Zoom In

”Noi, derbedeii, ținem cu zmeii”

Ilustrata din Curva Sud cu fani la bustul gol cântând în ploaie ne ușurează la gândul că, din fericire, fotbalul romantic încă n-a murit, ținut fiind în viață de nebuni frumoși care-i înțeleg esența. Căci varianta cooperatistă, a bișnițarilor sportului, băga fotbalul în reanimare, ținându-l pe perfuzii cu tot soiul de variații pe aceeași temă, unele dintre acestea de sorginte politico-edilitară cu exemple sub nasul nostru, dar poli de rezistență la denaturarea fenomenului sportiv răsar în creștere numerică și cântă parcă și mai vârtos în ploaie. Întocmai cu esența existențială și demni de o cauză mai bună. Care se întruchipează celor curajoși și alegând calea cea dreaptă. Căci a participa cu gândul și inima la lumea sportului, în autenticitatea ei perimată de zilele pe care le trăim, implică respectarea cadrul întrecerii și a partenerelor la concurs, ca dovezi ale respectului de sine. De unde și o abordare firească a lucrurilor, și anume de jos și de la intrare, precum la înscriere, fără etape arse cu aroganța că i s-ar cuveni cuiva ceva în plus. Ca bune exemple loco, ASU Politehnica și Ripensia au crescut organic natural și sănătos, într-un mod just și normal, percepând esența ideii sportului competițional ca structură piramidală cu trepte ierarhice și așteptându-și rândul. Pe de-o parte, desfătare fie și în ploaie la o renaștere făurită din puțin și cu atât mai frumoasă. Cu promovări una după alta. Pe de altă parte, la capitolul rele practici, fotbalul banalei și sordidei bișnițe ca scop în sine și cu bolnăvicioasa percepție a necuvenitei dar imperativei prezențe cât de sus și cât mai în față în aceleași ierarhii, și cu un cât mai rapid și facil câștig cu orice preț pe post de carte de căpătâi. Aroganțe curmând și vestejind din start orice bucurie și plăcere a sejurului în ascensiune: retrogradări. Confluența survine în mai 2016, dar pe când ”derbedeii” chiar au cu cine să țină, cu ”zmeii”, metaforă a crezurilor pe măsură, savurând bucuria momentului ca joc în sine și indiferent de palierul competițional, rătăciții nu-și mai regăsesc în schimb busola. Fără reper și crezuri bine filtrate și șlefuite dar mereu împovărați în necunoștință de cauză prin noi și noi conveniențe la modă. Cei care și-au cultivat puritatea simplă a jocului ca bucurie a vieții și în clipele de negură, sunt ca și salvați, pe când cei care au alunecat spre dependența de situarea ierarhică, rezultatul final și numai și numai denaturata Ligă 1 ca unice repere mai trebuie să-și fluidizeze prin decongestionare ungherele sufletului. Și poate chiar vor constata că le place. Iar pentru cei în nevoi de asemenea speță, a-i urmări la lucru pe fanii din Curva Sud e de-a dreptul terapeutic. Inevitabil, n-ai prea putea să nu te îndrăgostești de ei, și să le mai și adopți echipa. Iar cât despre ceea ce va urma, tocmai aceasta este cheia filozofică, căutând-o în continuarea sejurului cu cântece în ploaie. Să și toarne cu găleata, căci soarele e în suflet și-n simțiri. În concluzie, impetuosul fotbal ca interese de diverse naturi mai că i-a extirpat puritatea, dar sămânța-i boemă nu poate dispărea cu una, cu două, c-așa-i în ale lumești, ba din contră, mai poate și rodi. De cugetat.
Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.