Timişoara, cu un profesor „extraordinar” la 39 ani şi un operator la Nestle

Cine sunt iluştrii aproape necunoscuţi care au reaşezat la Galaţi, după 11 ani de chin în liga a doua, Timişoara pe harta elitei voleibalistice? În ordinea numerelor de pe tricou, treiarul Sebastian Palfi-Tamaş, masterand la Universitatea de Vest Timişoara, pătrarul Eugen Bălan, absolvent al Universităţii „Tibiscus”, actualmente angajat ca operator la Nestle, Alexandru Ungureanu, cu 5, masterand în anul II la Mecanică, şesarul Ciprian Dîrnescu, profesor la catedra de volei a CSS Bega Timişoara şi multiplu medaliat la nivel naţional ca antrenor al junioarelor, şeptarul căpitan Albert Balint, „un extraordinar om şi jucător” conform profesorului Grădinaru, şi care în luna iulie va împlini 39 de ani, activând ca profesor la Colegiul Economic FS Nitti, optarul Dragoş Unguraş, student în anul II la Calculatoare, nouarul Octavian Şchiopu, în anul III la Facultatea de Educaţie Fizică a UVT, decarul Paul Olar, libero al lotului din anul II tot la „Sport”, Alexandru Craia, un număr 11 absolvent de Calculatoare, Cristian Bălulescu, cu numărul 15 şi student în anul III la „Sport”, Florin Flonta, cu numărul 17, student în anul I la Facultatea de Drept a UVT şi Ioan Grama, numărul 18, masterand în anul II la UVT. Dintre jucători, din păcate, profesorul de educaţie fizică şi sport Ciprian Dîrnescu s-a accidentat în timpul încălzirii la un time-out tehnic al jocului de sâmbătă cu băcăuanii, sfârşind cu o entorsă pe patul de spital.

15. Marius Bălulescu, 17. Alin Flonta, 4. Eugen Bălan, 9. Octavian Şchiopu, 12. Filip Oprea, iar pe rândul de jos, tot de la stânga, 5. Alex Ungureanu, 3. Sebastian Tamaş-Palfi, 10. Paul Olar şi 8. Dragoş Unguraş. Lipsesc din cadru 6. Ciprian Dîrnescu, 7. Albert Balint, 11. Alexandru Craia şi 18. Ioan Grama...

Fără exagerare, o echipă într-adevăr de foşti sau actuali studenţi. „Universitatea”. Dintre aceştia, Albert Balint era unicul jucător activ la nivel înalt la ora retrogradării Timişoarei din prima ligă, în 2000, în urmă cu 11 ani, pe-atunci pentru clubul din Dej. „Sunt singurul de la echipă, în momentul actual, care am trăit momentul retrogradării din 2000”, a explicat profesorul Grădinaru, antrenor al formaţiei din ianuarie 1992, adică de 19 ani şi jumătate, după ce activase ca jucător prim-divizionar pentru voleiul timişorean încă din 1978. „Pe-atunci pentru Politehnica. Ţin minte că nu dormeam toată noaptea, înaintea unui joc al lui Poli, doar cu gândul că a doua zi voi fi acolo, pe banca de rezerve, şi poate poate voi prinde un loc în echipă. Aşa era… Ce mare lucru însemna să joci pentru Poli, mai ales în situaţia mea, sosit ca student în Timişoara!”

Acest articol a fost publicat în Volei și etichetat cu , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× 5 = cinci

 


Ultimele articole din categoria Volei: