Zoom In

Aspersoare de Liga 1

Stat în stat în satul fără câini care este fotbalul românesc, LPF ne-a lămurit așadar conform dubioaselor sale regulamente că un club tocmai retrogradat cu o penalizare pe măsură pentru neîndeplinirea baremului minim de puncte ar fi totuși suficient de bun pentru a continua în elită, iar acum ne aflăm în fața faptului împlinit de a aștepta din nou reprezentații de prim eșalon pe ”Dan Păltinișanu” prefațate de maximul de decibeli din difuzoare, atât prin compoziții muzicale săgetând timpanul și zgâlțâind puținii neuroni activi rămași în colectivitate cât și prin isteria exaltată a prezentatorilor de la microfon. Prima e anunțată pentru duminică 7 august, de la ora 21, contra Pandurilor Târgu Jiu, aceiași vizitatori și la ora întâiului meci acasă pentru ACS Poli în ediția precedentă. Care ACS Poli are de-acum toate șansele, în baza opțiunii diriguitorilor săi, de a figura pentru două sezoane la rând cu eticheta retrogradată din același eșalon, probabil o premieră mondială. Dar dacă o asemenea contraperformanță precum cea a retrogradărilor din 2014 și 2016 n-a lăsat nici urmă de dubiu în registrul păstorilor clubului, estimând că locul acestei garnituri este nicăieri altundeva decât în Liga 1, într-o disociere de realitate pe măsura denaturării ierarhice și a aruncării în derizoriu a ideii de departajare pe criterii sportive sub forma clasamentelor pe goluri și puncte, denaturări puse nefast la cale de FRF și LPF, atunci la fel de cert este și faptul că Timișoara a fost acceptată și trasă cu forța pe ușa din dos a elitei însă n-are dotarea pentru un asemenea nivel. Cea umană este în mare suferință la capitolul valoric, fără a restrânge deloc paleta de referință strict la componenții lotului de jucători, iar cum de la oameni pleacă totul, ceea ce este în jur atinge pe măsură cota inferioară genunchiului broaștei. Milioane și milioane de euro din banii timișorenilor au fost nonșalant tocate pe o dublă retrogradare, dar nu sunt alocate fonduri și resurse pentru detonarea sau reamenajarea unei arene învechite și depășite. Scoasă la licitație, la cât de costisitoare e întreținerea sa precum și la cât de ineficiente sunt autoarele reprezentațiilor de pe respectivul stadion, adevărați saci fără fund. Autoare asistate social, și este de presupus că proiectele cincinale ale pseudo-liberalilor sau așa-zișilor social-democrați băgând adânc mâinile în portofelul timișorenilor și timișenilor nu se restrâng doar la perioada cât să-i scoată pe alde Cânu sau Croitoru la pensie din punct de vedere fotbalistic. Nu sunt fonduri și resurse nici pentru dotarea logistică și materială a Centrului de copii și juniori, nici pentru multe alte aspecte de bază sub cupola generală a infrastructurii. Pentru a nu mai pomeni din nou de sectorul media, această fereastră murdară a veritabilului dispreț pigmentat cu ură din partea dregătorilor vremii la adresa jurnaliștilor cel mai adesea ținuți într-un lanț cu osciorul la capăt. Scârba noastră pentru impostorii de la butoane bate însă disprețul lor. Dar cât este vară și cald, ne-o mai umezim sub stropii aspersoarelor de pe ”Dan Păltinișanu”, demne de o arenă găzduind o grupare de Liga 1 asistată social. Timișoara fotbalistică ”de elită” se târâie în absența vitalelor investiții în infrastructura sportivă, mereu trâmbițate în jurul campaniilor electorale, dar în schimb se fudulește pe banii ignoranților din oraș prin a pregăti câte un desant de la Ovidiu sau Iași și până la Voluntari ori Chiajna, plus pentru a remunera salarial non-valoarea. Fapt general valabil la scară națională, căci tot ceea ce se întâmplă de fapt în fotbalul carpatin se reduce la recompensarea eșecului și a contraperformanței. Dacă o grupare de play-out poate reprezenta România în UEFA Europa League și o formație retrogradată poate continua în Liga 1, dar și dacă divizionare D oarecare sunt luate pe sus la grămadă și turnate peste vară ca divizionare C, înseamnă că s-a liberalizat și ultimul sector ce mai ținea cont cât de cât, în marjele de toleranță generate de erorile de arbitraj și observare, de numărul golurilor și al victoriilor, deci implicit al punctelor. Se joacă de fapt pe bani puțini, pe burtă și la cacealma, în blaturi de toată frumusețea, că e în D Timiș, în Liga 3, Liga 2 sau Liga 1, se joacă la și pentru pariuri, se joacă țurca și pokemon, se joacă fără spectatori și se joacă prost, dar tot mai puțin și mai mărunt pe puncte și goluri. Iar dacă se renunță și la respectarea ordinilor ierarhice, atunci se va ajunge încet și sigur ca și ruginiturile de aspersoare să dispară. Cauză și efect. Iar cum unele noi nu pot pur și simplu răsări din pământ, deoarece plus valoarea nu se generează din idei dezastruoase și aplicații falimentare, ci doar din strategii coerente și multă trudă, atunci se va juca în cele din urmă cu sapa de lemn. Și lopata. Căci și din lopeți se sapă gropile comune. Iar cum cea a fotbalului mioritic se conturează pe zi ce trece, bucurați-vă cât mai e vreme de stropii aspersoarelor, fie acestea și de ”sătesc”, cu etichetă de Liga 1...
Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.