Zoom In

Terenurile Timișoarei, poveste veche

O ultimă mișcare în 2018, încă un exercițiu de menținere a echilibrului pe suprafața de joc a unei arene timișorene pe care în această toamnă s-au disputat meciuri în Liga 2. Nimic nou în cea de-a doua zi de miercuri din decembrie, aceeași veche poveste, legată de dificultățile de zi cu zi cu care este nevoit să se confrunte fotbalul românesc. Intrăm în cel de-al 30-lea an postdecembrist dar și în astfel de condiții sunt condamnați să activeze participanți ai eșalonului secund din cel mai popular sport în Carpați. Fotbal în noroi. Baza materială este în suferință iar infrastructura sportivă sugerează că nici sportul n-a fost scutit de ura cu care fabrici au fost nonșalant tranșate la fier vechi, acoperișuri de școli au fost lăsate în paragină până pe punctul de a se prăbuși ori instrumentarul medical nou-nouț a ruginit prin vreun ungher, inutilizabil din motive birocratice. Vine vremea rea, revin și amintirile despre viitor ale nesfârșitei tranziții spre nicăieri, dar mai bine zis spre pierzanie. Iar optimiștii de serviciu, a se traduce naivii, să mă scutească. Chiar așa poate arăta gazonul unui stadion gazdă și sâmbăta trecută al unei partide din Liga 2, anticameră a elitei, cu câteva zile înaintea intrării în anul 2019, în capitala celui mai vestic județ al unei țări central europene, central pentru cei care stăpânesc geografia și-au auzit de Munții Urali. Sau mă rog, din Uniunea Europeană, cu malițiozitate pe adresa corectitudinii politice. În acest caz, terenul ”Ciarda Roșie”. Asta-i realitatea fără perdea, asta-i batjocura la care este supus fără nici cea mai mică remușcare sportul românesc, în vreme ce tot soiul de învârtiți și impostori își văd și în continuare de interesele personale și de grup, înșurubați prin diverse poziții cheie pentru a căpușa și în continuare un sistem voit și intenționat pervers la adresa binelui comun și bunului simț. Timișoara a fost lăsată să se chinuie la stadiul prost spre foarte prost în ceea ce privește suprafețele gazonate, în recul față de finele anilor 80, fără a mai readuce în discuție inacceptabila spulberare a arenei UMT, iar prin astfel de ”tranșee” se vede de exemplu nevoit să-și croiască destinul în fotbalul asistat social dintre Beba Veche și Marea Neagră un club profesionist fără propriul stadion de pe locul 26 în ierarhia la zi a sportului cu balonul rotund dintr-o țară altfel cât se poate de bogată. Săraci într-o țară bogată. Națiune care are absolută nevoie de o mare revoluție împotriva trădătorilor.
Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


opt × 9 =