Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România n-are în vedere un aspect esențial. În baza sa, Sporttim a acționat

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a luat atitudine zilele trecute împotriva cenzurii practicate de facebook după raportările tendențioase trimise de instituții sau ONG-uri, U.Z.P.R. exprimându-și suspiciunea unei legături între autoritățile române și divizia din România a rețelei de socializare în contextul ștergerii conturilor unor publicații cu vechime, care exprimau poziții incomode pentru diriguitori, însă, cu toate foarte bunele intenții ale asociaţiei profesionale de creaţie publicistică şi jurnalistică a ziariştilor din România în demersul pe care l-a inițiat, U.Z.P.R. a lăsat încă din capul locului de înțeles celor care pot vedea mai departe decât această problemă punctuală în sine că n-a luat câtuși de puțin în calcul un aspect esențial în legătură cu gigantul tehnologic din SUA, pe baza căruia de exemplu cotidianul Sporttim a acționat reparatoriu tranșant.  

Iar aspectul esențial ține de dovezile indubitabile peste ani ale practicilor mai mult decât discutabile și controversate puse în aplicare de uriașa corporație, atrăgându-și în dreptul său semne de întrebare într-o vădită creștere numerică, semne îngroșate, mărite și accentuate, dar mai ales pavându-și traiectoria și spre asemenea inevitabile derapaje compromițătoare, cât se poate de previzibile, doar o chestiune de timp. 

Practici ale colosului tehnologic în lumina cărora Sporttim n-a mai așteptat un semn în plus al eventualei degenerări și în continuare a climatului din jurul platformei rețelei de socializare, ci a apelat fără nici cel mai mic regret, dar ca o mare ușurare, la ștergerea paginii de facebook și de pe rețelele conexe acesteia, demers anunțat de cotidianul timișorean în 6 septembrie 2019 pe pagina I a publicației prin a semnala introductiv că îi invită pe utilizatori să acceseze direct site-ul online al publicației locale, www.sporttim.ro, cu mențiunea menținerii prezenței doar pe rețeaua de socializare Minds.com. Iar Sporttim explica atunci în continuarea primului paragraf că ”decizia retragerii este de natură strict principială și etică, de moralitate și conștiință, în ideea disocierii și detașării de un cadru alterat și profund viciat și degradat, în privința căruia s-au tot adunat – deloc de mirare și cât se poate de previzibil – mult prea mari și numeroase dovezi că nu este nici pe departe ceea ce lăsa inițial impresia că ar fi”.  

Deși salutar, este mult mai lesne a lua atitudine conform abordării Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, prin a se sesiza ulterior, ca reacție la situații deja agravante, ”pagubele” fiind între timp contabilizate, decât a preîntâmpina potențiale aspecte nedorite prin acțiuni tranșante bazate strict pe un tacit cod principial etic de moralitate și integritate, precum a procedat fără ezitări cotidianul Sporttim, cale net mai dificilă de urmat și prin prisma unor inevitabile pierderi asumate de ”trafic” cu potențiale repercusiuni financiare, dar pe de altă parte și mult mai pură.

De ce n-a monitorizat U.Z.P.R. tendințele mai mult decât evidente în timp manifestate de facebook și n-a adoptat o poziție fermă în preîntâmpinarea unor asemenea abuzuri precum de exemplu cenzura? Iar răspunsul poate ține pe undeva și de importanța mult peste măsură dată rețelei de socializare, percepută a fi drept un fel de Alfa și Omega al lumii virtuale.

Fără a-i contesta utilitatea, indiscutabilă la o primă privire sumară, facebook a coborât într-atât de mult ștacheta din multe puncte de vedere, încât senzația persistentă ținea de o stringentă necesitate de disociere de linia acestei rețele de socializare, repugnantă moral. O mult prea mare deferență i s-a conferit unui serviciu la prima vedere transparent, dar de fapt trădându-și originile, legate de externalizarea unei inițiative a guvernului SUA de a aspira ”la grămadă” toate datele disponibile cu putință ale cetățenilor, după ce demersul inițial, gândit de o agenție a statului și implicit strict guvernamental, NSA, a fost stopat pe fondul împotrivirii populației, motiv pentru care imediat s-a și găsit soluția alternativă a lansării unei corporații care să vizeze aceleași obiective, legate și de colectarea și stocarea de informații cu vedere spre lărgirea spectrului de supraveghere digitală a maselor, adevăratele țeluri din spatele unei prietenoase interfețe. Și n-a trecut mult până când facebook și-a deconspirat încet și sigur toate adevăratele intenții, culminând cu aspecte reprobabile care pot îndemna un utilizator integru la un singur lucru, și anume de a renunța la serviciile sale. Mai nimic nu este ceea ce pare pe lumea asta, dar, vorba lui Noam Chomsky, ”nu doar că oamenii nu știu ceea ce li se întâmplă, dar nici măcar nu știu că ei nu știu acest aspect”…

De aceea reacția U.Z.P.R. n-are darul de a impresiona, fiind oricum tardivă dar și oarecum ipocrită, căci mai nimeni nu s-a sesizat în acești ani și nici n-a luat atitudine în vreun fel, când era deja mai mult decât evident că facebook ”taie și spânzură”, depășindu-și cu mult atribuțiile și specificațiile ofertei de servicii. Și de ce s-a tăcut complice? Pentru simplul motiv că mai toată suflarea s-a complăcut comod în mediocritatea puerilă a nivelului discuțiilor și dezbaterilor de pe rețeaua de socializare, a unor modalități inacceptabile de abordare a punctelor de vedere, ciuntind acea reverență față de dreptul la liberă exprimare cu respectarea opiniei partenerului de dialog. Se îmbrățișase într-o psihoză colectivă sentimentul că lumea nu se mai învârtea fără facebook, a te regăsi în respectiva babilonie echivalând în percepția multora cu a fi buricul pământului. Iar de fapt tot mai numeroase au ajuns să se înghesuie tragediile și dramele umane legate de utilizarea platformei în speță…

Când vezi cu cine și ceea ce ai de-a face, nu mai aștepți momentul inevitabil în care ți se greșește prin a ți se înfățișa adevărata față, ci te retragi demn la momentul potrivit. Facebook nu-i merită absolut deloc pe mulți dintre utilizatori, care l-au făcut ”mare”, ridicându-l la un rang aidoma unui cult, și nu invers, însă românii, în general mai mereu dependenți psihologic în raportul cu lumea ”civilizată” vestică, n-au putut vedea aproape nimic altceva în fața ochilor, facebook și iarăși facebook, de parcă nu ar exista și alte rețele de socializare net mai integre în relația cu utilizatorul, cei cenzurați meritându-și pe undeva soarta de a-și fi încredințat roadele activității spre expunere pe o platformă care lăsa tot mai serios de dorit din cele mai importante motive cu putință, ținând de aspecte existențiale vitale.

Iată restul comunicatului publicat la vremea respectivă de Sporttim, anunțând retragerea sa de pe facebook și explicând argumentat parte din motivele renunțării la un serviciu care își trădase menirea, dezamăgind prin incapacitatea de a se desprinde de rădăcinile ancorate altundeva decât în niște principii curate și oneste: ”Emanația înadins concepută cu scopuri deloc împărtășite de statul ascuns cu tentacule la nivel planetar și-a dat tot mai accentuat arama pe față, o biată unealtă între nenumăratele fațete ale distopiei orwelliene în aprofundare, iar dezicerea de corolarul practicilor țintind în special condiționarea psihologică a utilizatorilor constituie nimic mai mult decât o strict necesară luare de poziție de bun simț, pe linia integrității pe care cotidianul timișorean a ținut a o imprima și cultiva. Greșeala de a se expune într-o pătată vitrină fără noimă, reparată.   

Anumite valori fundamentale merită apărate prin a prima și a domina în raport cu aspecte precum cele legate de popularizarea și popularitatea unei publicații, fie chiar și în aceste vremuri întinate și pervertite în cea mai mare măsură de influența factorilor comerciali, și fie chiar și în condițiile în care implicit Sporttim nu va mai avea aceeași deschidere în spațiul virtual. Nici cea mai mică problemă, atât să fie paguba.

Cireașă pe tort, numeroși foști angajați ai colosului virtual din America de Nord s-au referit în timp pe șleau la scopurile reale ale demersului, care exploatau vulnerabilitatea psihicului uman, de parcă n-ar fi fost oricum evidente oricărui om cât de cât racordat realității ecranate și cât de cât informat în privința culiselor detestabile ale lumii actuale, iar și unii parteneri ai acestuia s-au dovedit a fi vocali împotriva tendințelor manifestate de asemenea rețele sociale, scandaluri de notorietate punând capac anul trecut unor controverse tot mai aprinse în jurul gigantului într-o expansiune detrimentală discursului liber și nedirijat pe făgașe abil orchestrate.

O notă de responsabilitate civică, asumată de Sporttim strict pe linii principiale, anumite valori fiind mai presus de orice, în condițiile în care rolul publicațiilor media este și de a avertiza și pune în gardă destinatarul mesajului său, cititorul. A crede într-o veritabilă presă old school, indiferent de consecințe, constituie o la fel de mare datorie de onoare în egală măsură față de cei din fața ecranelor, care citesc rândurile publicate, și față de menirea în sine a jurnalului.

Altele erau adevăratele scopuri reale ale rețelei cu priză la public, la fel cum alții sunt și păpușarii din umbră care înrâuresc evoluția acestui gigant aspirator de date personale cu sucțiune nelimitată, pe fir cu servicii secrete având la capăt paravane executive, iar toată schema conceptuală a generat o periculoasă condiționare psihologică a utilizatorilor, lesne detectabilă de către cei de specialitate în acest sens, condiționare care a depășit binișor pragul unui anumit grad de dependență.

S-a extins o epidemie în toată regula, la care cotidianul local de sport nu mai poate rămâne părtaș nici măcar prin această picătură într-un ocean, pilulă prin care ”hrănea” zilnic mii de utilizatori. Se înoată într-o infinitate deja râncedă, malaxor omogenizând exponențial fără margini contribuții dintre cele mai aparte, autentice și clar definite, centrifugate însă laolaltă cu noianul celor mai sugestive exemple ale deșertăciunii și rătăcirii umane. Nivelul unei conștiințe vii nu poate împărtăși complicitatea fie și involuntară la un mascat demers de condiționare a maselor, iar oricât de puerile ar putea părea la prima vedere aceste explicații, sau pentru unii deloc de înțeles, ar merita măcar o minimă atenție în bagajul întrebărilor autoadresate de omul modern. Iar rezumarea este strict și numai la subiectul acestor rânduri, fără arogarea împărtășirii acoladei de tematici conexe care ar cutremura din temelii eul interior al recipientului și setul valorilor prestabilite fără filtrul rațiunii.   

În concluzie, dacă îi mai pasă cuiva cu adevărat de presă, s-o lectureze pe platforma de creație a publicației, și nu altundeva, presa scrisă rămânând presă scrisă fie și doar în refugiul mediului online. Cine chiar mai vrea să îmbrățișeze evantaiul presei sportive, cu ofertele sale alternative, o poate face la sursa-i autentică, prin dezvățarea de reflexul condiționat ce a indus cititorului percepția că rețeaua de socializare ar constitui mediul de conectare la conținutul zămislit de către jurnaliști. Nici pe departe. Iar cine nu, toate cele bune, fără nici cea mai mică problemă”.

Prin poziția publică luată anul trecut, Sporttim și-a făcut datoria de onoare de a avertiza cititorii cotidianului, unii dintre aceștia, fără doar și poate, și utilizatori ai rețelei de socializare, respectiv de a lansa în felul său un semnal de alarmă, retrăgându-se demn de pe o platformă pe care nu se mai regăsea, o incompatibilitate morală. 

În contrast, reacția U.Z.P.R., deși binevenită, are mai degrabă darul de a demonstra modul de abordare al lucrurilor într-o societate a formelor fără fond, mai degrabă circumstanțial decât principial, în orice caz reactiv și nu proactiv, prin care s-ar fi stopat eventual din fașă alte avântate inițiative din gama ”tinerii frumoși și liberi” ai colosului de peste ocean. 

A trebuit să se meargă într-atât de departe pentru a adopta o luare de poziție și U.Z.P.R., spunând destule și despre capacitatea acestei asociații profesionale de a apăra interesele unei bresle foarte mult încercate, breaslă zilnic confruntată cu provocări dintre cele mai variate, dar în orice caz tot mai complicate și delicate. Capacitate limitată ca motiv pentru care Sporttim nici nu se înscrie în calitate de membru al U.Z.P.R., un demers inutil în condițiile în care, realist vorbind, sentimentul de apartenență s-ar resimți unilateral, fără o reciprocitate autentică. Acel sentiment că U.Z.P.R. n-ar fi unde trebuie la nevoie, nu s-ar situa la locul oportun în momentul oportun pentru membrii săi. În cazul expus mai sus, poate și frica de a deranja un ”colos” i-a întârziat reacția care se lăsa așteptată… 

Pentru conformitate, luarea de poziție a U.Z.P.R. pe marginea cenzurii adoptate de facebook: „Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România ia act cu îngrijorare de ștergerea, blocarea sau interzicerea conturilor de Facebook ale mai multor pagini, site-uri și bloguri românești ale unor jurnaliști din România și Republica Moldova, considerate „neconforme”, în terminologia guvernamentală actuală, sau că „încalcă standardele comunității”, în terminologia Facebook. S-au blocat, fără niciun avertisment sau explicație, conturile de Facebook ale unor site-uri și bloguri de prestigiu, unele cu vechime de peste 20 de ani („Național„). A fost interzis glasul.info, dar și blogul unuia dintre veteranii presei românești de peste Prut, Ștefan Secăreanu, director al ziarului „Țara” și deputat în Parlamentul de la Chișinău (secareanu.wordpress.com). De asemenea, a fost blocat contul de Facebook al site-lui http://roncea.ro al ziaristului Victor Roncea, căruia i-au fost șterse și toate cele 5.000 de articole publicate de-a lungul anilor. De asemenea, la momentul în care scriem aceste rânduri, contul ziarului „Național” este și el radiat. Având în vedere precedentul cu închiderea abuzivă a site-ului Justitiarul.ro, printr-o decizie a ANCOM, în urma sesizării făcute de Grupul de Comunicare Strategică, în perioada Stării de Urgență, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România își exprimă suspiciunea unei legături între autoritățile române (MAI, de exemplu) și divizia din România a rețelei de socializare Facebook. Considerăm că cenzura națională și internațională intermediată prin platforma Facebook s-a ridicat la un nivel periculos pentru însăși democrația României, presa liberă fiind ilustrarea consacrată a acestei democrații și a libertății cuvântului. Or, lanțul de interdicții și blocări ale conturilor de Facebook care „încalcă standardele comunității”, fără avertisment și fără a face precizări în ce constă aceste „standarde”, ne obligă să ne punem întrebări și chiar să găsim răspunsuri. Iar unul dintre răspunsuri este acesta: blocarea selectivă a conturilor amintite identifică „standardele comunității” Facebook cu cele ale „comunității guvernamentale”, care se află demult în stare de beligeranță cu libertatea cuvântului în România.  Având în vedere și luând în considerare aspectul de blocare comandată a conturilor amintite, repetăm întrebarea cu răspunsul inclus: există vreo legătură între structurile „vigilente” ale statului român și Facebook România? UZPR atrage atenția tuturor structurilor de putere, de la Președinție, Guvern, Parlament, Justiție, până la ANCOM și Grupul de Comunicare Strategică, în cazul vreunei implicări mijlocite sau nemijlocite a lor în această situație, că numărul „asimptomaticilor” care pun dreptul la liberă exprimare mai presus de alte drepturi e mult mai mare decât al celor „simptomatici”. Aceștia din urmă pot fi identificați ușor, pentru că, exprimându-se la vedere, pot fi blocați, așa cum pe vremuri erau arestați. Ceilalți, mai greu, pentru că sunt… asimptomatici. Constatăm așadar cu stupoare că a început un nou sezon al interdicțiilor în presă. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România este alături, din datorie profesională, responsabilitate de breaslă, spirit civic și menire istorică, de toți jurnaliștii care-și asumă libertatea cuvântului, a căror cauză o susține considerând-o propria cauză,  și dezavuează discriminarea lor în mediul online, pe care o consideră propria discriminare. Rămânem până la capăt fideli principiului de bază al democrației, exprimat cu simplitate de cuvintele preluate de marele om politic Ion Rațiu: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru ca dumneata să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!”. Stimați conducători, suntem în primii 20 de ani ai mileniului trei, nu în anii „50 ai secolului XX. Nu-l reînviați pe Stalin! Nu reinventați Tribunalul Poporului! Nu-i stârniți pe „asimptomaticii” liberei exprimări!”

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Sport sabotat și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× patru = 8

 


Ultimele articole din categoria Sport sabotat: