Zoom In

PET, un viitor luminos

Mizeria râncedă adunată vineri seară în tribuna mass-media a stadionului "Dan Păltinişanu", cu ocazia jocului de Liga 1 dintre ACS Poli şi CSMS Iaşi, creată în special de exponenţi ai generaţiilor de mâine, altfel uniform echipaţi cu însemnele unor grupări fotbalistice locale, îngroaşă semnele de întrebare în privinţa modului cum îi educăm şi instruim pe cei din noile valuri. Care n-ajung doar de capul lor să se manifeste astfel, având din păcate o multitudine de exemple negative în jur. Pot lesne constata nişte reflexe dintre cele mai neplăcute, intrate în ADN-ul naţiei. Ca o paranteză, dar ca un contraexemplu, între întrebările la intrarea pe noua arenă a Viitorului, din Ovidiu, acolo sunt interzise seminţele, şi ştie Gheorghe Hagi foarte bine de ce. Căci România e o groapă publică de gunoi, în ignoranţa atâtora de a nu strânge după ei sau de a nu păstra la purtător mizeria creată. PET-uri şi toate cele în valurile mării, PET-uri şi toată gama pe văile subcarpatice, PET-uri şi surprize, surprize pe platouri de mare altitudine, PET-uri şi tot tacâmul în stânga şi-n dreapta, PET-uri în incinta unor terenuri de sport, PET-uri până ne vor ieşi ochii din orbite şi stomacul de lângă plex. E nevoie de hidratare dar, la fel, un bun simţ elementar îţi sugerează să strângi după tine, căci nu ne-au crescut şi oase-n burtă de atâta comoditate şi indiferenţă. S-a întâmplat săptămâna aceasta la un meci din fotbalul "mic" timişean, cadou de la vizitatori pe umerii amfitrionilor. Şi de fapt nominalizarea nici nu mai contează, căci n-ar fi nici pe departe primii, şi din păcate nu vor fi nici ultimii. E un flagel generalizat în spaţiul carpato-danubiano-pontic. De care nici sportul nu poate scăpa. Desigur, în existenţele artificializate şi ca şi decuplate de vitala comuniune cu natura, puţini bagă de seamă dezastrul ecologic în care ne afundăm în propria bătătură. Împuţiciune fără margini. Doar când aproape sub fiecare fir de iarbă va rezista un element non-biodegradabil, şi în actualele tendinţe respectiva zi nu mai este chiar aşa departe, se va şi ofta după verdele imaculat al gazonului. Cred că sportul românesc, şi fotbalul în special, chiar are nevoie de un amendament în privinţa curăţeniei. Până nu-i prea târziu şi prea păcat, în această eră de plastic...
Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.