”Cupa Eroilor Neamului” la minifotbal pentru elevi de gimnaziu și liceeni, la ediția a VII-a: 6-9 iunie

Asociaţia Memorialul Revoluţiei din Timişoara păstrează buna tradiție a derulării competiţiei sportive de minifotbal Cupa “Eroilor Neamului”, ajunsă la cea de-a VII-a ediție, care se desfăşoară în perioada 6-9 iunie 2017, competiţie sportivă ce se adresează elevilor din gimnaziile şi liceele timişorene. Meciurile preliminare pentru echipele de gimnaziu se desfășoară în data de 6 respectiv 7 iunie, iar meciurile preliminare din competiția liceelor se vor desfășura pe 8 iunie, urmând ca finalele să se dispute în 9 iunie.

Asociaţia Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 din Timișoara, împreună cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş și cu Primăria Municipiului Timișoara, organizează a VII-a ediţie a Cupei Eroilor Neamului la minifotbal, o competiţie devenită deja o tradiţie, care se adresează elevilor din gimnaziile şi liceele timişorene, dar și din județul Timiș şi care în acest an aliniază la startul ei 8 echipe de gimnaziu şi 6 echipe de licee.

Inițiativa organizării acestei Cupe a Eroilor Neamului la minifotbal aparține conducerii Asociaţiei Memorialul Revoluţiei, deoarece anterior s-a organizat o altă competiţie la minifotbal menită a omagia Eroii căzuţi în Revoluţia din Decembrie 1989. Astfel, întrecerea dedicată Eroilor Neamului a fost precedată de Cupa Memorialul Revoluţiei, competiţie ce se desfăşoară în fiecare an în luna Decembrie.

Tineretul, reprezentat de elevi din școli și licee, constituie un punct de interes major pentru organizatorii acestei competiţii. Obiectivele primordiale ale acestei întreceri sunt dezvoltarea spiritului de competiţie şi stârnirea interesului pentru cunoaşterea istoriei locale şi naţionale. Competiţia este un omagiu adus Eroilor Neamului şi doreşte, totodată, să îndrepte atenţia elevilor participanţi spre unele personalităţi ale istoriei naţionale şi locale. Toţi participanţii la această ediţie sunt invitaţi să cinstească prin sport și recunoștință memoria Eroilor.

Cupa Eroilor Neamului, prin intermediul întrecerii sportive și-a propus să vină în completarea orelor de istorie ţinute la clasă prin prezentarea unor personalități importante ale Istoriei României.

Am continuat prezentarea de noi pagini de istorie națională a României așa cum am obişnuit participanții la acest eveniment. Prin intermediul acestei noi ediţii a „Cupei Eroilor Neamului la minifotbal”, ne îndreptăm atenţia spre oameni care au lupta pentru țară, care prin eroismul lor au adus României glorie și libertate, pe de altă parte s-au aplecat spre modernizarea României. În această ediţie, ne-am propus să prezentăm personalitatea primul Rege al României, personalitate deosebit de importantă în continuarea epocii reformatoare inițiate de Alexandru Ioan Cuza.

Tema luată în discuție este „Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen și realizările acestuia”. Carol I a fost primul Rege al României (având cea mai lungă domnie din istoria României). În 10 mai 188, cu ocazia încoronării lui Carol I ca Rege al României, prim-ministrul Ion C. Brătianu, rostește următorul mesaj: „România, constituită în Regat, completează şi încorporează opera Regenerării sale. Ea îşi dă un nume, care este de acord cu poziţiunea ce a dobândit, ca Stat Independent. Prin noul nume şi titlu se întăresc mai mult stabilitatea şi ordinea în România. Regatul Român, Măria Ta, este astfel continuarea domniei române; nu are alt program, nici alte aspiraţii, nici alte tendinţe. Este o consacrare, o întărire mai mult dată de Români principiului monarhic, pe care Măria Ta ai ştiut a-l planta adânc pe pământul României.”

Carol I a avut un rol pregnant în procesul de modernizare a României. De asemenea este cunoscut și pentru tăria, curajul și lupta eroică pe care a dus-o pentru împlinirea unui ideal national: câștigarea independenței de stat a României.

Alteţa Sa a fost al doilea fiu al Principelui Karl Anton von Hohenzollern-Sigmaringen din ramura romano-catolică a vechii dinastii germane de Hohenzollern. Principele era înrudit cu dinastia din Prusia, dar şi cu Împăratul Napoleon al III-lea al Franţei. Rege Carol I al României s-a născut la 8/20 aprilie 1839, la Sigmaringen, în Germania, și a murit în ziua de 27 septembrie 1914, la Castelul Peleş. A fost înmormântat la Curtea de Argeş, locul ales de el ca necropolă a Familiei Regale a României. Carol I s-a căsătorit la Neuwied, la 3/15 noiembrie 1869, cu Principesa Elisabeta de Wied.

Aducerea prințului Carol: După refuzul contelui Philippe de Flandra, fratele Regelui Leopold al II-lea al Belgiei, de a primi Tronul României şi după mai multe consultări ale reprezentantului Locotenenţei domneşti la Paris, Ion Bălăceanu, cu Împăratul Napoleon al III-lea al Franţei, opţiunile românilor, încurajate de acordul deplin al Împăratului Franţei şi de sprijinul moderat al Prusiei, s-au îndreptat către Sigmaringen. În ziua de 19 martie 1866, I.C. Brătianu îi propunea Principelui Carol, în numele României, să devină şeful statului român. Carol a fost ales domnitor al Principatelor Unite, cu drepturi ereditare, prin plebiscitul desfăşurat în aprilie 1866. În favoarea lui Carol fuseseră exprimate 685 969 de voturi, iar împotrivă doar 2248. Domnitorul Carol ajunge în ţara sa de adopţie după o călătorie aventuroasă, de la Sigmaringen până la Turnu-Severin. Vaporul în care Suveranul călătorea, alături de Brătianu, a trecut de Porţile de Fier la 8 mai 1866, iar la ora patru după-amiaza Carol I a văzut drapelul românesc fluturând la Turnu-Severin. Principele Suveran a intrat în capitala ţării la 10 mai 1866, și a depus jurământul de credinţă în faţa Adunării Constituante şi a fost proclamat Domnitor al Principatelor Române.

La 10 mai 1866, Carol I depunea jurământ, ca Principe Suveran al României, în faţa Adunării Constituante. Domnitorul a jurat că va fi credincios legilor ţării, că va păzi religia românilor, integritatea teritoriului lor şi că va domni ca suveran constituţional. Carol I rostea următorul legământ: „Ales de către naţiune Domn al românilor, mi-am părăsit fără a sta la îndoială, și patria, şi familia, pentru a răspunde la chemarea acestui popor care mi-a încredinţat destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, eu am devenit român. Acceptarea plebiscitului îmi impune, o ştiu, mari datorii. Sper că îmi va fi dat să le duc până la capăt. Vă aduc o inimă credincioasă, cugetări drepte, o voinţă tare de a face binele, un devotament fără margini către noua mea patrie şi acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetăţean astăzi, mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăși cu voi soarta cea bună ca şi pe cea rea.”

Cele mai importante realizări: La 29 iunie / 11 iulie 1866, Adunarea Constituantă a adoptat prima Constituţie a ţării, una dintre cele mai avansate ale timpului, prin care România devenea monarhie constituțională. Este prima constituție românească în adevăratul sens al cuvântului. A avut la bază constituția belgiană, având un puternic caracter liberal, fiind prevăzute o serie importantă de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. Prin această constituție statul lua numele de România și avea un teritoriu inalienabil (nu putea fi înstrăinat) și indivizibil (nu putea fi împărțit). Regimul politic este unul constituțional, cu toate că România era vasală Imperiului Otoman şi se afla sub garanţia colectivă a Marilor Puteri, însă acest lucru însă nu era menționat în constituție.

În ziua de 10 mai 1877, Parlamentul României a votat legea pentru desfiinţarea tributului către Înalta Poartă, iar Domnitorul a promulgat-o; moţiunea votată de Cameră, cu 79 de voturi pentru şi două abţineri, se numea „Independenţa absolută a României“. La 10 mai 1881, România a fost proclamată Regat, astfel că își făcea apariția pe harta Europei un stat independent și suveran, cu numele de România, independența și suveranitatea fuseseră recunoscute internațional încă din anul 1878, prin actul Congresului de la Berlin, semnat la 1/13 iulie, în urma participării la războiul împotriva Turciei, este vorba de războiul ruso-româno-turc din 1877–1878. România avea să primească Dobrogea, care îi oferea gurile Dunării şi accesul la mare, Insula Șerpilor. Rusia anexa însă cele trei judeţe din sudul Basarabiei.

Carol I primeşte în mod oficial titlul de Alteţă Regală la 25 octombrie 1878, devine Rege al României la 14/26 martie 1881, prin votul unanim al reprezentanţilor naţiunii, fiind încoronat Rege al României la 10/22 mai 1881. Regele însuşi a cerut să fie încoronat cu o coroană din oţel, fabricată din metalul topit al unui tun de război capturat la Plevna.

România şi-a consolidat statutul de putere regională şi de „arbitru balcanic“ prin participarea victorioasă la cel de-al doilea război balcanic, încheiat la 28 iulie/10 august 1913 cu semnarea Tratatului de la Bucureşti, prin care România obţinea Cadrilaterul. Regele Carol I a primit bastoane de mareşal atât de la Împăratul Germaniei, cât şi de la ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, care l-a şi vizitat în România, în 1914, şi care avea să sfârşească tragic, împreună cu familia, sub gloanţele bolşevicilor.

Principalele măsuri de modernizarea României sub domnia lui Carol I: s-a introdus sistemul monetar naţional, în anul 1870 fiind bătute în țară primele monede de aur, argint și aramă, odată cu înființarea Monetăriei Statului, la 11 mai 1868 este înfiinţată Societatea Filarmonică Română, la 31 octombrie 1869 se inaugurează oficial linia de cale ferată Bucureşti-Giurgiu, respectiv prima gară a Bucureştilor, Gara Filaret,  în timpul domniei Regelui Carol I s-a inaugurat Palatul Universității din București – 14 decembrie 1869, Palatul Universității din Iași – 21 noiembrie 1897 și Teatrul Național din Iași – 1 decembrie 1896. La 26 decembrie 1872 este introdus în Bucureşti tramvaiul cu cai, iar în 1879 a fost dată în folosinţă prima linie de cale ferată care a legat Transilvania de Bucureşti, prin inaugurarea liniei Ploieşti – Predeal şi joncţiunea cu calea ferată Braşov – Predeal.  La 17/29 aprilie 1880 se înfiinţează Banca Naţională a României, a 16-a bancă centrală din lume. În 1882 este introdus iluminatul electric la București.

La 25 septembrie 1883 a avut loc inaugurarea Castelului Peleş din Sinaia, leagănul Dinastiei române, ridicat de Regele Carol I cu bani provenind din caseta personal. În 1884 a fost introdusă, în Bucureşti, prima linie telefonică. La 1/13 mai 1885 a fost recunoscută autocefalia Bisericii Ortodoxe Române de către Patriarhatul Ecumenic de la Constantinopol. În 1888 a fost inaugurat Ateneul Român, iar în septembrie 1895 a fost inaugurat Podul Carol I de la Cernavodă, construit la inițiativa regelui. La data aceea, podul peste Dunăre era cel mai lung pod din Europa continental, la 8 iunie 1897 se aşază piatra fundamentală a Palatului „Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie“, în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. În 1906 s-au construit 40 de spitale rurale, dintre care unele sunt în funcţiune şi astăzi etc.

În ciuda tuturor frământărilor politice, Carol I a reuşit să consolideze sistemul de partide şi să impună alternanţa la Guvernare așa-numita „rotativa guvernamentală” a celor două mari partide: Partidul Naţional Liberal, fondat în 1875, reprezentat prin I.C. Brătianu, Dumitru C. Brătianu, C.A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Kretzulescu, Dimitrie A. Sturdza, Ion Bălăceanu, Ion Ghica, Vasile Boerescu, Ion Câmpineanu, Nicolae Fleva, Spiru Haret, V.A. Urechia, Emil Costinescu, Nicolae Ionescu, Vasile Lascăr şi Partidul Conservator, fondat în 1880 având ca lideri pe Manolache Costache Epureanu, Petre P. Carp, Lascăr Catargiu, Petre Mavrogheni, Gheorghe Gr. Cantacuzino, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, Take Ionescu, Alexandru Lahovary, Nicolae Filipescu, generalul Manu.

În timpul domniei lui Carol I, s-au afirmat scriitori precum Eminescu, Caragiale, Creangă, Alecsandri, Ion Ghica, Odobescu, Slavici, Macedonski, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, George Coşbuc, Octavian Goga, Şt.O. Iosif, I.Al. Brătescu-Voineşti, Al. Vlahuţă modelează limba literară; B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, Mihail Kogălniceanu, Constantin Erbiceanu, Dimitrie Onciul, Ion Bogdan, Vasile Pârvan, Constantin Giurescu, Nicolae Iorga; în filologie s-au remarcat Ovid Densuşianu, Sextil Puşcariu, Ion Bianu; Simion Mehedinţi a creat şcoala de geografie; Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu-Motru şi Vasile Conta au disciplinat gândirea şi ridică nivelul cultural al societăţii; se afirmă compozitorul George Enescu, pictorii Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Gheorghe Tătărescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, sculptorul Karl Storck, actorii Matei Millo, Aristide Demetriade, fotograful Carol Popp de Szathmáry; ştiinţele beneficiază de nume ca Spiru Haret, P.S. Aurelian, Anghel Saligny, Carol Davila, Grigore Antipa. Au apărut societăţi culturale. A funcționat „Junimea“, vârful efervescenţei intelectuale şi al schimbului liber de idei, care editează revista „Convorbiri literare”.

În testamentul lui, Regele scria: Zi şi noapte m-am gândit la fericirea României. (…) Cu toate greutăţile pe care le-am întâlnit, cu toate bănuielile care s-au ridicat, mai ales la începutul domniei mele, în contra mea, expunându-mă la atacurile cele mai violente am păşit, fără frică şi fără şovăire, înainte pe calea dreaptă, având nemărginită încredere în Dumnezeu şi în bunul-simţ al credinciosului meu popor. fragment din cartea „Susține cu a ta mână Coroana Română”.

De-a lungul celorlalte ediţii am cinstit personalități ale istoriei locale și naționale din cele mai importante momente ale istoriei României: Majestatea Sa Carol I, Alexandru Ioan Cuza, Avram Iancu, Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân, Gheorghe Doja, Eftimie Murgu, Regele Ferdinand I al României, Sever Bocu, Vasile Balmuş, Dan Păltinişanu, Ecaterina Teodoroiu, Alexandru Averescu, Constantin Prezan, Eremia Grigorescu, Ion I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Iancu Flondor, Ion Nistor.

Sperăm ca viaţa Eroilor omagiaţi în această competiţie să le trezească tuturor participanţilor la Ediţia a VII-a a Cupei Eroilor Neamului dorinţa de a afla mai multe amănunte din viaţa celor ce au făurit istoria naţională, pentru a putea duce mai departe flacăra vie a libertăţii, demnităţii şi unităţii. Eroii nu mor niciodată, Eroii nu au vârstă! (autor: Cristina Tudor Pop).

Bibilografie generală:

Cioroianu Adrian; Radu Andrei, Carol I. Primul și cel mai mare Rege al românilor, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2015.

Deletant Dennis; Hitchins Keith; Bărbulescu Mihai; Teodor Pompiliu, Papacostea Șerban, Istoria Romaniei, Editura Corint, București, 2007.

Mandache Diana, Cotroceniul Regal, Editura Veche, București, 2015.

Lindenberg Paul, Regele Carol al României, Editura Humanitas, București, 2010.

Vezi http://familiaregala.ro/istorie/regele-carol-i – 15.05.2017.

 

 

Acest articol a fost publicat în Futsal/Minifotbal, Sport juvenil și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


9 − = patru

 


Ultimele articole din categoria Futsal/Minifotbal: