S-au luat până și de Martina?

Gentilii cedează pas cu pas teren în fața ofensivei persuasive a detașamentului de impact al noii ordini, fapt reliefat și prin retractarea cu scuze din partea Navratilovei a unei remarci cât se poate de firești.

Încet și sigur, cu alte asemenea asalturi colective, majoritatea de bun simț va fi amuțită și redusă complet la tăcere, și totul în numele corectitudinii politice, instrument coercitiv în mâinile modelatorilor anormalității ca standard adoptat în actuala cât se poate de sinistră schemă a lucrurilor. Care, colțuros trasată de creatori și eliberată din lesă, a dat deja buzna și face ravagii.

Nu mai este vorba doar despre zorii unui feroce totalitarism împotriva firescului, ci despre manifestările crâmpei a ceea ce va avea să urmeze din partea plângăcioșilor invocând drepturi pe care tocmai ei tind la o adică a le călca în replică în picioare. Tot soiul de zeloase minorități care se consideră pe zi ce trece cele mai îndreptățite în a uzita monede în contrapartidă ce n-au nimic de-a face cu libera exprimare a opiniilor, cu atât mai necesară atunci când sunt subliniate evidențe punctuale de netăgăduit, în marjele normalității.

S-a ajuns ca și o legendă a sportului mondial, de zece ori câștigătoare a trofeului de Grand Slam de la Wimbledon, ceea ce spune absolut totul în privința greutății afirmațiilor sale, o recomandare de la sine ce nu mai are nevoie de vreo altă introducere, să se trezească rapid în fața unui asalt reacționar purtat cu nenumărate călușuri disponibile a-i fi aplicate în gură, ceea ce s-a și întâmplat cu repeziciune.

Nici măcar Martina Navratilova, trecută între timp de 60 de primăveri, n-a fost așadar scutită de a fi redusă la tăcere, ba chiar fiind nevoită să-și ceară până și scuze, încolțită în a șterge răspunsul cât se poate de adecvat dintr-o perspectivă strict sportivă a lucrurilor. Iar dacă nici fosta jucătoare de tenis de câmp n-are un punct de vedere bine cântărit și chibzuit prin prisma vastei experiențe competiționale la vârf dar și de viață, atunci cine l-ar mai avea oare!?

Cu atât mai mult cu cât însăși sexagenara se declarase a fi lesbiană dar și o militantă a drepturilor lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și celor transgender, cu alte cuvinte n-avea ce să aibă tocmai cu ei, ceea ce n-a scutit-o însă de necesitatea de a bate în retragere prin a semnala și că se va autoeduca mai apăsat pe subiect. Dar cine ar și avea de fapt ceva cu ei!? La urma urmei, lansase o remarcă dintr-un punct de vedere strict sportiv, de natură competițională, și nimic altceva. Trebuie însă că uniformitatea discursului și păstrarea fără crâcnire a anumitor linii sunt mai presus în estimările celor care au contracarat-o decât apartenența la comunitate și statutul major al fostei vedete internaționale, respectiv decât răspunsul punctual și la obiect vizând în termeni principiali exclusiv o conotație sportivă. E ca și cum i s-ar fi ridicat mingea la fileu și ar fi fost așteptată la cotitură pentru a-i fi luată în vizor opinia, înfierată la nevoie, ceea ce s-a și întâmplat. 

A adus cu întinderea unei capcane pe una dintre alunecoasele rețele de socializare, sub forma unei întrebări în privința celor transgender în arena sportivă a întrecerilor feminine, iar multipla campioană din fosta Cehoslovacia a răspuns în termeni cât se poate de firești, ba chiar ponderat, că ”nu poate fi în regulă, asta în mod cert. Nu poți pur și simplu să te proclami a fi femeie și să poți concura împotriva femeilor. Trebuie să existe niște standarde, iar a avea un penis și a concura ca femeie nu se încadrează în acel standard…”

Evident, firesc și cât se poate de rațional. Nu însă și pe faliile fracturii de logică a unora. Ce tot atâtea standarde!? Care va să zică, la noua ordine, și noi standarde, ducă-se cele din vremurile multiplei câștigătoare…

Dacă ar fi scris aceleași cuvinte pe vremea când aduna trofee precum o albină din floare în floare, doar că pe-atunci nu era deloc nevoie să se fi pus problema unor asemenea anomalii, Navratilova n-ar fi avut nici cea mai mică problemă, însă lucrurile au luat-o într-atât de mult razna într-o perioadă relativ scurtă de timp încât remarca sa de bun simț din perspectiva lumii sportului a fost catalogată ca fiind discriminatorie, ba chiar și abuzivă. Abuziv a fost faptul de a fi nevoită să dea înapoi, să fie pusă în situația de a renunța la postarea cu rol de răspuns, ba chiar să apeleze la cuvântul ”sorry” și să-și facă autocritica. 

Cam aici s-a ajuns cu pasivitatea gentililor în fața ingineriilor sociale de tot felul, glisând prin denaturare reperele acceptabile pe calapodul convenabil unuia dintre vârfurile de lance ale noii ordini, iar acesta ar fi pesemne doar începutul. Cazul luării în cătare a Navratilovei, un nume greu la nivel mondial, aduce cu o probă de sunet în privința capacității reactive a părților, cea partizană în defensiva firescului respectiv cea în plină ofensivă și pe cale de a nu se lăsa până când reduta nu va fi fost totalmente cucerită. Cum ar trebui până atunci să ne autoeducăm?

Sportul a fost oricum demult încălecat, sau mai bine zis a fost încă din capul locului un ideal vehicul folosit înadins pentru implementarea și din acest domeniu a anumitor inginerii sociale, iar aparițiile pe invers, sub spectrul curcubeului și cu alte variații pe această temă au început să capete încet contur, pași întru adaptarea și obișnuirea publicului cu noile evidențe.

N-ar mai fi de fapt nimic de zis din moment ce nemților dresați de 7 decenii în a se simți vinovați li s-a aplicat al treilea gen, neutru, așa încât dacă motorul Europei a fost tocmai calat, anomaliile din arena sportivă trec drept absolut insignifiante. Se dispută deja de ceva ani în anumite discipline tot felul de probe mixte, în același scop inductiv prin învăluire a unei anumite obișnuințe și prin sport, iar mai nimeni nu-și pune întrebarea dacă și este în regulă, luând în schimb lucrurile de bune.

Și din una în alta, se ajunge de exemplu fie la calificări la ”Mondial” cu rugbistul handbalistă canguriță, fie la titluri mondiale pe două roți cu șaua ceva mai încărcată, sau la asemenea luări abrupte de poziție precum împotriva Navratilovei.

Bine că nu mai are încă pe-atât de trăit, pentru a constata apogeul odioaselor noi vremuri, cele actuale fiind prin comparație la stadiul creșei. Suntem educați cu sârg și cu biciul conformării la noile valori, încurajate cu nețărmurită scânteiere kominternistă în priviri și zeloase bătăi din palme. Uraaa!

Iar în scenă își fac invariabil simțită prezența și omniprezenții idioți utili, gură cască mereu pe arcuri pentru a-și etala valorile așa-zis liberale, ținându-le isonul toboșarilor solicitanți de drepturi și mai mereu sensibili nevoie mare prin a saluta nimic altceva decât tocmai înfierarea libertății de exprimare. Aceeași monedă, aplicată diferit în numele haosului indus pe calea îngenuncherii gentilului. Semn că unii sunt deja mai egali decât alții. Pe de altă parte, trebuie însă că este extrem de solicitant și obositor să rămâi mereu în gardă și încordat, să nu care cumva să se rostească o câtuși de mică vorbă nepotrivită la adresa vreunei comunități minoritare, nici măcar în treacăt și în glumă, ce mai!, dramă de proporții.

S-a alunecat deja spre situații absurde și ridicole, în care remarci de bun simț, ce țin la urma urmei de particularități ale unui anumit domeniu de activitate și nu de anumite grupuri sociale, să nu mai poată fi rostite sau cel mult cu mânuși și perdea, căci unii și alții s-ar leza nevoie mare. Dar n-ar trebui să fie atunci înmiit mai contrariată majoritatea gentilă și tăcută în fața corolarului evidențelor explicite în sensul înrâuririi lucrurilor contrar năzuințelor și aspirațiilor sale legitime!?   

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


trei × = 21