Zoom In

Timişoara 2016. Plouă în principala incintă sportivă, „Constantin Jude”

Realitatea brută dezvăluită aseară târziu de handbalistul "violet" Iulian Halcă după semifinala Ligii Naţionale dintre Poli şi Dinamo, despre lunile de promisiuni neonorate pe adresa sportivilor Timişoarei în elita semicercului masculin, a cadrat perfect cu ambianţa deprimantă din incinta media a Sălii "Constantin Jude", amenajată anul întrecut înaintea întrecerii Women EuroBasket 2015, din luna iunie, ca şi reglementare absolut necesară conform normelor FIBA pentru găzduirea unei asemenea competiţii, după ce capitala Banatului nu era în stare să finalizeze noua Sală Polivalentă, în care era de fapt programată iniţial una dintre grupele întrecerii sub panouri. Timişoara a scos-o oarecum la capăt, încropind strictul necesar cât să ţină totuşi o serie a fazei preliminare pe malurile Begăi, dar iată că au trecut exact numai 11 luni de la utilizarea în premieră a sălii media, din colţul sud-estic la "Constantin Jude", şi prin tavanul înclinat curge nestingherit apa. Astfel s-a prezentat Timişoara joi seară la ora celui mai important joc găzduit de Poli în istoria sa din ultimii 25 de ani, semifinala play-off a Ligii Naţionale. În aceste condiţii au vorbit după meci antrenorii şi jucători ai celor două pretendente la finala elitei carpatine, în vreme ce prin 3 locuri diferite ale tavanului curgea apă, picătură după picătură, pe parchet formându-se mici bălţi. De prisos de reamintit că presa a avut parte de cele mai ingrate condiţii de activitate cu putinţă în Sala "Constantin Jude" până la reamenajarea sa anul trecut, practic pe genunchi şi cu nişte aşa-zise conferinţe de presă improvizate după partide, la zid şi în picioare, de mirul lumii pentru jucătorii şi antrenorii vizitatori. Ar fi acum o incintă, dar în care curge apa prin plafon la o ploaie mai zdravănă, în ton aseară cu deznădejdea unor sportivi neplătiţi, dar care în privinţa atitudinii faţă de competiţie au fost ireproşabili şi şi-au vândut scump pielea, şi cu preţul capului sângerând sau a accidentărilor. Mare păcat de potenţialul uman revărsat în Sala "Constantin Jude", cu un public superb şi o comuniune jucători - tribună de nota 10, mare păcat de timişorenii iubitori de sport şi practicanţi ai sportului, deopotrivă spectatori şi performeri, să aibă parte de starea de fapt din Timişoara anului 2016. Cu handbalişti talentaţi dar neplătiţi cu lunile, cu susţinători care ar merita mult mai mult. Primăria Timişoara are în administrare această biată şi veche sală, care sală ne-a salvat cu deceniile în condiţiile unei infrastructuri generale modeste şi restrânse, dar grija pentru detaliu şi binele comunităţii este la cote alarmante. Ce au de zis edilii şi cei care au semnat contractarea acelor lucrări de construcţie şi amenajare interioară, ce au de zis factorii decidenţi şi responsabili? Ieşi din sală, auzind tristele păţanii ale sportivilor minţiţi şi slalomând printre bălţile de pe parchet, şi dai pe străzi neluminate, orbecăind, în gropile cu bălţi uriaşe după o biată ploaie. Aceasta este Timişoara anului 2016, plină de aere, pretenţii şi închipuiri dar mustind de artificialitate, superficialitate şi o falsă imagine de prosperitate, cu o zonă centrală devastată diabolic ca identitate şi spirit autentic al locului iar cu cele din jur, în plata Domnului. Da, pe adresa Primăriei am întocmit o sesizare scrisă despre o stradă din preajma Sălii "Constantin Jude", utilizată zilnic de sute şi sute de localnici, locatari dar şi părinţi ducându-şi şi luându-şi copiii de la grădiniţă, dar de la începutul anului tot ca după bombardament a rămas, de fapt impracticabilă, cu gropi punând în pericol integritatea corporală, pe trotuarul ca şi inexistent şi carosabilul în sine. Acestea sunt imaginile nefardate ale Timişoarei cu mari pretenţii şi discursuri sforăitoare: sportivi semifinalişti pe ţară duşi cu vorba, plafoane de mântuială, ploaie în Sala "Constantin Jude" şi cratere băltite aducând cu gropi comune la o aruncătură de băţ în preajma principalei incinte sportive a capitalei Banatului. A ajuns să-ţi fie ruşine şi scârbă că te-ai născut într-un asemenea oraş în care aerele, bătutul tobei, infatuarea şi aruncarea prafului în ochi despre fumul împachetat au luat-o cu mult înaintea conştiinţei şi spiritului comunitar. Păcat de marea majoritate, doar o masă de manevră pentru o mână şi nişte grupuri de impostori şi parveniţi. Ţi-e greaţă dar lămâii nu pot creşte cu apă din tavan. Şi nici chiar porumbeilor şi zburătoarelor bătând nestingherit din aripi în înaltul sălii, printre fasciculele de lumină, nu le poate fi totuna. Da, căci "Constantin Jude" are şi păsări, şi şuvoaie prin tavan. Iar Timişoara şi România în general au cete întregi de hoţi nenorociţi, cu sau fără cravată dar cert cu pieptul foarte bombat de importanţa de sine.
Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.