Doar două etape? Și să fie crezut?

Emil Săndoi ne-a lăsat pe toți mască dar FRF a greșit măcar la fel de mult prin a da de înțeles că poți scăpa chiar și foarte ușor.

Numai două etape i-a aplicat Comisia de Disciplină și Etică a Federației Române de Fotbal antrenorului principal al secund divizionarei FC Argeș, o suspendare blândă în raport cu precedentul pe care l-a creat Săndoi spre încheierea meciului de campionat găzduit de Chindia Târgoviște cu piteștenii în ultima rundă din luna august a Ligii 2, jumătate fiind deja ispășită aseară în remiza albă acasă a alb-violeților cu nou-promovata Energeticianul iar cealaltă urmând a fi bifată tot săptămâna aceasta, duminică seară, când formația din Trivale va juca pe stadionul ”Dan Păltinișanu” cu ASU Politehnica Timișoara. Cu alte cuvinte ca și scăpat basma curată, numai bine să-și preia locul pe bancă săptămâna viitoare în deplasarea din Cupa României la CSM Slatina iar apoi cu prilejul sosirii Universității Cluj pe arena ”Nicolae Dobrin”, în etapa a VII-a din divizia secundă.

Unii ar putea estima că facem un prea mare caz prin ridicarea acestei probleme în rândurile de față, atât în raport cu ieșirea lui Săndoi în decor la Târgoviște cât și în condițiile în care fapte cu mult mai grave tind de ceva vreme spre banal în anormalitatea apăsând societatea românească, însă reflexul de fundaș al fostului apărător și tot ceea ce a urmat gestului său nu fac decât să se adauge implicațiilor mult mai profunde și complexe ce se manifestă în timp în fotbalul românesc, conform resortului cauză – efect. Consecințele nu sunt la prima vedere evidente dar în orice caz însănătoșirea sportului rege intern nu se produce prin noi și noi inedite exemple negative.

Iar tocmai despre asta este vorba… Ce fel de exemplu a oferit viitoarelor generații de jucători un fost internațional al României cu zeci de selecții într-o perioadă în care ”tricolorii” încă mai punctau rezultate notabile dar și, de reținut, un ex-selecționer al reprezentativei de tineret a ”tricolorilor”!? Ce modele mai oferim urmașilor dacă până și un sportiv care a îmbrăcat tricoul unui club precum cel craiovean dar și al unei grupări din țara actualmente campioană mondială calcă greșit în asemenea hal, dezamăgind apoi și prin urmările pe același subiect!? Cu totul altele ar fi așteptările.

Din nefericire pentru români, cotidiana mârlănie pe-alocuri brutală dintr-o societate compromisă moral este într-atât de familiară și bine intrată sub piele, dar și cu atât mai strigătoare la cer pe fondul aerelor și închipuirilor legate de civilizație, încât asemenea derapaje în arena sportivă au ajuns să treacă la subcapitolul ”Și altele…”, niște bagatele. Este și o măsură a erodării treptate a standardelor.

A fost oricum suficient de gravă în plan sportiv infracțiunea antrenorului Săndoi de a stopa prin prezența sa în suprafața de joc acțiunea de contraatac a fotbalistului oponentei Chindia, un fapt ca și inimaginabil în vremuri mai așezate, în care oamenii își știau locul și lungul nasului fie și măcar de frică, însă și mai agravantă a fost tocmai bagatelizarea incidentului, prin tot ceea ce a urmat.

Chiar așa să fie, să nu-și fi putut da seama antrenorul piteștenilor în privința locului exact în care se afla în raport cu spațiul său tehnic și linia de margine a suprafeței de joc, asta la experiența competițională pe care o are inclusiv la nivel internațional, nu doar ca jucător!?  Așa ceva cu insistență a invocat în apărarea sa, cum că ar fi pierdut pe moment reperul exact al poziționării sale. Și hai să admitem că așa ar fi și fost, deși pare mai greu de crezut…

Dar fie și în acest caz, dacă, să zicem, s-ar fi aflat în spațiul său tehnic, de ce ar fi trebuit să fie Emil Săndoi cel care să-l oprească pe jucătorul Chindiei, și nu centralul respectiv asistentul, prin semnalizarea sa că fotbalistul târgoviștenilor ar fi depășit suprafața de joc!? Și dacă Săndoi chiar l-ar fi și accidentat pe componentul adversarilor prin stoparea acțiunii acestuia la minge? Nu-și dă oare seama tehnicianul argeșenilor cât de ridicol sună apărarea sa, ceea ce ar implica și aspectul că sportivul dâmbovițenilor habar n-ar fi avut unde se află, un rătăcit jucându-se de unul singur în afara terenului!? Să fim serioși. Iar atunci câtă credibilitate ar mai avea un antrenor în a struni activitatea unui întreg efectiv, dacă un aspect minor ținând strict de propriile sale repere poate fi încălcat și răstălmăcit într-atât de flagrant?

Săndoi știa poate mult prea bine ce face prin prezența sa altfel interzisă în teren în ultimele minute ale unei partide în deplasare la o fruntașă, și încă la scorul de 1-1, iar dacă nu, și doar greșise neintenționat prin a se afla unde nu-i era locul tocmai în acea fază periclitând propria-i echipă, atunci ce fel de antrenor este, dacă nu poate stăpâni prin faptă un asemenea minor aspect ce ține de respectarea regulamentului!?

De prisos de amintit că meciul era și televizat, potențiali spectatori putând fi așadar nu doar copii și juniori ai lui FC Argeș, ci și copii și juniori de la diferite cluburi din țară. Iar dacă antrenorul seniorilor unei grupări din prima pătrime a ultimei ierarhii finale din anticamera elitei poate astfel proceda, ce să mai înțeleagă și deducă un puști aspirant la glorie sportivă? Asta mai ales pe fondul retoricii ulterioare și a sancțiunii federale, doar cât să fie. Aaa, păi merge și-așa…

Iar negativul exemplu n-a fost oferit de vreun anonim reprezentând un club uitat de lume prin coclaurile țării, ci un antrenor principal provenit din fotbalul craiovean și activând în calitate de amfitrion pe stadionul ”Nicolae Dobrin” din Pitești. Repere ale fotbalului autohton.

Mult mai grave dar și semnificative în privința mentalității românești mi se par însă aspectele ulterioare faptei în sine. Și anume, mai întâi nonșalanța lui Emil Săndoi de a mai parlamenta cu arbitrii. Ar fi trebuit pe loc, dacă i s-a explicat clar că a greșit și fără a mai căuta vreo scuză, fără alte discuții și nici musca, să-și ceară verbal iertare jucătorului Chindiei, împărțitorilor dreptății, băncii tehnice a oponenților dar, printr-un gest de plecăciune în fața publicului spectator, neapărat și celor din tribună, care asistau la meci.

Suntem cu toții oameni și așadar supuși greșelii, este inevitabil, iar vorba aceea, o greșeală recunoscută este pe jumătate iertată, însă a te ambala în argumentări, explicații și scuze când ai făcut-o de oaie și în ochii telespectatorilor, intră clar în gama clasică și omniprezentă în societatea românească atunci când vine vorba de asumarea responsabilității.

Săndoi a mai tras însă astfel nonșalant de timp, că doar era 1-1 pe terenul unei favorite la victorie, și aici intervine și o altă discuție general valabilă în societatea românească, ținând de vorbele scopul scuză mijloacele. Mulți se comportă de parcă n-ar mai exista o zi de mâine și n-ar trăi printre semeni, ceva de genul ”După noi potopul!”, câștigul imediat primând într-o măsură înfricoșătoare. Iar și-aici tot de câștig era vorba, sub forma unui punct, chit că nu avea în primul rând de-a face cu banii, acest început și sfârșit al tuturor lucrurilor în simplista percepție din bătătura mioritică.

Chiar și mai triste pentru sănătatea și spiritul de fair-play ce ar trebui să dicteze conduita lumii arenelor au fost spusele răsuflate ulterior prin presă, cum că s-ar și fi glumit la comun, Săndoi cu adversarii, pe seama derapajului său. Totul poate fi coborât la români în derizoriu și târât la nivelul bășcăliei. Și asta, culmea!, într-o națiune care se ia de fapt extrem de mult în serios, bățul în fund inadecvat proptit tocmai când n-ar fi deloc cazul, și câte nu sunt! Într-adevăr, antrenorul a și subliniat prin aceleași declarații că și-a cerut scuze celor în cauză, dar mi se pare jenant să mai menționeze acest aspect, căci ar fi fost chiar culmea să n-o facă. Deci?

Puțină integritate și rigurozitate de sine n-ar fi stricat din chiar secunda imediat următoare producerii faptei, asta apropo de respectul de sine, în absența căruia este știrbit și cel față de semeni. Dar și respectul de sine este extrem de greșit perceput în societatea românească, fiind mai degrabă asociat cu clișeul ”nu mă demit cu-așa ceva, nu-i de nasul meu”. Fin, bineînțeles. Iar cu totul altceva implică respectul de sine, dar în orice caz nu prețiozitatea aferată, mască pe chipul multora.

Fără a mai divaga, infracțiunea lui Săndoi, o premieră ca modalitate de aplicare, este mai semnificativă și simptomatică în contextul general al stării națiunii, cu sportul parte indivizibilă iar fotbalul ”rege” decăzut, de hârtie. Gest miniatural precum o oglindire fidelă a tuturor celor din Carpați. E ca și cum lumea n-ar mai avea chiar deloc stare și opreliște, și nici nu și-ar mai găsi locul, ceva de genul ”dusă cu capul”, iar o simplă trecere a frontierelor poate lesne aprofunda sentimentul.

Capac la toate și ca tacâmul să fie complet, dacă tot a parlamentat Săndoi la fața locului iar cei implicați tot au decis s-o pună ulterior de-un râs, de fapt haz de necaz, atunci și FRF a completat pateticul tablou prin a-i dicta doar două etape de suspendare. Foarte împăciuitoare, când de fapt un alt mesaj ar fi trebuit să transmită, cu atât mai mult cu cât federalii au pus pe roate transmiterea atâtor meciuri altfel modeste calitativ din Liga 2, destui putând fi așadar tinerii care au avut ocazia să vizioneze incidentul, chiar dacă nu mulți sunt într-adevăr telespectatorii unor asemenea partide.

Iar așa cum îi creștem, așa îi vom și avea. Degradarea continuă, într-un exercițiu repetitiv de furt al propriei căciuli, prin iresponsabilitate, ulterior asumată doar de ochii lumii, plus prin târâre în gregar a unor aspecte cu tâlc din care ar trebui extrase învățămintele necesare, și nu doar așa, ca la ședințele de partid, pentru a ne afla în treabă, ci pe deplin conștientizat, totul fiind completat cu o sancțiune care poate doar încuraja alți potențiali rătăciți în peisaj. Nu strică mult mai multă prestanță și seriozitate exact atunci când s-ar cuveni, și nu se cere prea mult, pentru că este vorba despre atitudinea pe care o inoculăm viitoarelor generații de sportivi, de oameni cărora le este lăsată o împovărată moștenire în plan etic, ideatic, moral, principial.

Iar tocmai de aceea fiecare incident, la prima vedere cât de neînsemnat, poate conta. Nu s-a exagerat prin apăsarea celor spuse mai sus.

 

 

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


1 × = patru