în Timișoara.

Mizerabil, precum de exemplu și ”masa presei”, un afront la adresa celei de-a patra puteri în stat, un alt clișeu doar pe hârtie și numai de ochii lumii, mass-media fiind de fapt abil încălecată și neprincipial și degradant folosită.

Asta-i imaginea Timișoarei prin ceea ce pune la dispoziție Consiliul Județean Timiș. Oferă înainte de a pretinde, mai ales că nu o faci din banii tăi, ci din contribuțiile naivilor și încercaților cetățeni, ca și sfidați și decuplați de la înrâurirea lucrurilor, detrimentală și potrivnică unei comunități solide și prospere.

Tare puțin purici face așadar CJT la stadion dar rozătoarele trebuie că iubesc instituția cu pricina. Că doar rozătoarele la rozătoare trag.

Acest articol a fost publicat în Sport și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


sapte + = 11

 


Ultimele articole din categoria Sport: