Se spune că o eroare recunoscută este pe jumătate iertată, dar acei mulți care i-au mânat pe oameni la așa-zisa ”vaccinare” n-ar admite în ruptul capului că au greșit.
Deși evidențele s-au adunat deja cu duiumul, chiar și încă din 2021, în sensul că așa-zisa ”vaccinare” nu numai că în primul rând nu era deloc ”necesară” – precum mincinos a fost promovată propagandistic prin clișee din vorbe ademenitoare însă fără un fundament real, care agitau ”sperietoarea” Stupid-19, de fapt doar un pretext al împingerii populației spre înțepare, dar bineînțeles că nu era nicidecum și absolut deloc nici ”sigură” și ”eficientă” – precum la fel de perfid era zugrăvită prin mass-media și de către atâția ”influenceri” și ”atotștiutori de bine”, ba din contră, fiind în mod cert și precis dăunătoare sistemului imunitar uman, cu efecte negative bruște sau lente, vătămătoare sănătății ori chiar letale.
Urmări și consecințe manifestate deja sub forma atâtor și atâtor îmbolnăviri de tot felul și chiar numeroase decese, survenite, absolut nici o coincidență, de când cu așa-zisa ”campanie de vaccinare”, existând așadar o indubitabilă corelație măcar indirectă într-o legătură de cauzalitate, de la înțepare la galopante boli incurabile sau morți subite, afecțiuni ori decese survenite tot mai adesea în 2022 și în România în rândul unor tineri sportivi clinic sănătoși și declarați apți pentru efortul fizico-psihic în regim competițional, conform riguroaselor examene medicale periodice.
Tineri cărora bineînțeles că nici vorbă să le fi fost câtuși de puțin ”necesare” așa-zisele ”vaccinuri”, dar care înțepări le-au tulburat apele ”buletinului medical”, în unele cazuri tragice, de-a dreptul fatal. Pe de altă parte, fără a se fi injectat, starea lor de sănătate ar fi rămas în mod cert în parametrii și indicii optimi efectuării activității sportive în regim competițional.
Iar ”cazurile la dosar” s-au tot adunat și adunat, unele devenind încet, încet de notorietate publică, dat fiind că este absolut anormal și nefiresc ca un tânăr sportiv clinic sănătos și declarat apt pentru efortul competițional conform periodicelor riguroase vizite medicale să treacă subit și prematur în neființă, însă, chiar și în fața acestor evidențe implacabile, cei care i-au influențat, manipulat sau chiar constrâns în baza unor condiționări neprincipiale, ce ignorau dreptul la consimțământul informat al celui care urma să se inoculeze, n-au făcut pasul înainte de a ”ieși” public și a rosti omenescul ”am greșit”.
Ceea ce nu i-ar exonera de responsabilitatea influențării nefaste a unor semeni în privința unei decizii care pe mulți i-a costat ireversibil sănătatea, ba în unele cazuri chiar viața, însă măcar i-ar reabilita întrucâtva în plan moral, deși în cel al credibilității au naufragiat deja lamentabil.
N-au ”ieșit” din frică, din aceeași frică mânându-i inițial și în 2020 să cadă copilărește în trapa farsei Stupid-19, potentă ”sperietoare” pretext pentru a-i convinge ulterior mai ușor pe oameni că ar avea într-adevăr nevoie de ”necesarul” așa-zis ”vaccin” nu altfel decât ”sigur și eficient”, însă nu doar frica îi face și-acum să nu admită complicitatea la tragediile în derulare, ci nivelul foarte scăzut al conștiinței, influențând gradul de responsabilitate și conștiență, dar și mentalitatea, capacitatea de discernământ lucid, de raționament logic pe baza realităților factuale obiective și a gândirii critice.
Nu în ultimul rând orgoliul și mândria deșartă de a nu putea admite nici măcar în al XII-lea ceas și nici chiar în fața celor mai limpezi dovezi că au gândit și acționat greșit, cu toate că necazurile cu care au ajuns să se confrunte unii semeni sunt copleșitoare, ceea ce le atrag ”instigatorilor” și ”influencerilor” păcate capitale.
Desigur, nimeni nu le-a pus înțepaților pixul în mână să semneze pe propria răspundere în favoarea injectării, deși în absența esențialului consimțământ informat, cele întâmplate având așadar de-a face și cu responsabilitatea individuală, dar ar trebui să existe în mod cert și o responsabilitate colectivă, care a lăsat totalmente de dorit prin orchestrația instituționalizată a campaniei pro-vaccinare pe adresa opiniei publice, manifestându-se aidoma unui tsunami persuasiv în sensul convingerii populației că inocularea ar fi chiar ”salvatoare”, ”unică variantă” a ”schemei de tratament”.
Fiasco total, în lumina căruia doar un nou tribunal postbelic și nu unul doar de fațadă ar fi cu adevărat necesar, pe lângă mărturisirile în același spațiu public în care și-au exercitat influențele din partea tuturor iresponsabililor inconștienți care au exagerat nespus periculozitatea bio-terorismului Stupid-19 și au înfricoșat implicit populația, pledând pentru evantaiul aberantelor ”măsuri”, iar care apoi au susținut, stimulat și impulsionat în varii forme așa-zisa ”campanie de vaccinare”, inclusiv prin interpuși de genul sportivilor de marcă, ademeniți ”la înaintare”, în puerilitatea lor, întru promovarea injectării.
Și nici măcar un tribunal n-ar mai face de fapt dreptate tinerilor sănătoși dar dispăruți pierzându-și totodată și mântuirea prin actul malefic al inoculării, cât despre faptul că prin vreun studio TV de pe Dâmbovița și-au pus câțiva retroactiv cenușă în cap după ce nu cu mult timp în urmă același spațiu era declarat ca fiind ”LIBER DE NEVACCINAȚI”, frecție la un picior de lemn în raport cu nivelul odios la care puteau coborî nu demult, deși în eroare fiind.
A fost o veritabilă sabotare a vieții normale pe pământ, cu concursul unor semeni inconștienți pe pielea unei mari majorități care parțial a căzut în capcană, creându-se o falie greu de astupat.
Dar s-a putut constata astfel, dacă mai era cumva nevoie, și cât de incompetenți și incapabili, slab pregătiți dar și slabi de înger sunt majoritatea celor care compun administrația ”sistemului”, funcționărimea instituțiilor publice, suficient de îndoctrinați și spălați pe creier pentru a se dovedi iraționali sau chiar rău voiți din interes personal în momente cheie în care necesare sunt clarviziunea lucidă, integritatea, ”coloana vertebrală” și curajul de a se opune eventual unor ”măsuri” detrimentale binelui societății, cu toate riscurile asociate propriului ”spate” și șezut.
Toți decidenții care au mânat lumea la înțepare pot fi suspectați de superficialitate, neglijență și lenevie intelectuală, dat fiind ignoranța pe care au manifestat-o vizavi de datele și evidențele implacabile legate de farsele Stupid-19 și așa-zisei ”vaccinări”, iar pe de altă parte să le poată fi aplicată prezumția de nevinovăție, în sensul că ar fi fost ferm convinși că ceea ce întreprind este spre binele semenilor, și n-au făcut-o din ticăloșie, ”la comenzi superioare”.
Oricum ar fi, se împlinesc în curând 2 ani de la inițierea celei mai macabre forme a ridicolului Vanity Fair, în care vanitatea umană era exacerbată într-adevăr la cele mai repugnante cote ale sale, ”statutul vaccinării” ajungând să devină un soi de ecuson de merit în fățărnicia circului asociat statutului social, de fapt o altă exersare a falselor virtuți.
False virtuți pe post de resort și în cazurile similare ale pripelii inepte pe pilot automat când cu înghițirea altor și altor manipulări, de exemplu din gama ”Je suis Charlie” ori ”Slavă Ucrainei”, semn că nu se învață mai nimic dar doar se patinează în eroare, căreia unii îi sunt repetitiv susceptibili, sărindu-se în necunoștință de cauză la momeală.
Cad însă măștile prin disparițiile subite ale unor tineri sportivi clinic sănătoși, plecați mult prea vremelnic dintre noi, semn că totul a fost nu doar o mascaradă, ci ceva cu mult mai rău și cumplit de-atât, dar pe de altă parte nimeni nu sare încă de pe ”corabia șobolanilor” – oricum naufragiată moral și ca nivel al credibilității, cu confesiunea recunoașterii erorii, care, dacă a fost într-adevăr neintenționată, atunci e parte a slăbiciunilor lumești, căci greșeala omenească este.
Ori sunt încă în totală negare și ferm convinși că Stupid-19 n-a fost o ”sperietoare” pretext iar ”vaccinarea” a fost ”necesară” dar și ”sigură și eficientă”, ori au dedus ceva în sensul că n-a fost întocmai cum și-au închipuit și și-au arogat de la sine putere rolul de propăvăduitori în necunoștință de cauză ai ”schemelor de siguranță și tratament”, greu de zis în cazul atâtor și atâtor ”importanți”, însă cert este că au căzut măștile.
O grămadă de așa-ziși ”oameni de stat”, personaje cărora românii li se uitau admirativ în gură, milionari și miliardari, ”oameni de succes”, formatori de opinie și ”guru” TV, ”analiști”, ”experți” și ”specialiști”, ”mari” ziariști și ”invitați de vază”, o întreagă cohortă din atâtea ramuri și domenii, din administrații, ”sistemul” medical ori cel mediatic, totalmente în eroare încă din capul locului, din martie 2020, dar incapabili până la capăt, măcar să rostească firescul și simplul ”am greșit”.
N-ar recunoaște-o probabil nici în ruptul capului, nici măcar atunci când se vor aduna cadavrele, ca formă a mustrării de conștiință, sau poate că atunci cu atât mai puțin, de frica repercusiunilor.
Mor tineri români subit sau rapid în dreapta și-n stânga, tineri sănătoși care puteau deveni mame și tați, și care în mod cert n-aveau nicidecum nevoie de ”vaccin”, dar care în mod cert au plecat dintre noi de pe urma înțepării.
Iar normalul ”am greșit” se lasă așteptat, tocmai pentru că s-a alunecat încet și sigur într-o anormalitate morbidă. A depopulării forțate, a abilului proces premeditat de înlocuire incrementală a băștinașilor cu dezrădăcinații mânați de nevoile induse de alte crize prefabricate și conflicte, înlocuire ce n-are însă loc precum în sport, cu revenirea ulterioară în formație a celui înlocuit. Ci sub forma uneia ireversibile. Este un atac direct și fățiș asupra speciei umane și a vieții naturale pe pământ, iar și mulți români i s-au făcut complici, în inconștiența, naivitatea sau chiar ticăloșia lor, și mai mulți fiind păcăliții care i-au urmat.
Atâția impostori au făcut circ în favoarea ”măsurilor” iar apoi, și mai și!, a ”vaccinării”, aruncând în plus și anatema socială pe adresa celor rămași vii în cuget și-n simțiri, care n-au înghițit propaganda, și este de-ajuns să pomenim un singur nume din corul propăvăduitorilor absurdităților și aberațiilor pro-vaccinare, Țiriac, ”modelul de succes” al unei Românii în cultul mirajului pe seama milioanelor și miliardelor, pentru a spune chiar totul. Comparativ, deloc de mirare în privința restului papagalilor din arena sportivă care au repetat inconștient ”narațiunea oficială”, că a fost vreun Năstase sau milițianul Dragomir, ministrul de resort sau alți șefi de federații precum cea a fotbalului, așa-ziși ”oameni de fotbal” sau ”idioții utili” perfecți, Halep, Popovici, Chirilă și nu numai, câți și mai câți. Cu presa falimentară moral și decredibilizată, coruptă până-n măduva oaselor din banul public pentru a cânta cum i se toarnă în pahar, promovându-i intens și ținându-le isonul tuturor acestor țiriaci, prin a camufla realitatea factuală obiectivă și a alimenta cu nerușinare minciuna.
Dar ies treptat cadavrele înțepate la suprafață, dovada supremă a cangrenei din societate, urâțită după sluțenia morală și sufletească a tuturor acestor răspândaci ai fricii de ”sperietoarea” Stupid-19, procultiști ai injectării și ignoranți pare-se fără remușcări ai omenescului ”am greșit”. Fiind însă deja sintetizați genetic prin așa-zisa ”vaccinare”, în fapt nici nu mai sunt umani, naturalețe anihilată prin ac, ceea ce poate explica incapacitatea admiterii erorii.
