Horia Colibăşanu, revenit acasă cu încă un optmiar în palmares: Shisapangma

Medicul stomatolog timişorean Horia Colibăşanu, un renumit alpinist amator cu numeroase expediţii de succes la activ, a revenit pe malurile Begăi la capătul celei mai mari provocări pe care şi-a propus-o vreodată, cucerirea „Acoperişului lumii”, vârful Everest.

Horia Colibăşanu, în ascensiune

 

 

Într-un sezon de escaladă serios îngreunat în masivul himalayan de vitregele condiţii meteorologice şi marcat totodată de tragedia din dimineaţa vinerii de 18 aprilie, când o avalanşă cauza decesul mai multor şerpaşi şi rănirea precum şi dispariţia altora, expediţia tânărului alpinist timişorean Horia Colibăşanu şi a partenerului său de ascensiune, slovacul Peter Hamor, a avut un numitor comun cu toate celelalte, şi anume imposibilitatea de a atinge vârful de 8.848 de metri.

Colibăşanu şi Hamor au optat pentru căţărarea pe Chomolungma, conform denumirii tibetane a celui mai înalt vârf din lanţul himalayan, în favoarea abordării unei alte rute, precum şi fără şerpaşi respectiv fără oxigen, dar în cele din urmă au hotărât împotriva continuării expediţiei, dat fiind o nouă prognoză de înrăutăţire a vremii precum şi apropierea perioadei musonice.

Dacă principalul obiectiv al expediţiei demarate în 26 martie 2014 n-a fost atins, în schimb Horia Colibăşanu şi-a adăugat în palmares cel de-al şaptelea optmiar cucerit, şi anume Shisapangma, al 14-lea cel mai înalt vârf al lumii şi cel mai jos dintre optmiari, care se regăsea în planul alpiniştilor cu rol de aclimatizare înaintea marii ascensiuni.

Caracterizat de faptul că se află în totalitate pe teritoriul Tibetului, spre deosebire de celelalte masive, ceea ce a făcut să devină şi ultimul vârf cucerit dintre optmiari, Shisapangma (8.013m) se înscrie de-acum în palmaresul de mare altitudine al lui Horia Colibăşanu, alături de K2, Manaslu, Dhaulagiri, Annapurna, Makalu şi Lhotse, cucerit anul trecut.

Confruntându-se pe parcurs cu instabilitatea vremii, ceea ce i-a înfrânat planul de a începe marea ascensiune, iar mai apoi şi cu o puternică viroză, tocmai când condiţiile meteo deveneau mai favorabile, Horia Colibăşanu s-a lansat într-o ultimă tentativă spre Everest în 24 mai însă, ajuns la 7.400 metri a decis în defavoarea continuării expediţiei, ca o măsură de precauţie.

Cu 10 kilograme în minus, tânărul Colibăşanu a revenit după peste două luni acasă cu încă un optmiar în portofoliu şi cu o primă preţioasă experienţă în atacarea Everestului, nefinalizată într-un sezon în care toate expediţiile au eşuat, majoritatea dintre acestea abordând traseul şi modalităţile convenţionale, cu ajutorul şerpaşilor şi cu oxigen.

Conform obicieiului, şi după minuţioase pregătiri implicând antrenamente în mai multe discipline sportive, combinate, dar şi preparative psihologice, Horia Colibăşanu punctează fiecare primăvară cu câte o expediţie himalayană.

Anul 2014 va rămâne unul negru în istoria ascensiunilor pe Everest, marcat fiind de tragedia din dimineaţa de 18 aprilie, când o avalanşă declanşată de-a lungul traseului clasic al primei escalade din 1953 a surprins un grup de 25 de şerpaşi nepalezi aflaţi în exerciţiul dispunerii corzilor pentru căţărarea unui grup de alpinişti plătitori occidentali. Şaisprezece dintre şerpaşi şi-au găsit atunci sfârşitul, alţii supravieţuind în pofida rănilor avute şi în urma declanşării unor misiuni de căutare şi salvare. În consecinţă, majoritatea expediţiilor au fost anulate iar tragedia a scos implicit la lumină o sumedenie de faţete tabu şi aspecte colaterale a tot ceea ce înseamnă ascensiunile himalayene, incluzând riscurile la care sunt supuşi şerpaşii sau atitudinea autorităţilor locale.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Alpinism și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


doi × 4 =

 


Ultimele articole din categoria Alpinism: