„U”: „Să începem mai întâi prin a câştiga un prim set”

N-a câştigat încă un set, cedând pe rând în faţa ocupantelor locurilor 3, 6 şi 9 în ediţia trecută, ultimul eşec, la Craiova, fiind în faţa unei echipe care la rândul ei nu smulsese un set în primele două etape. Iar sâmbătă la ora 13, în a doua sa înfăţişare pe teren propriu de la revenirea în elită după 11 ani ca secund-divizionară, Universitatea Timişoara dă piept tocmai cu campioana en-titre Remat Zalău, încă fără set pierdut şi venind după un sec 3:0 la Steaua în runda a treia, continuând astfel după un sezon în care, în fazele sale finale, mai întâi pierdea doar un set în faţa Stelei, apoi doar un joc semifinal, cu 3:2, în faţa lui Dinamo, iar în finală dispunea înainte de limită de băimăreni, cu 3:1, 3:1 şi 3:0, după ce în cele 22 runde ale sezonului regulat cedase doar 3 întâlniri, dintre care două cu 3:2.

Iar pentru că din punctul de vedere al timişorenilor lucrurile stau aproximativ la fel ca şi săptămâna trecută, la momentul actual fiind vorba de acumularea experienţei competiţionale pe piscurile elitei, cu speranţe de mai bine odată cu jocurile turneului play-out din primăvară, ne permitem să republicăm dialogul avut înaintea deplasării de sâmbăta trecută, la Craiova, cu un jucător exponenţial al universitarilor, revenit la matcă după câţiva ani petrecuţi pe la alte prim-divizionare, şi care acum şi-a preluat rolul de căpitan precum şi capacităţile mai degrabă faptice decât oficiale de antrenor secund: Sorin Schiesz

După 6 ani în care a peregrinat pe la patru cluburi prim-divizionare din ţară, Sorin Schiesz a revenit în această vară la matcă, la Universitatea Timişoara, pentru care debuta ca un novice de 19 ani în ultimul retur disputat de „studenţi” în elită, în ´99-2000, printre altele cu un succes în dauna campioanei de pe-atunci, Tomis Constanţa, „chiar în această sală”, cum întăreşte cu un semn spre parchetul din „Constantin Jude” unul dintre cei doar 2 timişoreni din lotul lui Sorin Grădinaru.

Celălalt ar fi veteranul lotului, ex-căpitanul Albert Balint, de la care Schiesz a preluat nu doar banderola ci şi, după cum o spune în glumă, prerogativele de a parlamenta cu arbitrii, un singur alt timişorean în Divizia A1 fiind centrul Gheorghe Milutin, din generaţia 1979, care „ar ajuta foarte mult Timişoarei”, după cum punctează tot Schiesz, dar care apără momentan culorile steliste…

Sorin Schiesz, 30 ani, noul căpitan şi antrenor secund al prim-divizionarei Universitatea

În ianuarie, când va împlini 31 de ani, se vor fi scurs 12 ani de când un june Schiesz primea de la profesorul Grădinaru botezul focului în prima ligă, iar acum, după sezoane prin ţară, în care a ajuns fie şi de nevoie să activeze chiar şi ca antrenor în elită, timişoreanul e înapoi pe acelaşi parchet, încercând să picure la rândul său din cele învăţate unor colegi debutanţi în A1.

Primul dintre cele două antrenamente ale zilei e gata, urmând şi o pregătire de după-amiază, la sala de forţă şi teren, după cum îşi anunţă jucătorii profesorul Grădinaru, strângând fileul pentru a lăsa loc baschetului, şi Sorin Schiesz, căpitan şi într-o capacitate de antrenor secund, acceptă cu amabilitate un dialog pe banca de rezerve a oaspeţilor, pe care n-a avut vreodată ocazia să ia loc în Timişoara. „M-am întors în primul rând pentru familie, fiind căsătorit. Ajungeam pe-acasă cam la 3 săptămâni, în funcţie de locurile pe unde aveam meci, venind mai des de la Craiova, care este cea mai apropiată geografic de Timişoara din prima ligă de volei. Nu prea sunt prim-divizionare în această parte de ţară…”, spune jucătorul de 1,94 metri şi 91 kilograme, care joacă pe posturile de fals şi trăgător secund, estimând că „poate că în subconştient mi-am ales într-adevăr echipele pentru a fi ceva mai aproape de casă” şi de soţia sa, tehnician dentar şi care îl asistă din tribune.

Dar voleibalistul născut în 10 ianuarie 1981 la Timişoara, şi al cărui frate, Claudiu, în vârstă de 33 de ani, a cochetat ca junior cu rugbyul până ce o accidentare la genunchi i-a stopat drumul, a revenit pe Bega şi pentru că „am crezut şi încă mai cred că facem ceva, având şi ocazia să exersez antrenoratul”, acest ceva ţinând mai ales de ei înşişi, de colectivul nou-promovatei în elită după 11 ani, cât şi de modul cum e susţinută echipa. „Sincer, momentan ne luptăm cu noi înşine, să spargem propria carapace, să ieşim din zona de confort, să vrem şi credem mai mult. Deocamdată aici suntem… Să începem mai întâi prin a câştiga un prim set, căci până la un meci câştigat mai este”, încercând să le insufle mai tinerilor săi colegi din experienţa captată în anii de elită, pe rând, la Dej, cu care promova şi evolua două sezoane, la Cluj-Napoca, o ediţie, la Târgu Mureş, alţi 2 ani, iar în precedentul sezon la Craiova: „Într-adevăr, sunt alte cerinţe în prima ligă, cu mult superioare, atât în plan tehnico-tactic, fizic şi de pregătire, cât şi mental, psihic mai ales, după cum lesne ne-am dat seama şi în recenta dublă de Cupa României cu Steaua. Practic au făcut ce-au vrut cu noi şi pentru că avem prea mari emoţii, pe care trebuie să încercăm să ni le înfrângem… De fapt nici n-am început încă bine sezonul, băieţii nu s-au acomodat la noile rigori şi n-au văzut încă jucătorii adverşi, şi sigur n-au mai văzut până acum asemenea talii, adversari înalţi, care ştiu să se grupeze bine la blocaj. Se diferenţiază foarte mult Divizia A1 de liga a doua, ca talie toţi fiind cât de cât mai mari iar în al doilea rând celelalte echipe având jucători mai rutinaţi, cu un an, doi jucaţi prin ţară, răstimp în care au dobândit experienţă şi şi-au făcut o idee despre competiţie. Ce s-a întâmplat până acum, cu Dinamo şi Steaua, a fost cu totul altceva pentru echipă…”

Schiesz, revenit la "U" după 6 ani prin elita României: "Am crezut şi încă mai cred că putem face ceva!"

Cu alte cuvinte, a ceda cu 0:3 în fieful unei trupe de podium în ultimii ani, plus câştigătoare la zi a Cupei României, şi anume Dinamo, respectiv cu Steaua, care „s-a întărit cu o grămadă de achiziţii”, cum remarcă Schiesz, nu e nici pe departe un capăt de ţară, căpitanul-antrenor secund încercând la rândul său să lucreze la moralul colegilor cu sugestia că „în primul rând ei sunt cei care au promovat, aşadar au reuşit o performanţă de care merită din plin să se bucure în Divizia A, şi să arate ce pot, că de fapt se poate cât de cât. Şi-au câştigat merituos acest drept!”

Schiesz, care mai conduce unele antrenamente, în pregătiri dar şi meciuri, din teren, îmboldindu-şi coechipierii cu experienţa dobândită ca şi căpitan în sextetul celor din Târgu Mureş şi mai rar la Dej, rememorează acel prim set cu Steaua, 25:27, la redebutul pe teren propriu al Universităţii în elită, după 11 ani: „Am fost chiar aproape, la două puncte, şi e greu de zis care ar fi fost înrâurirea lucrurilor dacă l-am fi câştigat, dar oricum ai lua-o, era un plus pentru noi. Urcam un pic valoric! De fapt asta ar trebui să se întâmple în mod normal, să facem câte 20 de puncte pe set căci, într-adevăr, este o diferenţă între noi şi unii ca Steaua, dar n-ar trebui să fie aşa de mare…” 

Şi nici n-a fost, cu steliştii pe Bega pierzându-se la 25, 19 respectiv 20, după ce la Dinamo voleibaliştii lui Grădinaru cedau la 10, 15 şi 17. A urmat un alt 3:0, înregistrat sâmbăta trecută la fosta sa echipă de-un an, SCMU Craiova, cu care încheia pe 9 în A1, la 19, 20 respectiv 17, întrebarea fiind acum ce s-ar putea face în faţa campioanei en-titre Remat Zalău. Fără a fi pesimist, ci mai degrabă realist şi calculat, Schiesz dădea din cap la ora interviului premergător deplasării la Craiova, explicând că „au jucători buni, e o echipă matură dar şi cu câţiva tineri de mare perspectivă, îl au căpitan tot pe Vânătoru. Şi e o sală dificilă! Ceea ce contează… Anul trecut, la Suceava, era o sală mică, aşa, ca a noastră, a Universităţii, şi sunt multe echipe cărora nu le-a priit acolo. Dar la momentul respectiv n-ai ce face, trebuie să joci”.

Apropo de săli, Schiesz subliniază că în ceea ce priveşte interesul publicului, „cam peste tot este la fel, lumea se duce mai mult la baschet şi handbal, iar după aceea am cam urma noi”, declarându-se „un pic surprins plăcut, sincer nu mă aşteptam, la câtă lume a fost aici în sală, cu Steaua. Destui…”

Şi-atunci, dacă există oarece interes al iubitorilor de sport, cum stă Universitatea Timişoara cu „acel ceva”, cealaltă componentă de care ar putea depinde reuşita? „Din punctul meu de vedere este un foarte mare păcat că voleiul nu prea are trecere în Timişoara. Am tot fost întrebat de jucători din ţară, <Măi, când îşi face şi Timişoara echipă puternică?>, <Când investeşte cineva?>, cu toţii dornici şi interesaţi să vină se evolueze aici. M-au întrebat de la majoritatea echipelor, spunând că ar juca aici. Şi la rândul lor au spus că e păcat…”

Dintre foştii colegi din ţară, Sorin Schiesz vorbeşte zilnic cu timişoreanul Milutin, cu care a jucat împreună la Târgu Mureş, şi care „a început puţin mai târziu, era şi el la echipa de juniori şi după o vreme a venit la rândul său la Universitatea”, rememorând anii de început în care făcea pasul de la CSS Timişoara, din zona Circumvalaţiunii, la „studenţi”: „Eram în clasa a V-a, la Şcoala Generală 24, şi ne-au ridicat în picioare, fiind întrebaţi care vrem la volei. Se înfiinţase o clasă specială de volei, băieţi şi fete, şi aşa am început, cu antrenamente zilnice, o oră. Sunt singurul din generaţia mea care am trecut de la CSS la <U>… Ţin minte că am participat mai întâi la <Cupa Speranţei>, a fost prima mea competiţie, şcolară, iar la 18 ani am prins lotul prim-divizionarei. În retur, cu Pădureanu, Bătinaş… Unii nu mai erau… Jeli în Franţa, Albert la Dej”.

Aşadar a retrogradat cu Universitatea, ca un tânăr de 19 ani, şi a rămas până în 2005 pe meterezele ligii secunde, cu trei tentative eşuate de revenire în elită, la barajele de promovare, după care a luat pe cont propriu calea elitei: „Peste tot a fost frumos, şi în <B> au fost meciuri bune, şi apoi, la Dej, unde îmi amintesc de exemplu cum i-am bătut cu 3:2 pe Dinamo, aveau o superechipă… Este un sport foarte frumos iar nouă, cei care-l practicăm, ne place mult. Dacă spectatorii ar vedea un meci frumos, cu mingi disputate, plonjoane pe parchet, ar remarca atractivitatea voleiului. Este un sport spectaculos, ce merită urmărit, când e jucat bine”. 

Iar Schiesz, care se declară norocos să fi avut parte doar o ruptură musculară la gamba stângă pe când era la Timişoara, „şi asta ţine mult de modul de pregătire”, a jucat bine în preajma fileului, din moment ce a fost investit chiar şi antrenor al mureşenilor, în prima ligă: „A fost o numire un pic forţată, într-o conjunctură dată, mai mult ca un ajutor, fiind cel mai bătrân din echipă, şi cam aşa a început cu antrenoratul, dar ne-am descurcat, aproape un an…”

Iar acea „bătrâneţe” nu-i dă bătăi de cap, căci „pregătirea e bună iar dacă ai grijă de tine, până în 34 poţi s-o lungeşti”. Tot ce speră însă Sorin, şi încearcă să-i convingă şi pe tinerii din lot, este să nu aibă din nou parte, pentru a doua oară, de un singur sezon în elită pe Bega, ca în anul 2000. „Acel ceva” sperat de Schiesz ar putea fi dobândit, atât ca maturitate în joc a unui colectiv strâns unit, cât şi ca sprijin, până la ora turneului play-out al locurilor 9-12, de salvare de la retrogradare. Iar colectivul este într-adevăr unitar, cum frumos m-a corectat căpitanul de 30 de ani, pregătindu-se de prânzul cu colegii săi: „îl avem”, nu îl are…

„U” Timişoara – Remat Zalău, sâmbătă 29 octombrie (ora 13), în runda a patra din A1, între o gazdă fără set câştigat şi o oaspete fără set pierdut; arbitri: Lupuţan şi Nastac; observator: Bogendorfer.

Timişorenii vor juca mai apoi, în următoarele 3 week-enduri, la vicecampioana Ştiinţa Explorări Baia Mare, acasă cu Unirea Dej respectiv la Piatra Neamţ, cu CVM LPS.

Acest articol a fost publicat în Exclusiv, Volei și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


cinci + 4 =

 


Ultimele articole din categoria Exclusiv: