Timişoara, văduvită de suprafeţe rapide. „Jale, nimic la nimic”

Aşa cum atleţii timişoreni, printre care 3 pregătindu-se pe plan local pentru participări în 2012 inclusiv la întreceri de Campionat Mondial, European şi chiar Jocuri Olimpice, sunt văduviţi şi în continuare, mai cu seamă în sezonul rece, de o bază materială adecvată, şi tenisul de câmp timişean suferă iarna pe seama inexistenţei unor săli cu suprafaţă rapidă de joc, îngreunând progresul copiilor şi juniorilor – nu foarte mulţi, trebuie spus – ce perseverează în această ramură relativ scumpă, în vreme ce incintele-„balon” rezervate „sportului alb” pot fi numărate pe degete şi n-au oricum decât zgură, neorganizând turnee în sezonul rece.

Cu alte cuvinte tenisul de câmp timişorean se luptă cu morile de vânt, graţie eforturilor câtorva cluburi entuziaste, şi este ca şi „îngheţat” iarna, dificultăţile întâmpinate fiind relevate de Ovidiu Şola, antrenor, arbitru internaţional şi fondator în anul 2008 al C.S. Dyadora, amplasat în Giroc, care l-a propulsat în 2011 drept cel mai bine clasat tenisman localnic la nivel naţional pe Nini Dica, în vârstă de 10 ani, al treilea la categoria sa de vârstă în cadrul Campionatului Naţional individual, disputat în vară la Bucureşti, de-atunci câştigând alte 4 turnee de categoria I rezervate copiilor sub 12 ani.

„Ne străduim să ţinem steagul sus”, a spus Şola, mărturisind din start în ceea ce priveşte baza materială a tenisului de câmp când vine vorba de parcurgerea sezonului rece că nu serveşte progresului aspiranţilor localnici: „Sunt câteva săli <balon>, însă extrem de puţine, şi cu suprafeţe de joc pe zgură, şi mai sunt câteva săli de liceu dar nestandardizate ca dimensiuni pentru practicarea tenisului de câmp. Timişoara n-are practic nici o sală cu suprafaţă rapidă de joc pretabilă acestui sport. Sigur că se pot face antrenamente şi în condiţiile date dar nu la parametrii doriţi şi necesari”.

Şola, care pe perioada acestei ierni conduce pregătirile copiilor şi juniorilor de la CS Dyadora într-o sală în care activează în chirie, deţinută de Neferprod în Freidorf, caracterizează lipsa spaţiilor disponibile adecvate pregătirii în tenisul de câmp drept „o foarte mare problemă”, reamintind că Timişoara a pierdut în ultima vreme şi mai mult teren la acest capitol: „Din păcate, au dispărut în 5 ani 12 terenuri de tenis. Şase la Vanc, în Calea Aradului, alte 4 la fostul Stimel, iar ultimele două la Tivoli, pe amplasamentul lor înălţându-se Hotel Tresor”. Iar aceasta cu referire la ultimii ani, fără a mai lua în calcul dispariţia Sălii 2 sau vremurile mai accesibile în ceea ce priveşte preţul, fie şi „la ore imposibile, 6 dimineaţa sau 11 seara”, după cum îşi aminteşte rarele descinderi ale tenisului de câmp în sala „Constantin Jude”.

„Ciclurile de pregătire constau în 7 luni de activitate în aer liber şi 5 luni indoor, iar când nu avem la dispoziţie aceste 5 luni de iarnă în condiţii optime, devine foarte greu, numai cu o dăruire peste putinţă, să reuşim acumulările dorite, care nu pot consta doar în antrenamente de ordin fizic, ci şi tehnico-tactic, dar care se dobândesc la relanti. Ca şi în celelalte discipline sportive, este nevoie de mult talent, inspiraţie, şi foarte mult efort, şi oricum nu s-ar putea fără aceste ingrediente, dar mai intervine şi aspectul bazei materiale, ori comparativ cu Bucureşti sau zona Moldovei, nu stăm prea strălucit. Am constatat şi cu ocazia prezenţei la Campionatul Naţional că juniorii din Bucureşti au condiţii deosebite, pe 6 terenuri acoperite şi foarte multe <baloane>, iar în partea Moldovei sunt în diverse localităţi săli în care se poate practica tenis de câmp… la Târgu Ocna, Dărmăneşti, Bacău”, a mai spus Ovidiu Şola, care călăuzeşte la ora actuală paşii unuia ca Nini Dica, de 3 ani şi jumătate învăţăcel în preajma fileului.

Şola a mai punctat şi faptul că numărul practicanţilor timişoreni ai acestui sport la nivel de performanţă este restrâns, „ca şi cantitate, este extrem de redusă, ca şi un pieptene cu dinţi rari”, cauza puţinilor tineri şi părinţi temerari în a alege practicarea şi urmarea acestei ramuri nefiind ajutată de condiţiile existente. Totodată, în încercarea de a subzista comercial prin închirierea suprafeţelor de joc unor practicanţi amatori, plătitori ai contravalorii abonamentelor sau taxelor pe oră prin care cluburile îşi acoperă regia de cheltuieli şi întreţinere, numărul „poziţiilor” disponibile pentru aspiranţii la tenisul de câmp ca sport de performanţă este cu atât mai limitat.

Totuşi, puţinele puncte de rezistenţă în ceea ce priveşte tenisul de performanţă în Timişoara şi-au unit forţele, punând pe roate Asociaţia de Tenis a Banatului, incluzând grupările CS Dyadora, Tivoli Tenis Club, condus de Ovidiu Pop, de pe Aleea Ghirodei, şi Sport4Fun, pepinieră în care Petruţ Mergheş pregăteşte copii şi juniori pe terenurile „Agronomia”, în ideea punerii în aplicare a unor „frumoase planuri pe hârtie”, după cum le-a numit Şola.

Ca reuşite, sezonul de vară a fost mănos în plan organizatoric, cu perspective cel puţin la fel de bune, dar întrebarea este ce soluţii ar putea fi puse în aplicare şi pe perioada iernii, în hibernare în ceea ce priveşte găzduirea de competiţii. „Am vrut să revigorez sistemul juvenil şi am adus în oraş câteva turnee, al Campionatului European, faza de calificări pentru băieţi de 12 ani, o etapă a Campionatului Mondial pentru fete de 12 respectiv 14 ani, Internaţionalele României la 12 ani şi 14 ani, şi câteva turnee din circuitul intern naţional de categoria I şi II. Anul viitor tindem la şi mai multe, în baza cooperării cu celelalte două cluburi locale, fiecare să organizeze câte 3-4 turnee. Vara activitatea este mai intensă”, a punctat Ovidiu Şola, care poartă negocieri şi pentru organizarea unui turneu open cu premii de 10.000 dolari, având ca principal imediment găsirea finanţării adecvate.

Pe aceeaşi temă a „subţirimii” bazei materiale când vine vorba de anotimpul rece, unul dintre părinţii care sprijină activitatea unui junior timişorean în tenisul de câmp de performanţă a punctat greutăţile întâmpinate: „Pe timp de vară sunt 3 baze care organizează turnee, şi anume CS Dyadora, de la Giroc, Tivoli TC, unde se antrenează Andreea Velcea, şi UPC, din Calea Buziaşului. Pe timp de iarnă funcţionează însă puţine baloane, la Banu Sport, pe 3 terenuri dar care nu organizează turnee, la Tivoli, două terenuri, şi la UPC, un teren, iar lângă Spitalul Judeţean încă 3 terenuri dar care nu găzduiesc nimic pentru copii. Cât despre săli, este jale, nimic la nimic, iar copiii chiar au nevoie de suprafaţă rapidă, majoritatea turneelor în perioada de iarnă desfăşurându-se în ţară pe suprafaţă rapidă. Pe de altă parte, dacă vrei să te antrenezi într-o sală gen Olimpia, sau mai este o sală la Giroc, şi altele, ai surpriza neplăcută să-ţi ceară 150 lei pe oră, ceea ce înseamnă enorm ţinând cont că un antrenament la nivel de performanţă se duce între o oră şi jumătate – două ore zilnic. În situaţia asta ne vedem obligaţi să revenim la baloanele pe zgură iar rezultatele tinerilor sportivi vor avea cu siguranţă de suferit pe perioada iernii”.

 

 

Acest articol a fost publicat în Sport juvenil, Tenis și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


7 − = patru

 


Ultimele articole din categoria Sport juvenil: