E de mers acum în Turcia, Dan?

Desigur, n-ar avea deloc de-a face dorința efectuării unor pregătiri în Antalya cu cele petrecute în ”Orașul Luminilor”, perfect de acord. Și totuși…

S-a încetățenit de ani buni un reflex al obișnuinței în fotbalul românesc de a efectua cantonamente hibernale în sudul Turciei iar argumentele în favoarea unei asemenea opțiuni pot fi într-adevăr determinante.

Obicei de la care nu se-abate pare-se luna viitoare nici ASU Politehnica, asta prin prisma celor semnalate zilele trecute de antrenorul principal Dan Alexa. Și bineînțeles că, punând într-un taler infrastructura sportivă din Timișoara la ceas de iarnă iar în celălalt condițiile convenabile de natură sportivă din climatul mai blând peste Marea Egee, discuția raportată la termenii practici ai demersului nu și-ar mai prea avea rostul.

Doar că nu chiar totul pe lumea asta ar trebui mereu redus strict la ceea ce ar fi pe moment la îndemână, util și confortabil, repere la care – constrâns fiind cel mai adesea de împrejurări – românul descurcăreț și inventiv prin natura sa s-a tot racordat de nevoie peste decenii, intrându-i în timp în sânge a proba în special înclinația de-a fi de-a dreptul ”bine orientat”. Predilecție însușită ca mod de viață în exersarea sa peste ani, interesul poartă fesul sau scopul scuză mijloacele nefiind doar vorbe în vânt la analizarea tipologiei comportamentale a semenului mileniului 3.

Asemenea tonalități sunt oarecum poate prea grave în raport cu subiectul mai simplu al opțiunii în favoarea unui anumit loc de pregătire, însă chiar și-așa, niște conotații principiale n-ar trebui pe de altă parte complet ignorate, neluate în seamă și în calcul. E de discutat…

În sensul în care, chiar și dacă nu s-ar proba vehiculatele posibile derapaje gen ”țigani” dinspre colectivul campioanei Turciei pe marginea gazonului parizian pe adresa unor arbitri din fotbalul românesc, furtuna într-un pahar iscată în ”Orașul Luminilor” de niște membri ai laureatei sportului cu balonul rotund din țara pe două continente a lezat injust în mod evident imaginea întregului sport rege din Carpați dar și a românilor în general, ceea ce ar putea să-i determine pe unii compatrioți să gândească de două ori dacă banul lor pare-se atent chivernisit și greu dobândit ar merita cu adevărat cheltuit tocmai pe un anumit țărm mediteranean în aceste vremuri ale alunecării în criză. Adoptând un cuvânt din dicționarul explicativ care include și adjectivul ”black”, unii români ar cântări probabil mai mult dacă ar face acum ”business” cu turcii, cărora n-avem absolut deloc de ce să le plângem la o adică de milă, s-ar descurca bine mersi și fără un colectiv sportiv în plus din Carpați.

Căci ASU Politehnica este un club din fotbalul românesc, fotbal agățat de balonul în care au fost luați pe sus arbitrii la Paris și arătat apoi cu degetul la scară mondială, iar fotbalul este o disciplină sportivă, lume a arenelor de pe a cărei platformă guvernamentală Ministrul Sportului din Turcia a tunat despre o ”crimă împotriva umanității” în direcția unor reprezentanți ai sportului rege carpatin pe scena internațională. Desigur, circul din capitala Franței a fost al lui Webo și Ba cu gura mare și atitudinea agresivă pe marginea terenului, al echipelor dezertoare ale unui meci oficial din Champions League, dar furia nejustificată orbește.

Să nu-și mute atunci privirea și niște sufletiști din fotbalul românesc, cel puțin pe moment, până la liniștirea apelor, de la anumite servicii de pe continentul vecin la est, oricât de convenabile ar fi? Asta și într-un semn de mutuală și tacită solidaritate cu încercata soartă la zi a domeniului HoReCa din țara noastră, sau măcar din Timișoara, într-o raportare strict la patriotismul local.

E de înțeles că de exemplu ionizarea Băilor Herculane nu mai e susținută de plusurile consolidate nu de la sine în Antalya, gen terenuri adecvate de antrenament, sparring-partners în jocurile de pregătire și deloc în ultimul rând blândețea vremii, și e de înțeles că e complicat a naviga prin ”turismul sportiv” carpatin la ceasuri ale ”stării de alertă”. 

Dar reperele de mai sus, în primul rând de principiu, vor căpăta o ceva mai mare greutate odată cu scurgerea timpului, însă poate abia atunci când se vor evidenția și mai clar dificultățile de ordin economico-financiar întâmpinate de țări mai mici precum România într-o lume în colosală transformare. Transformare și pe liniile tendințelor zădărnicirii soartei Europei alb creștine inclusiv de pe urma stimulării voite de către aceiași păpușari fără chip a calului troian împins din decoruri în acest scop, a se citi expansiunea lumii musulmane și de culoare. Amintiri despre un viitor în care va fi deja prea târziu pentru unii…

Acestea fiind zise, de reamintit de exemplu și teribilele fenomene meteorologice cu care era să se confrunte concitadina Ripensia în Antalya, dar e bine ca niște tineri cu biletul în buzunar să mai și schimbe peisajul local. A-l da pe un stagiu centralizat peste hotare e binevenit, iar poate că măcar unii vecini prieteni sârbi sau unguri rămân la rândul lor prin preajmă și s-ar lega o horă a celor în căutare de parteneri de joc prin zonă, înnodându-se astfel noi legături pe făgașe ce merită bătătorite în pregătirea terenului cu vedere spre amintirile din viitor.

Sunt necesare accesul la www, un telefon, o hârtie, un pix și ceva timp alocat de identificare a tendințelor altora din preajmă.                    

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


8 × sase =