Leordean (Poli): „Cupa şi Liga sunt accesibile oricui. E un sezon plin de oportunităţi”

Tânăra extremă dreapta Călin Leordean, băimărean sosit vara trecută la Timișoara de la Minaur, a vorbit pentru Sporttim înaintea startului în 2015 despre titlul de campion național de juniori I şi locul 2 pe ţară cu Extrem, despre perioada la Centrul Național de Excelență ”Marian Cozma” Sighișoara sau despre sosirea la Poli, în violet…

Călin Leordean: extrema dreaptă a Politehnicii Timișoara, la 21 de ani

Călin Leordean: extrema dreaptă a Politehnicii Timișoara, la 21 de ani

 

 

… Ca strategie de împrospătare a flancului drept prin aducerea unui inter, Demis Cosmin Grigoraș, și a unei extreme, Călin Leordean, care conlucraseră la ”Centrul Național” și în reprezentativa de Tineret, cei 2 fiind cooptați la câteva săptămâni după dezvăluirea achiziționării unui mai experimentat cvintet, Fenici, Irimescu și Păiuș, net mai titrați și foști la ”Poli”, suceveanul Ciubotariu precum și portarul macedonean Daskalovski.

Mai ales în comparație cu aceste nume amintite de conducătorii Politehnicii în 30 mai anul trecut, băimăreanul Călin Leordean, care a semnat pe 2 ani, constituia oarecum o necunoscută înaintea sezonului 2014-2015, cam pe când devenise clar că Lela nu va mai continua în alb-violet.

Dar maramureșeanul născut în 20 iunie 1993 venea totuși în bagaj cu locurile I și II la nivel național în handbalul juvenil, sub culorile grupării private din orașul său natal, CS Extrem, cu o trecere pe la Centrul Național de Excelență din Sighișoara și cu selecții în selecționata de tineret a ”tricolorilor”, precum și cu o crustă de zeci de apariții ca senior în Liga Națională, la Minaur, în câte un sezon, inclusiv cel precedent, în care a scuturat de 35 de ori plasa, cu un intermezzo, printre altele, la CSU Bucovina Suceava.

Și avea să se dovedească faptul că aducerea mai tinerei extreme dreapta a fost imperios necesară pentru acoperirea despărțirilor de Gabriel Cotinghiu și Andrei Lela, mai ales în condițiile în care Stelian Irimiaș s-a confruntat și încă se confruntă, pe termen lung, pe același post, cu o anevoioasă indisponibilitate.

Așa cum începea senioratul la Minaur, ca om de bază la o nou-promovată, așa s-a regăsit Leordean din start și pe Bega, în care marca un gol la debutul său oficial, în înfrângerea cu 26-24 la Dinamo, în august. A urmat tot unul contra Dunării Călărași, la debutul său competițional în fața propriilor fani, victorios, cu 25-24, ba chiar două în triumful acasă contra Potaissei, cu 31-28, și 4 în deplasare în eșecul la limită la Vaslui, după care a ridicat ștacheta la șase în înfrângerea la limită din ”Constantin Jude” cu HC Odorhei, alte 3 înscriind la Târgu Jiu iar apoi unul acasă în rateul cu Steaua. Abia în surpriza de la Constanța n-a mai punctat băimăreanul, ceea ce se mai întâmpla doar în runda a treia, în fief-ul Minaurului.

Călin Leordean - extrema dreapta a lui Poli

Călin Leordean – extrema dreapta de mână stângă a lui Poli

 

Într-un oraș polisportiv și cu părinți practicând sportul de plăcere, mama, atletism, în anii de liceu, iar tatăl, fotbal, nici n-a fost de mirare că prima opțiune a lui Călin Leordean n-a fost neapărat handbalul, fie și într-o urbe câștigătoare a Cupei IHF! ”Am încercat o grămadă de sporturi, fotbal, înot, tenis de câmp, volei, până să dau de handbal, și de-abia înainte de a intra în clasa V-a am încercat. Eram la Școala Generală 3, iar la ore au venit cu selecția domnii de la Extrem Baia Mare, să aleagă copii pentru handbal, și astfel a început totul. Mai încercasem eu o dată la handbal dar din prima nu m-a atras chiar așa de tare. Însă eram și stângaci, așa că mi-am zis s-ar putea să iasă ceva și, momentan, se pare că a și ieșit! Țin minte, prim antrenor l-am avut pe Alexandru Cristea, un fost jucător, pe când eram în clasa a V-a, la Extrem Baia Mare! La juniori III, și în anul mic, și în cel mare am jucat mult la Extrem, iar din juniori II am prins prima parte… Eram tot timpul titular…”, a spus interlocutorul nostru.

Care a crescut vertiginos în talie încă de la abordarea handbalului, ”în 2 ani de gimnaziu, în care am m-am înălțat 20 de centimetri; la fiecare 6 luni, la vizita medicală, constatam o creștere cu 5 centimetri”. Astăzi, extrema măsoară 1,915 metri, cântărind 90 de kilograme.

”Am fost cooptat la Centrul Național de Excelență, eram în clasa a X-a, am terminat cursurile Liceului Economic și apoi am plecat la Sighișoara, unde antrenor mi-a fost domnul Octavian Hârțoagă. Am fost acolo doi ani, doi ani buni. M-au ajutat foarte mult să cresc în valoare, s-au închegat unele lucruri care lipseau, și cred că dacă nu făceam alegerea Sighișoarei, nu mă puteam bucura de toate calitățile mele. La clubul privat de juniori s-a făcut multă treabă bună dar la Sighișoara am avut toate condițiile de performanță, medicamentație, sală de antrenamente, școală, toate la un loc. Am vrut să continui Economicul și la Sighișoara, însă nu aveau, așa încât am continuat la Liceul Sportiv, și jucam în Divizia A la Centrul de la Sighișoara, cu dublă legitimare, și la juniori cu Extrem. Aveam meciuri destul de bune la juniori!”, a mai explicat Leordean.

Prezența la ”Excelență” i-a întredeschis porțile spre loturi, ”am avut lejer peste 10 prezențe, cu domnii Hârțoagă și Bibirig”, într-o formulă incluzându-l așadar și pe sus amintitul fost și actual coleg Demis Grigoraș , ”ne-am creat încă de atunci o relație destul de bună de joc și ne înțelegem acum destul de bine în teren”, sau pe Szoke Marius, de la Steaua, păstrând și prietenii peste ani, de exemplu ”cu Darius Macaria, cu care am fost și la Extrem la juniori, și la Sighișoara… acum e portar la Dinamo”. Iar ca junior I, a avut cu băimărenii Extremului satisfacția ocupării locului secund pe țară, vicecampion național cu generația 1992-1993, un sezon mai apoi urcând încă o treaptă: tricoul de campion, la absolvire. Locul 2 cu antrenorul Avramescu, iar cu Petre și Răzvan Pop, în vara lui 2011, primul pe țară, la Bacău, cu generația 1993-1994. ”S-a jucat sistem turneu dar în decisiv am jucat practic o finală băimăreană, Extrem – CSȘ 2 Baia Mare, și se și glumea atunci pe tema asta, ne spuneau prietenii că am mers până la Bacău să jucăm o finala băimăreană!”

Iar apoi, senioratul… ”Un an în prima ligă cu Minaur, și am avut primele 7 meciuri ca integralist, după care am jucam 15-20 de minute minim pe meci. La început am fost trei pe post, cu Flaviu Gaie și Janos Olah, apoi am continuat singur 3-4 etape și a venit Srdjan Gavrilovic, care a mai fost extremă la Minaur… Am simțit șocul, era destul de greu, oboseala se aduna rapid, nici nu aveam un program pro-handbal, pe lângă că era impactul promovării, nici nu mă odihneam destul de mult”. Întrebat cum a trăit, în copilărie, câștigarea titlurilor naționale de către Minaur la finele anilor 90, Leordean a admis că ”nu-mi aduc foarte mult aminte, doar că am fost într-adevăr la meciuri, tata mă ducea la meciurile de handbal, și îmi amintesc faptul că erau sălile pline, dar mă uitam pur și simplu la joc, nu știam  semnificațiile…”

Cum a ajuns de la Minaur în Banat? ”Nu m-am înțeles foarte bine cu clubul pe când aveam o renegociere de contract, era semnat pe 3 ani, și am mai avut ceva probleme cu ei, așa încât atunci când a venit o ofertă de la Timișoara, am acceptat. Eram în temă, am urmărit-o și pe Poli, ce stil de joc are, ce echipă e. Și de obicei nu mă atașez sentimental de niște culori, am plecat de la Minaur, însă atâta timp cât există un grup unit, și la Timișoara este un grup foarte unit, și câtă vreme se face treabă, jucăm pentru echipa noastră, să ne îndeplinim obiectivul, aceste aspecte sunt cele mai importante pentru mine…”

Înaintea celei de-a doua sale perioade la Minaur, Leordean a mai trecut, sub formă de împrumut, pentru 6 luni, pe la CS U Bucovina Suceava, dar și prin liga a II-a, Divizia A – Seria B, la CSM Satu Mare, o ex-prim-divizionară… ”Primul meci în Liga Națională l-am avut la Suceava contra Turdei, pentru circa zece minute, eram pe post cu Răzvan Gavriloaia…”

Leordean

Leordean

 

 

La ”Poli” n-a mai găsit pe poziția sa un mai experimentat jucător titular, Călin Leordean explicând că ”m-am acomodat foarte bine aici, și cu orașul Timișoara, și în acest grup foarte bun, un cadru prielnic de creștere a tinerilor jucători”. Apropo de care, văzând că l-a încurajat și felicitat pentru golurile sale pe mai tânărul proaspăt coleg de lot lărgit Robert Furak, cu ocazia amicalului câștigat miercuri contra lui CSM Oradea cu 49-29, l-am întrebat pe stângaciul de pe extrema dreaptă de această întrajutorare între colegii de post: ”De ce să nu-l încurajez pe Furak, așa cum am fost susținut și eu când îl aveam pe Gavriloaia în fața mea?! Trebuie să îl ajuți pe cel de lângă tine, pentru că și tu ai primit ajutor de la altcineva…”

Cât despre sezonul în curs… ”E un campionat accesibil oricui, și va fi adjudecat de cei care vor greși mai puțin, câștigă cei mai concentrați! Nu se mai ține atât evidența locului, sunt surprize, și se poate ca și locul 8 să câștige în fața primului. Nu se mai ține cont, dacă până acum se știa, Constanța – Bacău. Așa încât de ce să nu fim încrezători!?”

”Din păcate am călcat destul de mult greșit, am cedat 3-4 jocuri la un gol, pe toate le-am avut în mână, am pierdut aiurea, și ne-am făcut munca foarte grea în perspectiva acestor momente în care se va decide, așa încât nu mai avem voie să greșim, ci să ne mobilizăm foarte mult pentru a reuși pași buni!”

După eşecuri în campionat, cu Minaur și în deplasare la Turda, în ”Constantin Jude” va descinde și campioana HCM Constanța, deținătoare a Cupei României, în sferturile întrecerii knock-out, meci retur, parte a dublei manșe din 4 și 7 februarie, cu primul joc câştigat de polişti la malul mării: ”N-aș lua-o ca pe o presiune, ci ca pe o oportunitate, căci, la fel, e accesibil și cu Constanța. Cupa reprezintă un traseu foarte bun către eurocupe, ca și câștigătoare a Cupei României, și opinez că este un sezon plin, plin de oportunități. Campionatul acesta e cel mai deschis şi Cupa şi campionatul sunt accesibile oricui”.

Colegul său de post, Stelian Irimiaș, mai are circa 3 luni de recuperare, ceea ce înseamnă un sezon ca și ratat, întrebarea fiind cât de ferit a fost Leordean de neplăceri: ”Pfff, am avut parte de o grămadă de accidentări, în special la glezne, entorse, dar una singură mai urâtă, cu ghips, și o fisură la spate, însă mulțumesc la Dumnezeu că n-a fost și mai rău!”

Nu a devenit totuși handbalul un pic prea dur? ”E un sport de contact, mai tot timpul cu contacte corp la corp, și care a evoluat foarte, foarte mult, fiind bazat pe forță și viteză, iar de aceea și meciurile sunt așa de solicitante, încât devii predispus la accidentări pe fond de oboseală. De aceea este necesar un program strict, de odihnă, medicamentație, iar dacă n-ai grijă de tine, degeaba încearcă altcineva s-o facă…”

Apropo de ritmul actual, dat fiind că este practic singur pe post, mai totul pe umerii săi, Leordean a admis că nu este ușor, existând însă și alte variante de joc, ”cu Halcă trecând în extremă sau în 2 pivoți. Cred că este unul în care n-am jucat deloc, dar în medie am apărut cam 30-40 de minute, raportat la fiecare partidă”.

Cea mai bună? ”Aș lua meciul cu Odorhei, deși în prima nu ne-am prezentat, dar în cea de-a doua am câștigat, însă și în acela am cedat la un gol. Am reușit totuși un handbal bun, am demonstrat că se poate, am revenit clar și puteam să-i și batem, dacă eram puțin mai concentrați iar în prima făceam ceea ce trebuia…”

Și ce ar mai trebui mai ales să facă, pentru a-și îmbunătăți prestațiile? ”În momentul de față și la vârsta aceasta trebuie să-mi îmbunătățesc absolut tot în privința jocului meu, trebuie să cresc în valoare constant…”

Publicul? Noii săi fani? ”Cel mai tare m-a impresionat de peste tot din țară galeria lui Poli! Să-ți cânte un meci întreg… Și la sfârșit ne-au susținut, ne-au spus mergeți în continuare, nu-i nimic, mai apar oportunități. Chiar m-a impresionat foarte tare la meciul cu Dinamo, la aniversarea clubului, când din păcate am pierdut…”

Despre Mondialul abia încheiat? ”Echilibrat… Se joacă foarte mult în viteză, foarte, foarte mult se bazează acum pe relația 1 la 1, nu foarte multă lume se mai bazează acum pe combinații, și se mai bazează pe valoarea individuală, dar pusă în scopul echipei. Extraordinar, a progresat foarte mult handbalul…”

În timp ce colegii săi mâncau prânzul, la Cantina Politehnica, băimăreanul Leordean ni s-a destăinuit despre handbal, asistat pentru o frază și de colegul său care mai dă raite pe extrema dreaptă, Iulian Halcă. Și încheiem despre un accesoriu, cercelul său verzui închis, în urechea stângă. ”Ha, ha, nu băga asta… Sunt mai introvertit… E doar o capsă mare, nimic altceva. Să zicem ceva de vestimentație. Am avut un cercel încă de pe când eram adolescent!”

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


7 − unu =