Zero lei. Gala Sportului? Nu. Premii? Nu. Nominalizări? Nu. Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Județean Timiș și Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Timiș n-au organizat absolut nimic în decembrie pentru sportivi, antrenori și echipe, la final de an

Agravarea subfinanțării sportului în cel mai vestic județ al țării s-a resimțit din plin până la sfârșitul anului pe cale de a se încheia, și sub forma renunțării în premieră la o tradiție asociată apropierii Crăciunului, cea legată de organizarea de către Municipalitatea Timișoara, Consiliul Județean Timiș sau Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Timiș a unor festivități dedicate sportivilor, antrenorilor și cluburilor, după 12 luni de activitate. Răsplata la ceas de decembrie a fost nulă, zero lei și absolut nici un eveniment de acest gen ca simbolic semn de rămas bun la final de deceniu, nu tu Gala Sportului, nu tu premii, premieri și recompense, nu tu nominalizări. Indiferenții factori de decizie de care depindea punerea pe roate a acestor firești reuniuni sunt de compătimit pentru nivelul jenant la care au tot coborât ștacheta, și da, ați citit bine, ei sunt de compătimit și nu performerii din sport, căci competitorii din arene și-au făcut datoria, pe când birocrați așa-ziși ai sportului nici măcar de-un minim gest n-au fost capabili la final de an.  

Iar astfel se face și mai clar diferența între pasionații care trăiesc pentru sport, cu înclinație, vocație și talent, depunând eforturi și transpirând pentru a fi cât mai competitivi în lumea arenelor, și interesații asigurându-și un trai de pe urma sportului, cu care nu prea au însă nici o treabă și legătură, trăgând în schimb cu sârg de scaunul unei slujbe, un oscior de ros, reflex într-o țară în care tragedia conștiințelor se manifestă mult mai cumplit decât în ultimii ani ai ”iepocii di aur”, o tragedie în mai toate domeniile și pe mai toate palierele.

În câțiva primi ani ceva mai buni ai deceniului pe cale de a se încheia, luna decembrie aducea festivități dedicate sportului atât în sala Consiliului Local al Primăriei Timișoara cât și la Consiliul Județean Timiș, aceasta din urmă, în conjuncție și cu DJST Timiș. Nu erau nici pe departe perfecte, ba din contră, destui dintre participanți sfârșind prin a fi nedumeriți vizavi de anumite aspecte ca nuca-n perete, de anumite nominalizări și ierarhizări, dar tot era ceva, echivalând cu o recunoaștere de ordin general a lumii arenelor și a activității de profil din Timișoara și Timiș, arc în timp peste 12 luni de eforturi și sudoare. Măcar erau strânși o dată pe an sub aceleași acoperișuri exponenți ai familiei sportului local și județean, chit că se mai lăsa pe alocuri chiar și cu plânsete printre sughițuri în cazul unor invitați, complet contrariați de erori dintre cele mai regretabile din partea organizatorilor. Risc asumat, de-a amesteca sticlele cu borcanele…

Și totuși, în imperfecțiunea lor, aceste evenimente aveau darul de a reuni odată și odată în aceeași incintă sportivi și antrenori din diferite ramuri, de a li se recunoaște meritele, cât de cât și în oarecare măsură. Ce-i drept, greșelile uneori penibile conturate în jurul acestor ”Gale”, câteodată într-un veritabil lanț al slăbiciunilor, te puteau lăsa cu gustul amar cuplat concluziei că mai bine fără asemenea reuniuni decât în regia unui ieftin festivism de dragul lumii, bifat pe pilot automat, dar nu erorile legate de aceste evenimente sunt subiect al rândurilor de față.

Ci renunțarea la orice formă de recompensare într-un cadru organizat a truditorilor din sport la încheierea anului 2019, minus îngroșat în dreptul celor care ar trebui să-și înscrie această datorie de bun simț între responsabilități.

Nu era de-ajuns că insuficienta finanțare a sportului s-a făcut acut resimțită în 2019!? Că Municipalitatea a lăsat de exemplu pe septembrie demersul proiectelor vizând structurile sportive, așadar spre finalul anului competițional!? Că administrația județeană a perpetuat cavalcada ciudățeniilor legate de finanțarea după ureche a sportului, lăsând tot mai mult senzația că s-a transformat într-un butic dotat cu pârghii accesibile pe criterii de influență, în cel mai tipic stil mioritic, strict doar pe relații, pile, prietenii și interese!? Generând anomaliile de rigoare…

Se pare că nu.

Primăria Timișoara și Consiliul Județean Timiș au aruncat prosopul în ultimii ani în ceea ce privește organizarea unor asemenea festivități la ceas de decembrie, iar doar Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Timiș a mai ținut steagul sus pe cont propriu la acest capitol în 2017 și 2018, punând în scenă ”Gala Sportului” la ”Restaurantul Flora”, însă iată că și acest eveniment a dispărut din calendarul Ajunului de Crăciun. Era o ultimă bună impresie cu care DJST Timiș oricum nu salva nici pe departe aparențele, la nenumăratele bube ale acestei ”direcții” care este întreținută în activitate parcă pentru a asigura un os de ros sub birou dregătorilor săi, și nu pentru a fi în slujba lumii arenelor, menire ce îi este fără doar și poate asociată. Dar este plină țara de asemenea ”direcții”, în mai toate domeniile de activitate, de ars gazul de pomană și tocat banul public, tot soiul de neica nimeni pe program scurt și văzându-și interesat de banalul cotidian și câștig, fără pic de conștiință în a înfăptui ceva cât de cât semnificativ, înșurubați cu magnet în scaunul unei slujbe.

Nici această ultimă impresie nu s-a mai înfiripat la finele deceniului 2 din mileniul 3, chit că un minim demers inițial a fost totuși efectuat de către DJST Timiș, conform documentului publicat pe propriul portal în 2 decembrie 2019, sub titlul ”ANUNT important catre structurile sportive din Timis”, întocmai conform înscrisului din secțiunea știri, ducându-te cu gândul la repetarea tradiției din ultimii 2 ani. Amânată probabil pe începerea deceniului trei… Iar ca o paranteză, pesemne și care va să zică anul competițional în Timiș se încheie deja de Ziua Națională, dar întreaga ”lună a cadourilor” e parcursă apoi ca un paradox în ”muțenie” de solicitanții datelor legate de rezultate. 

Lumea sportului local, deopotrivă practicanți și antrenori, lăsată cu un gust amar de acest triumvirat de formă când vine vorba despre susținerea reală a unui domeniu indirect legat mai mult decât pare de starea de sănătate fizică și mentală a unei nații și bolnăvicioase, și căzută în mrejele psihozei și posedării. Cât se dorește însă cu adevărat în România mens sana in corpore sano!? A nu te amăgi constituie o calitate primordială, rețeta profitului farmaceutic fiind de căpătâi, să mănânce încă ceva în plus și gurile ”artiștilor” ce fac cu sârg reclamă…

Și-atunci să te mai miri că sportivii părăsesc pe rând Timișoara încotro văd cu ochii!? În ce mod i-ar mai putea amăgi cluburile să rămână, dacă n-au căpătat nici măcar o strângere de mână la încheierea unui an în care oricum au resimțit vicisitudinile ignorării sportului!? Instituții administrative ce lovesc prin ricoșeu în tineri sportivi, frumos stimulent la ceas sfânt al Nașterii Domnului. Asta după ce profită precum de pe urma urnelor prin a se poza cu câte unul mai răsărit, strict de fațadă dar interesat, în puținele secunde pe care și le alocă în acest sens din prețiosul timp rezervat tocării banului public. 

Și există cel puțin un caz la zi de sportiv timișorean recompensat la încheierea lui 2019 din direcția unui alt județ al țării, în care a figurat cu dublă legitimare la o grupare de pe respectivul teritoriu, diplomă înrămată și o răsplată financiară cu trei zerouri în coadă în lei tramvai. 

Dar de ce ne-am mai mira despre toate cele ce se întâmplă și în această privință a aprecierii sportivilor în Timișoara și cel mai vestic județ al țării, din moment ce sportul e în general subminat aici, efect al incompetenței și prostiei ignorante, consecință a nefastei imixtiuni a politicului în lumea arenelor!? 

Iar rezultanta e tot mai străvezie. Într-o penurie valorică dată de exodul constant al unora dintre cei mai talentați sportivi ai locului, topurile mereu controversate și discutabile ale celor mai buni performeri ai anului din Timiș, relative ca o altă problemă în sine, sunt tot mai ”subțiri” cu trecerea fiecărui sezon, cu media de vârstă tot mai scăzută, semn că seniorii își caută rostul prin alte părți, pe unde fățărnicia promisiunilor și meschinăria sunt mai puțin exersate și unse. Semn pe de altă parte că în acest județ încă ”se produce”, în pofida minorelor stimulente și a neajunsurilor infrastructurii de profil.     

Cât despre importantul anunț lansat la începutul acestei luni de către direcția din teritoriu a unui minister guvernamental, s-ar părea că Moș Crăciun ar putea descinde totuși cândva, fie și cu întârziere, în tolbă măcar cu ceva puncte…

Acest articol a fost publicat în Canotaj, Handbal, Sport și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


4 + = opt

 


Ultimele articole din categoria Canotaj: