Trei miniștri ai sportului în puțin peste un an, buget al MTS cu 9,2% mai mic în 2017 față de 2016. Încotro?

Lipsa de continuitate la nivel ministerial precum și scăderea cu aproape o zecime de la un an la altul a bugetului unui Minister al Tineretului și Sportului și așa subfinanțat se adaugă acut la ora actuală factorilor de impact ce șubrezesc pe zi ce trece poziția sportului în societatea românească, totul pe fondul unei legislații păguboase în domeniu. Dar e vorba de-acum doar de simple detalii de decor într-o generală decădere societală ca parte a unei mari scheme a lucrurilor înadins înrâurită spre un deznodământ implacabil.

Extrem de greu și periferic, o scurtă mențiune într-o banală enumerare, a răzbătut cât de cât la suprafață în noianul informațiilor de amploare despre proiectul de buget pe 2017 al ministerelor preluate de noul mai mult decât îndoielnic cabinet guvernamental și totalul repartizat pe noul an Ministerului Tineretului și Sportului, în scădere cu 9,2% față de 2016 până la suma de 410,9 milioane lei. Bine că s-a mai alocat totuși ceva și că MTS nu a fost cu totul desființat, la modul cum a fost reliefată în aceste zile soarta finanțării unui minister oricum cât se poate de vitregit în raport cu importanța pe care ar trebui în mod normal să o aibă, vitală în societăți ceva mai sănătoase și așezate.

Nu-și au rostul comparațiile cu sumele mult superioare repartizate altor ministere, prioritățile într-un neam în general de fălcoși și burtoși purtători de palton cu progenituri adoptându-le taliile fiind fără doar și poate cu totul altele, dar n-ar fi chiar lipsit de interes, ca notă sugestivă, să notăm că printre creșterile mai mari sau mai mici de buget de la un an la altul, în unele cazuri chiar și dublate, se numără și plusul de 18,3% în dreptul vitalului Minister pentru Relația cu Parlamentul, ca exemplu totuși ceva mai rezonabil, dar și de 158%, în contul la fel de esențialului Minister pentru Consultare Publică și Dialog Social. Iar a parcurge lista ministerelor Guvernului României, incluzând câteva cu rol de împachetare a fumului din postura de vârfuri de lance ale lumii curat murdare în care popoarele sunt studii de caz ale unor experimente de inginerie socială, echivalează cu un mic act de masochism.

Raportarea își are așadar rostul doar la bugetul repartizat pe 2016 Ministerului Tineretului și Sportului, iar cauza actuală nu i-a fost deloc ajutată de statutul de prim an într-un nou ciclu olimpic, după cel rezervat ediției sud-americane a Jocurilor Olimpice de vară, dar și de rezultatele delegației României la Rio de Janeiro, într-o competiție la fiecare 4 ani căreia i se acordă o mult prea mare importanță într-un cadru general având la bază esențiala activitate de zi cu zi pentru dezvoltarea și stimularea sportului juvenil și de masă, cu perspective spre cel de performanță.

Prioritățile sunt cel mai adesea greșite dar nimic nu poate mira într-o societate care și-a pierdut absolut complet busola, atrasă într-o perversă axă a răului doar pentru a servi umil interesele trăgătorilor de sfori, cu complicitatea cozilor de topor autohtone, și decăzută într-un detestabil și de nedescris marasm moral. România a ajuns la fundul sacului, ba chiar îndatorată și constrânsă de tot soiul de dubioase obligații și dictate, iar sportul nu poate fi imun suferinței generale, amplificată de fiecare nouă cădere de la an la an din lac în puț, ce încovoiază și mai mult o nație în totală derută, supusă unei fățișe depopulări cu tente de genocid, ce-i drept grijuliu mascată și pudrată.

România e roșie foc și coruptă până-n măduva oaselor, de sus în jos dar și pe palierele orizontale, sistemul putred dar totuși uns strict pentru a servi intereselor clicilor și clientelei, o mare mafie într-o încrengătură de toată frumusețea, iar populismul cât se poate de ieftin, cu retribuții supraviețuitorilor de serviciu, și nu sunt deloc puțini, ba din contră. Iar în tot acest dezastru sistemic, sportul nu poate decât să se afunde cu atât mai mult, fiind de fapt o oglindă fidelă a societății. E la fel de mizer.

Cât despre schimbarea la vârf, este în nota situației generale, banale amănunte de decor pe holuri ale puterii emanând mirosuri ce te duc cu gândul la vorbele peștele de la cap se împute. Monstruosul sistem a devorat și pe mai departe, căci ilustrele performere Gabriela Szabo și Elisabeta Lipă nu erau altceva decât bieți pioni de imagine și de sacrificiu, iar în scenă a fost împins Marius-Alexandru Dunca, june politician și învățăcel perfecționat până la doar de 36 de ani inclusiv pe la Academia Națională de Informații a SRI, într-o tipică acoladă biografică a omului nou progresist, neavând nici o tangență cu sportul dar având probabil în schimb oarecare meniri într-o muncă de echipă în implementarea și pe mai departe a îndobitocirii în formă continuată a tineretului pervertit la stadiul de masă de manevră și experiment social.

Aceasta este însă și ideea, căci tot ceea ce în general se pune de ceva ani la cale în această croire a viitoarei ordini izvorâtă din haos are de-a face strict cu implementarea unei masive inginerii sociale purtând pecetea corectitudinii politice și manipulării subversive și fără știre a societății posedate satanic într-un program având drept scop în timp obținerea produsului final adecvat alinierii supuse prin consimțământ colectiv noii ordini mondiale. Iar pentru acest titanic efort sunt necesare cât mai numeroase mulțimi de docili pioni, aici și aiurea, într-un domeniu sau altul.

Mai totul este de fapt doar o sordidă mascaradă iar bufoneria de pe scenă, o bombă cu ceas indicând negreșit direcția. Spre pierzanie.

Acest articol a fost publicat în Sport și etichetat cu , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Sport: