Cu responsabilitate civică, Sporttim rupe o zală a condiționării prin a se retrage de pe ”mari” rețele de socializare

Sporttim renunță la pagina de facebook și de pe rețelele conexe acesteia, invitându-i pe utilizatori să acceseze direct site-ul online al publicației locale, cu mențiunea că își va menține prezența doar pe rețeaua de socializare Minds.com. Decizia retragerii este de natură strict principială și etică, de moralitate și conștiință, în ideea disocierii și detașării de un cadru alterat și profund viciat și degradat, în privința căruia s-au tot adunat – deloc de mirare și cât se poate de previzibil – mult prea mari și numeroase dovezi că nu este nici pe departe ceea ce lăsa inițial impresia că ar fi. Emanația înadins concepută cu scopuri deloc împărtășite de statul ascuns cu tentacule la nivel planetar și-a dat tot mai accentuat arama pe față, o biată unealtă între nenumăratele fațete ale distopiei orwelliene în aprofundare, iar dezicerea de corolarul practicilor țintind în special condiționarea psihologică a utilizatorilor constituie nimic mai mult decât o strict necesară luare de poziție de bun simț, pe linia integrității pe care cotidianul timișorean a ținut a o imprima și cultiva. Greșeala de a se expune într-o pătată vitrină fără noimă, reparată.   

Anumite valori fundamentale merită apărate prin a prima și a domina în raport cu aspecte precum cele legate de popularizarea și popularitatea unei publicații, fie chiar și în aceste vremuri întinate și pervertite în cea mai mare măsură de influența factorilor comerciali, și fie chiar și în condițiile în care implicit Sporttim nu va mai avea aceeași deschidere în spațiul virtual. Nici cea mai mică problemă, atât să fie paguba.

Cireașă pe tort, numeroși foști angajați ai colosului virtual din America de Nord s-au referit în timp pe șleau la scopurile reale ale demersului, care exploatau vulnerabilitatea psihicului uman, de parcă n-ar fi fost oricum evidente oricărui om cât de cât racordat realității ecranate și cât de cât informat în privința culiselor detestabile ale lumii actuale, iar și unii parteneri ai acestuia s-au dovedit a fi vocali împotriva tendințelor manifestate de asemenea rețele sociale, scandaluri de notorietate punând capac anul trecut unor controverse tot mai aprinse în jurul gigantului într-o expansiune detrimentală discursului liber și nedirijat pe făgașe abil orchestrate.

O notă de responsabilitate civică, asumată de Sporttim strict pe linii principiale, anumite valori fiind mai presus de orice, în condițiile în care rolul publicațiilor media este și de a avertiza și pune în gardă destinatarul mesajului său, cititorul. A crede într-o veritabilă presă old school, indiferent de consecințe, constituie o la fel de mare datorie de onoare în egală măsură față de cei din fața ecranelor, care citesc rândurile publicate, și față de menirea în sine a jurnalului.

Altele erau adevăratele scopuri reale ale rețelei cu priză la public, la fel cum alții sunt și păpușarii din umbră care înrâuresc evoluția acestui gigant aspirator de date personale cu sucțiune nelimitată, pe fir cu servicii secrete având la capăt paravane executive, iar toată schema conceptuală a generat o periculoasă condiționare psihologică a utilizatorilor, lesne detectabilă de către cei de specialitate în acest sens, condiționare care a depășit binișor pragul unui anumit grad de dependență. S-a extins o epidemie în toată regula, la care cotidianul local de sport nu mai poate rămâne părtaș nici măcar prin această picătură într-un ocean, pilulă prin care ”hrănea” zilnic mii de utilizatori. Se înoată într-o infinitate deja râncedă, malaxor omogenizând exponențial fără margini contribuții dintre cele mai aparte, autentice și clar definite, centrifugate însă laolaltă cu noianul celor mai sugestive exemple ale deșertăciunii și rătăcirii umane.

Nivelul unei conștiințe vii nu poate împărtăși complicitatea fie și involuntară la un mascat demers de condiționare a maselor, iar oricât de puerile ar putea părea la prima vedere aceste explicații, sau pentru unii deloc de înțeles, ar merita măcar o minimă atenție în bagajul întrebărilor autoadresate de omul modern. Iar rezumarea este strict și numai la subiectul acestor rânduri, fără arogarea împărtășirii acoladei de tematici conexe care ar cutremura din temelii eul interior al recipientului și setul valorilor prestabilite fără filtrul rațiunii.   

În concluzie, dacă îi mai pasă cuiva cu adevărat de presă, s-o lectureze pe platforma de creație a publicației, și nu altundeva, presa scrisă rămânând presă scrisă fie și doar în refugiul mediului online. Cine chiar mai vrea să îmbrățișeze evantaiul presei sportive, cu ofertele sale alternative, o poate face la sursa-i autentică, prin dezvățarea de reflexul condiționat ce a indus cititorului percepția că rețeaua de socializare ar constitui mediul de conectare la conținutul zămislit de către jurnaliști. Nici pe departe. Iar cine nu, toate cele bune, fără nici cea mai mică problemă. 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Handbal, Sport și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


9 + opt =

 


Ultimele articole din categoria Handbal: