Rămâne voleiul, fie şi nou-promovat, al nimănui în Timişoara?

Nu mare a fost asistenţa în reuniunea de sâmbătă dimineaţa la „Cupa Timişoara”, cea de-a 35-a ediţie a turneului de handbal masculin găzduit de alb-violeţii polişti, dar parcă sugestiv în privinţa rămânerii şi pe mai departe de izbelişte a unicei nou-promovate din oraş în această vară la sporturile de echipă, Universitatea în voleiul masculin, nici ţipenie de om n-a mai rămas după jocurile pe semicerc, la descinderea în continuare în sala „Constantin Jude” a galben-albaştrilor la fileu.

În linii mari, problema echipei Universitatea, chiar şi în acest prielnic moment al repromovării Timişoarei în elita masculină după 11 ani de surghiun, este dezinteresul conducătorilor clubului de a capacita investitori şi de a genera finanţări din mediul privat întru susţinerea unei garnituri aflate cu 5 săptămâni înaintea startului competiţiei. Florin Macavei, un investitor privat în domeniul construcţiilor şi care s-a implicat în finanţarea activităţilor sportive în lumea fotbalului, la Fortuna Covaci respectiv UTA, şi-a arătat disponibilitatea pentru a-i sprijini logistic pe nou-promovaţi, prin punerea la dispoziţie a unui mijloc de transport în deplasări, dar în general vorbind „U” este văduvită de susţinere şi avidă de fonduri chiar şi pentru necesităţi curente.

Atacarea elitei: profesorul Grădinaru şi-a adus de acasă fileul pentru a pregăti nou-promovata

Mai pe şleau, dacă n-ar fi profesorul Sorin Grădinaru, antrenor principal şi suflet peste decenii al acestei echipe, practic n-ar exista volei masculin de seniori în oraş, iar situaţia nu s-a schimbat cu nimic în această perioadă de pregătire. De două săptămâni, de la reluarea antrenamentelor, doar în oraş şi fără cantonamente, Grădinaru nu este doar antrenor, ci un fac-totum de la a încerca să găsească sponsori pentru întărirea echipei şi până la cele mai mici chichiţe organizatorice, elocvent fiind faptul că fileul de antrenament ridicat zilnic la 2,43 metri în sala „Constantin Jude” este de fapt al profesorului şi pretabil doar pregătirilor.

Cam aşa stă Timişoara şi deşi sunt jucători prim-divizionari în lungul şi latul ţării care lansează interpelări pentru a ajunge să evolueze la „U”, posibilităţile de întărire a echipei sunt ca şi nule, lovindu-se nu neapărat doar de sume de transfer ori prime, parfum, ce mai, ci până şi de mai simpla problemă a unui loc de cazare, cu doar două camere în cămine repartizate acestei grupări, şi acelea până în 31 august. La cort, în campingul de pe Calea Lugojului?

De fapt, sumedenia frustrantelor neajunsuri într-o adevărată luptă cu morile de vânt ţine până şi de găsirea unui amărât de dulap la sala „Constantin Jude”, pentru înmagazinarea mingilor, ca un simplu exemplu, până şi banii de pensulă pentru cosmetizarea locaşului fiind scoşi tot din buzunarul antrenorului.

Dificultăţile şi piedicile sunt însă mult mai multe şi agravante, dăinuind peste decenii în ceea ce priveşte susţinerea voleiului timişorean la nivel de seniori. Este foarte clar, fără a mai da aceleaşi nume, „războiul” fiind unul de lungă durată şi bine documentat, că dacă tot nu există bunăvoinţa şi disponibilitatea de a susţine, este mai principial şi de bun simţ să laşi pe alţii, decât să bagi chiar beţe în roate.

Faptic vorbind, lucrurile ar sta cam aşa… Foarte puţine sunt noile achiziţii, şi acestea fără a fi semnat momentan ceva: Sorin Schiesz, revenit la matcă, Alexandru Cotoranu, Dan Dincă şi Liviu Râpeanu, învoit de la antrenamentul de sâmbătă, ora 12,30, la care au participat 12 jucători. Fonduri din contribuţii din partea Consiliului Judeţean, dar doar cu destinaţie specială, ar fi 150.000 lei, cheltuibile însă doar pe anumite necesităţi curente şi neapărat în acest an bugetar, încorsetări ce complică şi mai mult şi-aşa delicata situaţie financiară a nou-promovatei. Vitaminizare? Pentru tineri viguroşi măsurând vreo 2 metri şi struniţi la câte două antrenamente pe zi!? Poate le aduce vreun baton, ceva, colegul Bălan, angajat ca operator la fabricarea napolitanelor JOE. Asigurarea în cazul accidentărilor? Pe cont propriu, cum s-a descurcat profesorul Ciprian Dîrnescu în urma rupturii de ligamente suferită tocmai în cursul barajului de promovare, triumfător, de la Galaţi.

Îi este ruşine autorului acestor rânduri de neruşinarea, ignoranţa şi îmbuibarea atâtora, cu funcţii şi putere în a schimba mersul lucrurilor, de a înlesni direcţionarea strictului necesar pentru o echipă reprezentând Timişoara în elită, vreo 15 tineri plus un antrenor… De fapt, am ajuns la concluzia că le-am face mai mult rău competitorilor dacă am atrage sistematic atenţia în privinţa unor evidenţe şi stări de fapt, aşa încât ne rezumăm la a mai spune că Universitatea şi-a câştigat totuşi nişte ore de antrenament în sala „Constantin Jude”, şi aceasta o problemă în sine, săptămâna viitoare în zilele de luni, marţi, joi şi vineri de la 11 la 13 iar miercuri seară de la ora 18,30, cu o a doua sesiune la stadion şi sala de forţă, şi ar putea fi găsită acolo, pregătindu-se să reprezinte cât mai bine oraşul, după posibilităţi.

Se înghesuie cineva? Somn uşor.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Volei și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


trei + 4 =

 


Ultimele articole din categoria Volei: