”Cobor vârsta, cobor și talia! Iar despre problema probelor de control se discută de mulți ani…” Dorin Horvath, calificat cu CSȘ Lugoj în finalele Diviziei Speranțe și ”Minivolei”

Adunarea Generală Ordinară a Federației Române de Volei a adus noutăți în perspectiva sezonului viitor nu doar la nivelul divizionar al seniorilor, ci și în sectorul juvenil, noutăți pe marginea cărora a oferit un punct de vedere avizat profesorul Dorin Horvath, de la CSȘ Lugoj, care va ataca în luna mai, cu două grupe diferite, în Divizia Speranțe respectiv Minivolei, două turnee finale la nivel național.

11159554_823596101067170_25737214753113220_n

 

Duminică, formația de minivolei a Clubului Sportiv Școlar Lugoj s-a calificat în turneul final național al Diviziei Minivolei, în calitate de câștigătoare a Seriei a VII-a semifinală, de la Nădlac. Doar prima clasată în fiecare din cele 8 grupe a obținut biletele pentru competiția din 14-17 mai, iar elevele de 2002 și 2003 de la CSȘ Lugoj le-au acontat cu brio, cu 3-0 contra Șoimilor Lipova, 3-0 cu gazda Victoria Nădlac și 3-1 cu Metalul Salonta.

Aceasta este a doua calificare la turneul final reușită de Dorin Horvath în sezonul 2014/15, pe lângă cea izbutită în Divizia Speranțe, reunind tot 8 grupări în perioada 5-10 mai, cu lugojencele aflate în Grupa B, laolaltă cu CS ProVolei Botoșani, Dinamo Romprest și CS Blaj, pe când în celălalt patrulater, pe lângă cluburi din Tulcea, București și Cluj, se regăsește și ACS Agroland Timișoara.

Mâine, lugojencele vor afla și localitatea gazdă a turneului final al Diviziei Speranțe, iar săptămâna viitoare în cazul fazei finale în Divizia Minivolei, pentru care au obținut calificarea, sâmbătă și duminică, sportivele Cătălina Turcu – căpitan, Vanessa Fiat, Patricia Bărbulescu, Giorgiana Popa, Roberta Bîrliba, Cristina Negru, Iasmina Paulescu, Ana Maria Drăgoi, Sidonia Szentpeteri și Andreea Borduz. La ”Speranțe”, profesorul Horvath se axează pe jucătoare care încheie primul an al acestei categorii de vârstă, din generația 2001, cu două ”implanturi” de la 2002, iar la ”Minivolei” pe fete din 2002, completate cu două de 2003.

Finele săptămânii trecute a adus totodată și Adunarea Generală Ordinară a FRV, la București, la care Dorin Horvath n-a putut participa, fiind implicat în pregătirea participării la turneul național semifinal de la Nădlac, dar a salutat una dintre hotărârile adoptate: ”Se preconiza această schimbare, deja pentru sezonul în curs, 2014/2015, și doar s-a amânat cu un an, pentru 2015/2016, dar tot s-a ajuns acolo, și anume s-a coborât vârsta cu un an la categoriile juvenile. De exemplu, jucătoarele noastre la Speranțe din 2001, aflate în primul an, intră la cadete, în primul an, ceea ce ne afectează ca planuri imediate, căci eram pe vârf de generație și nu numai că tindeam în ediția viitoare la calificarea în turneul final dar aspiram chiar la podium și medalii. Însă pe termen lung eu zic că este foarte bine să se pornească pe acest nou drum, căci adevărul este că în clasa a XII-a sunt două variante: ori sportivele sunt deja cuprinse în componența clubului de senioare și încep să confirme la senioare, ori continuă la un alt nivel, doar de plăcere, în sportul de masă, fără performanță. La 18-19 ani nu cred că mai poate chiar atunci crește dacă n-au făcut-o în 10 ani de volei. Plus că intervin și obligațiile cu Bacalaureatul, precum și alte eventuale interese și preocupări în viața personală, așa încât consifder că este chiar bine să coborâm astfel vârsta de selecție și anii de pregătire competițională, iar când termină clasa a 11-a au două variante. Desigur, majoritatea antrenorilor se pot lega de starea imediată de fapt, gândindu-se că pierde generația actuală, cu care unii dintre noi își făceau planuri, dar faptul că un an de zile concurez la o categorie de vârstă mai mare nu este esențial la o privire de perspectivă, în ansamblu. Poate că era într-adevăr mai bine dacă se gândea această mutare acum 2-3 ani, iar Federația Română de Volei să fi acordat un termen de grație începând de la un anumit moment, și să explice, aveți în vedere să vă organizați în așa fel încât grupele să fie pregătite pentru această schimbare, așadar e un pic pe genunchi, dar cum erau ceva zvonuri în această privință încă de anul trecut, cluburile și-au cam luat măsurile de prevedere”.

Dorin Horvath a explicat că CSȘ Lugoj a avut în vedere cu ocazia Adunării Generale Ordinară semnalarea unui aspect colateral rezultat din scăderea vârstei pe categoriile de concurs ale piramidei juvenile: ”Am rugat-o pe colega care a reprezentat clubul să se refere la revizuirea taliilor, căci în cazul în care cobor vârsta, atunci cobor și talia, căci o fată de 13 ani și jumătate, de 14 ani, nu poate avea 1,78, 1,80 metri înălțime, cât sunt criteriile la ora actuală. Trebuie două de 1,78 și una de 1,80. Ori dacă la a șaptea ar rămâne așa, mi se pare un pic exagarat. Am înțeles însă că pe site-ul Federației vor apărea noile metodologii. Pe de altă parte mai este și această problemă a probelor de control, care multor antrenori li se par inutile, și s-ar putea să fie scoase iar doar echipele care merg la turneele finale să intre într-un sistem de verificare, ceea ce a rămas în discuție”.

Profesorul Horvath a pus degetul pe rană prin a remarca faptul că ”voleiul a mers cel mai bine în țara noastră când n-au existat nici atâtea reglementări, nici atâtea criterii de talie, ori acum atât de multe sunt aceste regulamente de tactică și tehnică, și într-atât de restrictive, încât au devenit o frână la dezvoltarea în masă a voleiului”.

Punctul de vedere al Lugojului, cu o notabilă ”pepinieră” la nivel național în voleiul feminin, este așadar că modificarea este de bun augur pe termen lung: ”Desigur, mulți antrenori sunt acum necăjiți dar, privind în perspectivă, deja peste 2-3 ani se poate resimți un impact pozitiv. Iar dacă Federația mai lucrează și la aceste aspecte de talii și restricții de regulament, ar fi și mai bine, căci s-ar putea să ajungem să fie mai mult regulament și strictețe decât jocul în sine!” În ceea ce privește sistemul competițional în întrecerile juvenile, ce tinde a fi menținut, Horvath a opinat că este bine croit: ”La cadete și junioare se continuă pe idea cu tur-retur și turnee semifinal și final, iar aici treaba mi se pare bine gândită”.

În ceea ce privește sursele de finanțare, fiind vorba despre un Club Sportiv Școlar, Horvath a reamintit că ”nici n-am avut vreo susținere financiară din partea Federației, măcar cu o minge sau un tricou, ceva. Sprijinul este unilateral și unic, sursa de finanțare raportându-se strict la Ministerul Educației, prin Inspectoratul Școlar, căci noi, grupările CSȘ, nici nu suntem sub tutela primăriilor, și nicidecum în postura cluburilor private, care pot beneficia de sponsorizări, cotizații. Consider însă că finanțarea noastră a fost una bună și rezonabilă, fiind de la sine înțeles că s-ar putea mai mult, căci întotdeauna există loc și de mai bine. Însă am putut activa fără nici un fel de probleme în ceea ce privește desfășurarea competițiilor, chiar dacă am suferit în pregătiri, de exemplu la achizițiile de materiale, la cantonamente”.

Venind vorba de resurse financiare și costuri, Dorin Horvath a relevat și aspectul că ”ne costă de exemplu foarte mult arbitrajele, și sunt perfect de acord că cineva trebuie să arbitreze, doar că ar fi fost un pas înainte dacă s-ar întreprinde ceva în această privință, chiar dacă se știe că la nici un sport nu suportă federațiile aceste cheltuieli, ci cluburile. Însă arbitrii sunt ai Federației… De la caz la caz, fiecare federație are strategii manageriale diferite, la fel, de marketing, iar unele am înțeles că mai reușesc totuși să doteze secțiile de profil cu una-alta, și asta am constatat la colegii din secția de fotbal, că FRF le distribuie periodic mingi și echipament. Și poate că mai sunt și altele, nu știu, căci mă raportez în ceea ce relev la ce avem la clubul nostru, 8 ramuri sportive, însă la volei n-am primit în mod cert nimic!”

Întrebat despre principala hotărâre adoptată în Adunarea Generală Ordinară a FRV, privitoare la creșterea la 6 a numărului de voleibaliste străine care pot fi aliniate concomitent în teren de un club din Divizia A1, de senioare, în sensul în care ar putea influența indirect și implicit și activitatea din sistemul juvenil, Dorin Horvath a confirmat că nu poate avea un impact favorabil pentru ”pepiniere”: ”Este una dintre cele mai rău venite decizii. Ne afectează indirect și nu doar prin faptul că sportivii de mâine, copiii pe care îi selectăm și instruim, trebuie să aibă un model. Cel puțin tinerii sportivi care au valoare trebuie și pot să gândească și în perspectivă, dar ce pot oare constata!? Când achiziții de peste hotare cu prezențe în competiții internaționale, chiar mondiale sau la Jocurile Olimpice, sunt pe primul loc în vederile și estimările unor conducători de club, atunci această optică nu poate decât să facă rău sportivilor autohtoni și ar avea de suferit toate loturile naționale, mai ales cele de seniori. Ori dacă voleibalistele noastre de valoare nu activează permanent, n-au cum juca bine la nivel înalt, la echipa națională. În plus, se taie drumurile spre performanță ale aspirantelor. Vor veni unii să spună păi da, dar dacă n-au valoare, cum să joace!?! Însă această valoare nu vine altcumva decât prin experiență competițională constantă, continuă, prin jocuri grele, ori nu poți câștiga în valoare frecând banca. Ori dacă ale noastre ajung tot timpul rezerve, nu cresc în valoare. Iar măsura nu poate decât să stopeze avântul voleiului autohton. Este însă influențată de interese ale unor cluburi, dintre care, s-a mai văzut, astăzi există, mâine nu, care vor repede să construiască echipe, cu parcursuri însă de numai 2-3 ani de zile, iar apoi desființarea, vezi cazul Botoșaniului acum parcă 3-4 ani, care a ajuns chiar să se bată în față, fără nici o jucătoare din propria pepinieră, dar s-a stins rapid”.

Întrebat ce capacitate de a milita pentru priorități ale voleiului juvenil au reprezentanții acestui sector în asemenea reuniuni la nivel național, profesorul Horvath a mai explicat că ”nu știu câți se pot face cu adevărat auziți, și impresia este că aproape toate aspectele sunt deja hotărâte în prealabil și doar prezentate cu asemenea ocazii, pe când opiniile pro și contra rămân mai puțin băgate în seamă. Însă noi discutăm de exemplu de mulți ani despre această problemă dată de probele de control efectuate la mare distanță, pentru care trebuie să te deplasezi 300-400 de kilometri, doar să dai niște probe de control. E o zi de mers cu microbuzul, ți se mai spune că trebuie să iei cazare și masă, ori la cluburile cu secții și de băieți, și de fete, trebuie că este o adevărată povară financiară. Și asta pentru simplul fapt că nu se organizează la nivel zonal! De ce nu s-ar putea și de ce se insistă altfel!?! Este o lipsă totală de viziune. Care este așadar scopul!? Să îngrămădim 20-30 de echipe într-un centru sau să împărțim și la 3 centre? Acesta este un aspect dar nu este băgat în seamă. Este vorba și despre o zi de cursuri, o zi pierdută la școală, și contează foarte mult și asta, căci fetele mai au și activitate școlară, care poate deveni cu atât mai importantă în ideea în care, cum spuneam, au de ales între sportul competițional de performanță și alte domenii…”

 

Acest articol a fost publicat în Exclusiv, Juniori, Volei și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


6 + = zece

 


Alte articole legate de acest subiect: