După 21 de ani?

Doar CSU Ploieşti mai stă între BC Timişoara şi primul titlu naţional cucerit de Timişoara la sporturi de echipă cu minge de la acel unic triumf postdecembrist reuşit de Poli în ´91, la handbal masculin. Se vorbeşte mult în aceste zile despre baschet dar tocmai în 5, 9 şi 12 mai 1991, acum 21 de ani, cu succese la rînd în dauna Minaurului, a Stelei şi a lui Dinamo, alb-violeţii transformau visul în realitate, pe semicerc. În continuare, o aducere aminte prin scrisul lui Marius Breazu, editorialist www.sporttim.ro, Viorel Jurcuţ şi al regretatului Constantin Jude, autorii cărţii istoriei poliste „60 de ani alb-violeţi”, publicată în 2007 la Editura Politehnica.

„Bucureştiul se recunoaşte învins” este titlul capitolului rezervat triumfului polist cu linia de clasament 22  16  1  5  590-519  55 puncte, cu două puncte în faţa lui Dinamo, şi cu 7 respectiv nouă în faţa Craiovei şi Minaurului. Pe când Hidrotehnica Constanţa, actuală campioană naţională, încheia atunci pe zece... Dar să rememorăm 1990-´91 pe semicercul polist, cu primul triumf al provinciei la handbal în 7, după ce, cu 4 ani înainte, în 1987, Timişoara încheia vicecampioană. Iar de-atunci tot aşteptăm şi aşteptăm. Va izbuti baschetul ce n-au mai reuşit handbaliştii?

Otto Heel n-a mai avut în 2010-2011 la cîrma poliştilor parcursul bun de acum 20 de ani

Otto Heel a fost adus la cîrmă şi a... adus titlul pe Bega

În vara anului 1990 a fost adus la cârma echipei antrenorul Otto Heel (în foto), cel care urma să fie ajutat ca secund de Vasile Fărcaş. Probabil că nimeni nu se gândea în acele momente la performanţa care avea să vină nu peste mult timp, anunţată de seria foarte bună cu care s-a pornit în campionat. După 6 etape, Poli era lideră cu tot atâtea victorii. Dacă izbânzile din sala Olimpia, cărora le-au căzut victime Ştiinţa Bacău, Electromureş Târgu Mureş sau „U” Cluj nu ieşeau din sfera normalului, câştigarea meciurilor de la Mârşa (27-25), Arad (20-19) şi Constanţa (23-22) reprezentau o ieşire din tipare dând de gândit atât componenţilor echipei timişorene dar mai ales principalelor forţe din campionat, care erau puse în gardă de apariţia încă unei candidate la primul loc.

Etapa a 7-a, când Poli urma să joace în sala Floreasca partida cu Steaua, avea să fie una decisivă în câştigarea încrederii în forţele proprii, jucătorii devenind conştienţi că nu sunt cu nimic mai prejos decât componenţii echipelor abonate în anii trecuţi la titlul naţional. La 14 octombrie 1990, Steaua – Poli 28-30 şi era clar pentru toţi cei care urmăriseră partida că o surpriză era pe cale să se nască.

Cu o dorinţă de victorie remarcabilă şi cu disciplină tactică foarte bine pusă la punct, studenţii au condus în majoritatea timpului de joc, uneori la diferenţe neaşteptate înainte de primul fluier: 14-10 în minutul 27, 18-13 în minutul 33, 28-23 în minutul 56, diferenţe care în nici un moment nu au pus la îndoială victoria. Şi-au adus o contribuţie însemnată portarul Basaraba şi fraţii Dobrescu, iar golurile victorioşilor au fost semnate de N. Dobrescu 8, Matei 8, D. Dobrescu 6, Dedu 4, Gal 2, Caba 1, Ignat 1.

Cum e bine să te păzeşti a doua zi după succes, etapa următoare, la Baia Mare, handbaliştii de pe Bega au făcut unul dintre cele mai slabe meciuri de campionat, cedând vechii rivale Minaur cu 16-23, după un joc în care nu au avut prea multe de spus şi care i-a „retrogradat” în poziţia a doua a clasamentului. Marcatorii de la Baia Mare au fost Matei 6, D. Dobrescu 6, Dedu 2, Caba 1 şi Sajenev 1.

De altfel între etapele a 7-a şi a 11-a oscilaţiile în evoluţii şi implicit cele ale rezultatelor finale aveau să fie la ordinea zilei pentru tânăra grupare bănăţeană. Aşadar după înfrângerea de la Baia Mare trebuia să apară soarele. Probabil că afară nu putea fi cine ştie ce zăpuşeală dacă socotim că meciul Poli – Dinamo Bucureşti s-a disputat la 28 octombrie, însă din nou sala Olimpia s-a dovedit neîncăpătoare pentru acest joc care avea să se dovedească unul excelent. Poli l-a câştigat meritat cu 27-23, prin golurile semnate de Matei 8, N. Dobrescu 6, D. Dobrescu 4, gal 4, Naghi 3, Caba 1, Dedu 1 şi cu Ion Basaraba din nou imbatabil între buturi.

Numai că, într-o alternanţă exasperantă, runda viitoare i-a găsit pe aspiranţii la titlu în Cetatea Banilor, hipnotizaţi parcă de nişte extratereşti văzuţi doar de cei 12 jucători înscrişi pe foaia oficială de arbitraj a meciului cu Universitatea Craiova, terminat cu un neverosmil 37-24 în favoarea gazdelor. După joc, oltenii recunoşteau cu fair-play că de mult nu au mai câştigat un meci aşa de uşor. Cei care au plutit printre jucătorii craioveni, reuşind să marcheze totuşi în contul oaspeţilor, au fost Matei 6, Gal 5, N. Dobrescu 4, Dedu 3, Ignat 2, D. Dobrescu 2, Caba 1, Horge 1.

Turul nu se putea încheia decât cu o victorie la scor, care să continue alternanţa bine-rău. Sparring-parteneri au fost ieşenii, care au încasat la Timişoara o înfrângere la zece goluri, 24-34, golurile învingătorilor purtând semnăturile lui Matei 8, Dedu 5, Caba 5, D. Dobrescu 4, Gal 3, Sajenev 3, N. Dobrescu 2, Naghi 2, Horge 2, menţinându-i pe jucătorii antrenaţi de tandemul Heel – Fărcaş la un singur punct în urma liderului Dinamo Bucureşti.

Sala Olimpia fiind în reparaţii, returul a fost început la Buziaş, unde Carpaţi Mârşa şi Gloria Arad au cedat cu 34-12 respectiv 26-24, dovadă că timişorenii luaseră în serios problema titlului de campioni. Deşi la prima vedere s-ar părea că nu este aşa, poate cel mai important succes a fost obţinut la Târgu Mureş, la 11 aprilie 1991, în cadrul etapei a 15-a, şi asta pentru că acolo niciuna dintre contracandidate nu a reuşit să plece cu un rezultat favorabil, mureşenii fiind până la acea dată neînvinşi acasă, de 15 partide de campionat. După ce s-au înregistrat 16 egalităţi de scor în acest meci, cu o apărare bine pusă la punct şi atacuri decise, timişorenii au terminat învingători, cu 22-21. Golurile câştigătorilor au fost marcate de D. Dobrescu 9, N. Dobrescu 4, Caba 3, Gal 2, Ştot 2, Horge şi Pleşca câte unul. A urmat un nou „antrenament cu public”, Poli – Hidrotehnica Constanţa 34-14, la 14 aprilie, iar apoi o săpuneală la Cluj, 19-18 pentru „şepcile roşii”, după ce Poli recuperase de două ori diferenţe de 3 goluri, tabela de marcaj arătând însă 18-11 cu 10 minute înainte de final.

În continuare erau programate două partide foarte dificile chiar dacă jucate în propria sală, cu Steaua şi Minaur. Mai întâi, la 5 mai, Poli – Steaua 27-23 într-un meci electrizant în care gazdele au avut de suferit handicapul descalificării portarului Basaraba pentru 3 eliminări! Cu toate acestea, Poli a fost mai tot timpul în avantaj chiar cu 5-6 goluri, pentru ca în minutul 55 violeţii să mai aibă un singur gol în plus, 24-23. Golgeterii gazdelor au fost Sajenev 9, Gal 6, D. Dobrescu 4, N. Dobrescu 3, Ignat 3, Dedu şi Ignat, câte unul. La 9 mai, Minaur Baia Mare înclina steagul cu 23-26 în faţa aceluiaşi tumultos public timişorean, joc după care Poli a trecut pe primul loc, ceea ce nu se mai întâmplase din etapa a 8-a.

Pentru ca tacâmul să fie complet, după Steaua şi Minaur, la Bucureşti aştepta Dinamo, un meci capital pentru soarta campionatului, programat la sala Floreasca în 12 mai 1991. Jucând debordant, cu spiriduşii Gal şi Matei, timişorenii au fost egalaţi doar o singură dată (4-4 în minutul 9), restul partidei fiind la discreţia lor (14-9, la pauză), scorul final fiind 29-20, ceea ce le asigura studenţilor practic titlul naţional pe care şi l-au dorit atât de mult. Din nou Basaraba şi Sajenev au fost printre cei mai buni, golurile fiind realizările lui Sajenev (10), Matei 5, Gal 4, D. Dobrescu 4, Naghi 3, Dedu 2, Ignat 1. Practic ultimele două partide nu aveau prea mare importanţă aşa că ele au avut deznodăminte defavorabile noilor campioni, 25-25 cu Universitatea Craiova, la Timişoara, şi înfrângere la Iaşi, 34-36, victorie care îi costa pe moldoveni retrogradarea în Divizia B, pentru că un spectator a pătruns pe teren şi a agresat unul dintre arbitrii întâlnirii.

Putem spune că în acel sezon Poli a profitat la maxim de slăbiciunea celorlalte adversare şi a transformat aceste deficienţe ale partenerilor de joc în atuuri foarte importante. A fost victoria muncii şi a ambiţiei, a tenacităţii şi a încrederii în forţele proprii. Iată-i pe cei care au câştigat primul titlu la handbal în 7 pentru provincie, încercând să deschidă un nou drum în lista numelor echipelor campioane: IOAN BASARABA, CĂTĂLIN MITREA, DRAGOŞ DOBRESCU, NICHIFOR DOBRESCU, DAN NAGHI, ALEXANDRU DEDU, VLAD CABA, GHEORGHE PLEŞCA, DAN PETRU, VASILE SAJENEV, VALER IGNAT, ALEXANDRU MATEI, OCTAVIAN FÂNAŢĂ, ADRIAN ŞTOT, IOAN HORGE, HORAŢIU GAL.

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la După 21 de ani?

  1. Diana spune:

    A fost poate cel mai frumos an din istoria sportului timisorean. Cu nostalgie imi aduc aminte Sala Olimpia plina ochi de fiecare data nevenindu-ne sa credem ca miracolul se va intampla dar sperand…. Si acum dupa 20 de ani putem constata ca au fost nu numai sportivi de mare clasa, dar si caractere mari.

  2. mehala spune:

    este bine ca baschetul si rugbyul aspira la titlu. dar ce facem noi mandrii suporteri banateni? vrem spectacol si performanta moka. domnilor manageri ai acestor cluburi vindeti bilete cu 5 lei, minimum pentru acoperirea cheltuielilor de organizare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


trei − 3 =